Ministry wins quashing of annulment claim on judicial pay; action moot after later order and G.E.O. No. 3/2019.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice admitted the appeal by the Ministry of Justice, quashed the first-instance judgment, and, upon retrial, dismissed the claimant's action as moot, so the Ministry prevails and the appeal judgment replaces the prior decision. The underlying dispute was an administrative-law action seeking partial annulment of a ministerial order on judicial salary classification and payment of salary differences from 9 April 2015 onward, based on Article 1(5¹) of Government Emergency Ordinance No. 83/2014, as approved by Law No. 71/2015, with inclusion of 2%, 5%, and 11% salary increases and application of a sectoral reference value of RON 405. The decisive legal basis was that a subsequent ministerial order (issued 24 May 2018) had already set the claimant's gross monthly allowance at the maximum level for the same period and with a higher sectoral reference value than claimed, and Government Emergency Ordinance No. 3/2019 provided for staggered payment of the related outstanding salary rights, interest, and inflation adjustment; consequently, the court held, under Article 194(c) of the Civil Procedure Code, that the claim had become devoid of object, and accordingly applied Article 496(1) of the Civil Procedure Code to admit the appeal and dismiss the action as moot.
Legislator headnote
AI generatedart. 1 alin. (51) din O.U.G. nr. 83/2014, art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ, art. 194 lit. c) C. proc. civ, art. 496 alin. (1) din C. proc. civ, Art. 496 alin. (1) C. proc. civ; Ministry wins quashing of annulment claim on judicial pay; action moot after later order and G.E.O. No. 3/2019: The underlying dispute was an administrative-law action seeking partial annulment of a ministerial order on judicial salary classification and payment of salary differences from 9 April 2015 onward, based on Article 1(5¹) of Government Emergency Ordinance No. 83/2014, as approved by Law No. 71/2015, with inclusion of 2%, 5%, and 11% salary increases and application of a sectoral reference value of RON 405. The decisive legal basis was that a subsequent ministerial order (issued 24 May 2018) had already set the claimant's gross monthly allowance at the maximum level for the same period and with a higher sectoral reference value than claimed, and Government Emergency Ordinance No. 3/2019 provided for staggered payment of the related outstanding salary rights, interest, and inflation adjustment; consequently, the court held, under Article 194(c) of the Civil Procedure Code, that the claim had become devoid of object, and accordingly applied Article 496(1) of the Civil Procedure Code to admit the appeal and dismiss the action as moot.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedMain ground allowing the appeal and annulling the lower court's decision.
Full text
Şedinţa publică din data de 5 noiembrie 2020
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1.1. Cadrul procesual
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 28.11.2016, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Curtea de Apel Târgu Mureş, Ministerul Justiţiei şi Ministrul Justiţiei, anularea parţială a Ordinului emis de Ministrul Justiţiei sub nr. x din 28.09.2016 şi obligarea pârâtului Ministrul Justiţiei să emită un nou ordin privind reîncadrarea sa cu aplicarea dispoziţiilor art. 1 alin. (5)1 din O.U.G. nr. 83/2014, aprobată prin Legea nr. 71/2015 începând cu data de 09.04.2015; reîncadrarea sa ţinând seama de sentinţa civilă nr. 38/15.01.2008 a Tribunalului Mureş, pronunţată în dosarul nr. x/2007, irevocabilă ca urmare a respingerii recursului prin Decizia nr. 709/25.04.2008 a Curţii de Apel Târgu-Mureş, cu consecinţa recalculării tuturor drepturilor ce i se cuvin; plata diferenţelor de drepturi salariale rezultate dintre drepturile salariale efectiv încasate şi cele cuvenite începând cu data emiterii ordinului şi până la data plăţii efective, actualizate în funcţie de indicele de inflaţie şi în continuare, pentru viitor, precum şi dobânda legală calculată de la data scadenţei până la data plăţii efective.
1.2. Hotărârea pronunţată de instanţa de fond
Prin sentinţa civilă nr. 1893 din 23 mai 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal au fost respinse excepţiile inadmisibilităţii şi lipsei de obiect, ca neîntemeiate.
A fost admisă acţiunea formulată de reclamanta A..
A fost anulat în parte Ordinul MJ nr. 3518/C/28.09.2016 şi obligat pârâtul Ministrul Justiţiei să emită un ordin de încadrare salarială a reclamantei cu aplicarea dispoziţiilor art. 1 alin. (51) din O.U.G. nr. 83/2014, aprobată prin Legea nr. 71/2015, cu includerea creşterilor salariale de 2%, 5% şi 11% în indemnizaţia de încadrare brută lunară.
