Local councilor and public administrator role incompatibility: strict interpretation of specialized apparatus overlap and legitimate expectation bar to reassessment

Şedinţa publică din data de 04 noiembrie 2020

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 03 august 2016 pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate (A.N.I.), anularea Raportului de evaluare nr. x/12.07.2016 şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 93/2017 din 28 februarie 2017, Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta A.N.I.; a anulat parţial raportul de evaluare nr. x/12.07.2016 emis de pârâtă, în ceea ce priveşte starea de incompatibilitate generată de exercitarea funcţiei de şef serviciu în cadrul Serviciului Public Administraţia Pieţelor şi Exploatarea Platformelor Comerciale; a menţinut restul constatărilor şi dispoziţiilor din raportul de evaluare atacat şi a obligat pe pârâtă să plătească reclamantului suma de 1.350 RON, cu titlu de cheltuieli parţiale de judecată.

3. Cererile de recurs

Împotriva sentinţei civile nr. 93/2017 din 28 februarie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal au declarat recurs reclamantul A. şi pârâta Agenţia Naţională de Integritate.

3.1. Reclamantul A. solicită admiterea recursului, casarea parţială a sentinţei, în sensul admiterii în întregime a acţiunii şi anulării raportului de evaluare şi cu privire la perioada 01.10.2012-22.11.2012; menţinerea soluţiei de anulare a raportului de evaluare cu privire la perioada 01.09.2008-30.09.2012; cu cheltuieli de judecată.

În motivarea recursului întemeiat pe disp. art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. arată, în ceea ce priveşte protecţia datelor cu caracter personal, că în faţa primei instanţe a invocat jurisprudenţa CJUE din cauza C-201/14, Bara şi alţii, respectiv hotărârea din 01.10.2015, întrucât A.N.I. a colectat informaţii de la diverse autorităţi publice în baza art. 8 din Legea nr. 176/2010, care au produs efecte juridice faţă de recurent, fără a avea încheiat un protocol de colaborare în temeiul acestui text de lege, ceea ce reprezintă o încălcare a acestor dispoziţii, motiv pentru care toate informaţiile astfel obţinute ar trebui să fie excluse. Mai mult, în această cauză (par. 39-41) s-a reţinut că, şi în măsura în care ar exista un asemenea protocol, ar trebui aprobat printr-o măsură legislativă, în caz contrar reprezentând o încălcare a legislaţiei europene în materie de protecţie a datelor cu caracter personal, iar probele derivate din acestea trebuie excluse, fiind inutilizabile în cadrul oricărei proceduri. Precizează că legalitatea art. 8 din Legea nr. 176/2010, care nu obligă la încheierea de protocoale constând în măsuri legislative, face obiectul unui control de constituţionalitate în raport cu soluţia din cauza CJUE mai sus menţionată, în dosarele nr. x/2016 şi nr. y/2016.

Susţine că, în lipsa informaţiilor primite de la terţi precum Administraţia Pieţelor şi Platformelor Comerciale Câmpia Turzii, raportul de evaluare este nul în lipsă de probe care să susţină concluziile acestuia.

Cu privire la perioada 01.10.2012-22.11.2012, invocă jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - SCAF (Decizia nr. 7788/17.12.2013) în care s-a reţinut că nu există stare de incompatibilitate între funcţia de consilier judeţean şi cea de angajat în cadrul aparatului de specialitate al consiliului local, întrucât nu există o relaţie de subordonare între cele două organisme, conform legislaţiei în vigoare. Apreciază că în speţă se poate aplica acelaşi raţionament, întrucât recurentul a fost angajat în cadrul aparatului de specialitate al primarului, fiindu-i delegate anumite competenţe conform contractului de management, între instituţia primarului şi consiliul local neexistând o relaţie de subordonare, sens în care invocă disp. art. 23 alin. (1) din Legea nr. 215/2001.

