Recourse inadmissible against final Court of Appeal decision on Judicial Inspectorate closure resolution

Şedinţa publică din data de 5 noiembrie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2016 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, astfel cum a fost precizată la data de 07.11.2016, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii INSPECŢIA JUDICIARĂ şi CONSILIUL SUPERIOR AL MAGISTRATURII, a formulat contestaţie împotriva Rezoluţiei de clasare nr. 4024/IJ/2186/DIJ/13.07.2016 şi a Adresei nr. x/27.09.2016, ambele emise de Inspecţia Judiciară, solicitând obligarea pârâţilor la sancţionarea doamnei judecător B. cu avertisment.

1.2. Hotărârea pronunţată de instanţa de fond

Prin sentinţa civilă nr. 464 din 15 februarie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Consiliul Superior al Magistraturii, şi a fost respinsă pentru acest motiv cererea formulată în contradictoriu cu acest pârât.

Instanţa a respins, ca inadmisibilă, cererea de anulare a Adresei nr. x/27.09.2016 emise de Inspecţia Judiciară şi a respins, ca neîntemeiată, cererea de anulare a Rezoluţiei nr. 4024/IJ/2186/DIJ/13.07.2016 emise de Inspecţia Judiciară, formulată în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs reclamantul A., fiind criticată sentinţa atacată.

Recurentul a reluat în motivarea cererii de recurs argumentele prezentate la instanţa de fond şi a solicitat admiterea recursului, admiterea contestaţiei şi desfiinţarea rezoluţiei de clasare emisă de Inspecţia Judiciară, cu trimiterea dosarului la această intimată pentru continuarea procedurii disciplinare în vederea sancţionării judecătorului de caz.

II. Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie analizând actele şi lucrările cauzei constată că hotărârea pronunţată de instanţa de primă jurisdicţie este definitivă, în sensul art. 47 alin. (7) din Legea nr. 317/2004.

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

În conformitate cu dispoziţiile art. 125 alin. (3) şi art. 128 din Constituţie, competenţa şi procedura de judecată sunt stabilite de lege, iar împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii.

C. proc. civ. reglementează căile de atac ordinare şi extraordinare ce pot fi exercitate împotriva hotărârilor judecătoreşti, prin dispoziţii imperative, de la care nu se poate deroga, în cuprinsul art. 457 alin. (1) din C. proc. civ. statuându-se că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta.

Înalta Curte, văzând actele şi lucrările dosarului, constată că hotărârea pronunţată de instanţa de fond nu este o hotărâre ce poate fi atacată cu recurs, întrucât în situaţia atacării rezoluţiei, conform dispoziţiilor art. 47 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, hotărârea secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti este definitivă. Or, nu poate fi identificată nicio raţiune pentru care, în situaţia atacării unei rezoluţii de clasare, hotărârea curţii de apel să poată fi atacată.

Având în vedere dispoziţiile art. 634 C. proc. civ., care definesc noţiunea de hotărâre definitivă, dar şi pe cele ale art. 483 alin. (1) C. proc. civ., care enumeră categoriile de hotărâri împotriva cărora se poate promova calea de atac a recursului, se apreciază că decizia Curţii de Apel Bucureşti nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, având caracter definitiv.

De altfel, Plenul judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a adoptat soluţia de unificare a practicii judiciare, în şedinţa din data de 9 octombrie 2017, în conformitate cu care "în ipoteza în care contestaţia împotriva rezoluţiei de clasare a sesizării pronunţată de CSM-Direcţia de Inspecţie Judiciară în temeiul art. 45 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 317/2004 a fost soluţionată pe fond de prima instanţă, prin prisma dispoziţiilor de procedură din Legea nr. 317/2004, recursul este inadmisibil".

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de A. împotriva sentinţei civile nr. 464 din 15 februarie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 5 noiembrie 2020.