Au fost obligaţi pârâţii la plata diferenţelor salariale rezultate începând cu data de 09.04.2015, actualizate în funcţie de indicele de inflaţie, şi la plata dobânzii legale aferente, până la momentul achitării sumei.
1.3. Cererea de recurs
Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs Ministerul Justiţiei, fiind criticată sentinţa atacată pentru motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.
Recurentul a susţinut că atâta timp cât intimata-reclamantă nu a criticat modalitatea de salarizare începând cu data de 01.01.2010, conform dispoziţiilor legale, criticile formulate la acest moment trebuie respinse ca inadmisibile.
De asemenea, recurentul a arătat că în raport de textele legale aplicabile şi având în vedere că valoarea de referinţă sectorială de 405 RON a fost folosită de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Consiliul Superior al Magistraturii din data de 1 octombrie 2016, instanţa de fond nu a avut nici un temei legal de a aplica valoarea de referinţă sectorială de 405 RON de la o dată anterioară celei arătate.
A susţinut recurentul şi faptul că soluţia instanţei de fond în privinţa drepturilor salariale solicitate şi acordate este nelegală din două perspective.
Pe de o parte, atribuţia ministrului justiţiei este de a stabili indemnizaţia de încadrare a intimatei-reclamante şi nu de a efectua plata în concret a diferenţelor salariale solicitate, obligaţie care incumbă Curţii de Apel Tg Mureş.
Pe de altă parte, este nelegală acordarea diferenţelor salariale pentru perioada anterioară emiterii ordinelor criticate.
Ulterior, la data de 29.10.2020, recurentul a depus note scrise, prin care a arătat că a fost emis OMJ nr. 2066/C/2018, în conformitate cu care intimatei-reclamante i s-a stabilit indemnizaţia la nivel maxim, începând cu data de 9.04.2015 şi prin acordarea unei valori de referinţă sectoriale mai mare decât cea solicitată prin acţiune, motiv pentru care se impune admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi, respingerea acţiunii reclamantei ca fiind rămasă fără obiect.
II. Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.
Recursul formulat urmează a fi admis în considerarea emiterii la data de 24.05.2018 a Ordinului MJ nr. 2066/C/2018.
Instanţa de control judiciar constată că prin Ordinul MJ nr. 2066/C/2018 s-a stabilit indemnizaţia de încadrare brută lunară, prin raportare la o valoare de referinţă sectorială, în funcţie de fiecare perioada de timp individualizată, prevăzută expres în ordin, pentru judecătorii din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, tribunalelor specializate, curţilor de apel şi asistenţii judiciari, urmând ca ulterior să fie emise ordine de stabilire a drepturilor salariale individuale.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că emiterea acestui ordin, prin care este soluţionată şi cererea ce face obiectul cererii de chemare în judecată, a avut loc înainte de finalizarea definitivă a procesului, urmare a unor împrejurări intervenite ulterior introducerii cererii de chemare în judecată, motiv pentru care Înalta Curte, în raport cu art. 194 lit. c) C. proc. civ., apreciază că cererea de chemare în judecată a rămas fără obiect.
Prin ordinul arătat a fost stabilită o valoare de referinţă sectorială mai mare decât cea solicitată de reclamantă prin cererea de chemare în judecată şi pentru aceeaşi perioadă, fiind astfel soluţionată de către recurent cererea reclamantei.
De asemenea, prin O.U.G. nr. 3/2019 privind eşalonarea plăţii drepturilor salariale restante pentru unele categorii de personal din sistemul justiţiei s-a stabilit plata sumelor reprezentând drepturi de natură salarială restante stabilite în favoarea personalului din sistemul justiţiei aferente perioadei 9 aprilie 2015-30 iunie 2018, precum şi plata dobânzilor şi a actualizării cu rata inflaţiei.
În aceste condiţii, Înalta Curte reţine că este întemeiată excepţia rămânerii fără obiect a cererii de chemare în judecată, urmând ca în raport de soluţia admiterii excepţiei, să admită recursul formulat, să caseze sentinţa atacată şi, rejudecând cauza, să respingă acţiunea reclamantei pentru acest motiv.
2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa hotărârea instanţei de fond şi, rejudecând cauza, va respinge acţiunea reclamantei ca fiind rămasă fără obiect.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul formulat de Ministerul Justiţiei împotriva sentinţei civile nr. 1893 din 23 mai 2017 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi, rejudecând cauza:
Respinge acţiunea reclamantei A. ca fiind rămasă fără obiect.
Definitivă.
Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.
Pronunţată astăzi, 5 noiembrie 2020.