Recurentul-reclamant susţine că prevederile Legii nr. 161/2003 sunt de strictă interpretare, nefiind permisă o adăugare la acestea. Acolo unde a dorit, legiuitorul a reglementat în mod expres stările de incompatibilitate şi, cum legea nu a prevăzut o stare de incompatibilitate între funcţia de consilier local şi cea de angajat în cadrul aparatului de specialitate al primarului, aceasta nu poate fi dedusă. Mai mult, arată că în art. 88 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003 se reţine situaţia de incompatibilitate în ipoteza în care consilierul local este angajat cu contract individual de muncă în cadrul aparatului de specialitate al consiliului local, dacă se consideră că aparatul de specialitate al primarului este acelaşi cu aparatul de specialitate al consiliului local.

Or, recurentul reclamant nu a activat în aparatul de specialitate al primarului în baza unui contract individual de muncă, ci potrivit HCL nr. 82/2012 a Consiliului local Câmpia Turzii, a fost încadrat în aparatul de specialitate în baza unui contract de management şi nu a unui contract individual de muncă. Din punct de vedere juridic, există o diferenţă şi delimitare evidente între contractul individual de muncă şi contractul de management.

Critică hotărârea şi din perspectiva faptului că, deşi instanţa face trimitere la delegarea de atribuţii, nu arată în concret care sunt acele atribuţii care ar determina starea de incompatibilitate cu funcţia de consilier local. Arată că şi în perioada 01.09.2008-30.09.2012 a deţinut o funcţie aflată în aparatul de specialitate al primarului, fiind consilier local şi în perioada respectivă, iar pentru această perioadă prima instanţă a reţinut inexistenţa unei stări de incompatibilitate, dat fiind faptul că tocmai A.N.I. a reţinut în urma unei verificări anterioare că nu există vreo stare de incompatibilitate, recurentul-reclamant apreciind că în baza principiului constituţional al egalităţii de tratament, acelaşi raţionament se poate aplica şi pentru perioada 01.10.2012-22.11.2012.

Prin adresa nr. x/13.09.2012, Serviciul resurse umane salarizare din cadrul municipiului Câmpia Turzii a arătat că, potrivit HCL nr. 75/2012 a Consiliului local Câmpia Turzii, funcţia de administrator public nu face parte nici din structura de specialitate a primarului sau din aparatul de specialitate al consiliului local. Funcţia de administrator public nu era subordonată nici primarului şi nici consiliului local.

A susţinut că şi-a grefat comportamentul pe o opinie de specialitate scrisă, care provine de la autoritatea administrativă competentă, astfel că trebuie să beneficieze şi de protecţia principiului încrederii legitime, aşa cum a fost acesta dezvoltat prin hotărârea CJUE din Cauza C-183/14 Salomie/Oltean.

3.2. În motivarea recursului întemeiat pe disp. art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-pârâtă Agenţia Naţională de Integritate invocă disp. art. 88 din Legea nr. 161/2003, disp. art. 132 din Legea nr. 215/2001 şi arată că este nefondată aprecierea instanţei privind lipsa incidenţei acestor texte de lege, dată fiind existenţa unui raport de clasare emis de A.N.I. în anul 2013 cu privire la recurentul-reclamant, ce viza aceeaşi situaţie de fapt a deţinerii simultane a celor două calităţi.

În lucrarea anterioară nr. x, finalizată cu raportul de evaluare de clasare nr. x, a fost evaluată perioada 19.06.2008-03.11.2011, iar în prezenta lucrare nr. x/12.09.2014, prin care s-a reţinut în sarcina recurentului-reclamant starea de incompatibilitate, prin deţinerea simultană a aceloraşi două calităţi, activitatea de evaluare s-a efectuat pentru perioada 19.06.2008 (data validării mandatului de consilier local) - data emiterii raportului (2016), astfel că perioada de evaluare este diferită.

Susţine că motivele reţinute în raportul de evaluare iniţial au fost reprezentate de conţinutul adreselor furnizate de Primăria Câmpia Turzii, referitoare la organigrama instituţiei. Or, prin prezentul raport de evaluare s-au analizat documentele şi adresele primite de la Primăria Câmpia Turzii, constatându-se că, potrivit organigramei şi statului de funcţii al aparatului de specialitate al primarului, aprobate prin Hotărârile Consiliului local al municipiului Câmpia Turzii nr: 133/18.12.2008, 37/23.04.2009, 87/14.08.2010, 101/21.10.2010, 42/24.03.2011, 85/25.08.2011 şi 75/16.08.2012, aparatul de specialitate al primarului are în componenţă Serviciul Public Administraţia Pieţelor şi Exploatarea Platformelor Comerciale şi Administratorul Public. Din aceleaşi adrese a mai reieşit că aparatul de specialitate al primarului cuprinde două categorii de personal: funcţionarii publici, cărora le sunt aplicabile disp. Legii 188/1999 şi personalul angajat cu contract individual de muncă, ce nu are calitatea de funcţionar public şi căruia îi este aplicabil Codul muncii.

Consideră că în speţă este incident cazul de incompatibilitate prevăzut de art. 88 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003, fiind necesar şi suficient ca persoana evaluată să deţină simultan funcţia de consilier local şi calitatea de funcţionar public sau angajat cu contract individual de muncă în aparatul propriu al primarului aceleiaşi unităţi administrativ teritoriale.

Întrucât activitatea inspectorilor de integritate este guvernată de principiul independenţei operaţionale, faptul că un alt inspector, într-o altă procedură de evaluare, nu a procedat identic, nu este un motiv imputabil nici activităţii inspectorului de integritate şi nici legalităţii şi oportunităţii actului administrativ emis. În acest sens, invocă, cu titlu de jurisprudenţă, Deciziile nr. 2967/2015 şi nr. 5037/18.04.2013 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - SCAF.

4. Apărările formulate de părţi

Recurentul-reclamant A. a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea, ca nelegal şi nefondat, a recursului declarat de A.N.I., cu cheltuieli de judecată.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, a apărărilor din întâmpinare şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursurile sunt nefondate.

1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Prin raportul de evaluare nr. x/12.07.2016 întocmit de pârâta A.N.I. s-a reţinut că reclamantul, consilier local în cadrul Consiliului local al municipiului Câmpia Turzii, jud. Cluj, s-a aflat în stare de incompatibilitate, încălcând prevederile art. 88 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003 astfel:

- în perioada 1.09.2008 (data angajării în funcţia de şef serviciu în cadrul Serviciului Public Administraţia Pieţelor şi Exploatarea Platformelor Comerciale, serviciu aflat în aparatul de specialitate al primarului) - 1.10.2012 (data numirii în funcţia de administrator public, funcţie existentă în aparatul de specialitate al primarului);

- în perioada 1.10.2012 (data numirii în funcţia de administrator public, funcţie existentă în aparatul de specialitate al primarului) - 22.11.2012 (data încetării mandatului de consilier local).

Instanţa de fond a anulat în parte raportul de evaluare reţinând, în esenţă, cu privire la cumulul între funcţiile de consilier local şi de şef serviciu în cadrul Serviciului Public Administraţia Pieţelor şi Exploatarea Platformelor Comerciale, că prin raportul de evaluare nr. x/30.01.2013 întocmit de A.N.I. nu au fost identificate elemente de încălcare de către reclamant a legislaţiei privind regimul juridic al incompatibilităţilor. Activitatea de evaluare a incompatibilităţilor s-a efectuat pentru perioada 19.06.2008-3.11.2011 şi a privit deţinerea simultană a funcţiilor de consilier local în cadrul Consiliului local Câmpia Turzii, jud. Cluj, şi de şef serviciu în cadrul Serviciului Public Administraţia Pieţelor.

Curtea a reţinut că ambele rapoarte de evaluare sunt acte administrative, inspectorul de integritate făcând aplicarea în concret a dispoziţiilor legale în materia incompatibilităţilor, iar în lipsa apariţiei unor elemente noi, pârâta nu putea să emită un nou raport de evaluare cu privire la aceeaşi situaţie de cumul între funcţia de consilier local şi cea de şef serviciu în cadrul Serviciului Public Administraţia Pieţelor. Câtă vreme raportul de evaluare nr. x/30.01.2013 este în vigoare, se bucură în continuare de prezumţia de legalitate specifică actelor administrative, cu consecinţa că este obligatoriu pentru organul emitent.

Instanţa de fond a mai reţinut că emiterea raportului atacat şi constatarea stării de incompatibilitate, contrar raportului de evaluare nr. x/30.01.2013, reprezintă o încălcare a principiilor stabilităţii raporturilor juridice şi protecţiei încrederii legitime, principii de drept european aplicabile atât în dreptul UE, în dreptul Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, dar şi în dreptul intern, fiind consecinţe logice ale principiului fundamental constituţional al statului de drept.

Prima instanţă a apreciat că raportul de evaluare este temeinic şi legal sub aspectul reţinerii stării de incompatibilitate în ceea ce priveşte cumulul, în perioada 1.10.2012-22.11.2012, al funcţiei de consilier local cu cea de administrator public.

Cu titlu preliminar, Curtea a observat că reclamantul s-a rezumat să invoce în legătură cu această abatere că funcţia de administrator public era în cadrul aparatului de specialitate al primarului, deci nu avea legătură cu consiliul local.

A fost reţinută incidenţa disp. art. 132 din Legea nr. 215/2001, articol introdus prin Legea nr. 286/2006, intrată în vigoare la data de 21 iulie 2006, din care rezultă expres că denumirea aparat propriu de specialitate al consiliului local se înlocuieşte, în cuprinsul tuturor actelor normative în vigoare, cu denumirea aparat de specialitate al primarului. Prin urmare, sintagma "aparat propriu de specialitate al consiliului local" din cuprinsul textului art. 88 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003 s-a înlocuit, începând cu 21 iulie 2006, cu denumirea "aparat de specialitate al primarului".

Curtea a reţinut că reclamantul s-a aflat în stare de incompatibilitate nesocotind interdicţia prevăzută de norma anterior individualizată, care prevede că funcţia de consilier local este incompatibilă cu calitatea de angajat cu contract individual de muncă (în speţă, contract de management) în aparatul de specialitate al primarului.

1.1. Cu privire la recursul formulat de reclamant se reţine că este nefondat, în mod corect reţinând prima instanţă că s-a aflat în stare de incompatibilitate în perioada 1.10.2012-22.11.2012, în care a cumulat funcţia de consilier local cu funcţia de administrator public.

Prima critică formulată de recurent vizează respingerea motivului de nulitate conform căruia A.N.I. a colectat informaţii de la diverse autorităţi publice în baza art. 8 din Legea nr. 176/2010, care au produs efecte juridice faţă de recurent, fără a avea încheiat un protocol de colaborare în temeiul acestui text de lege.

Conform art. 8 din Legea nr. 176/2010:

"(1) Scopul Agenţiei este asigurarea integrităţii în exercitarea demnităţilor şi funcţiilor publice şi prevenirea corupţiei instituţionale, prin exercitarea de responsabilităţi în evaluarea declaraţiilor de avere, a datelor şi informaţiilor privind averea, precum şi a modificărilor patrimoniale intervenite, a incompatibilităţilor şi a conflictelor de interese potenţiale în care se pot afla persoanele prevăzute la art. 1, pe perioada îndeplinirii funcţiilor şi demnităţilor publice. În îndeplinirea acestui scop, Agenţia poate dezvolta relaţii de colaborare prin încheierea de protocoale cu entităţi din ţară sau din străinătate. (2) Activitatea de evaluare efectuată de inspectorii de integritate din cadrul Agenţiei se desfăşoară cu privire la situaţia averii existente pe durata exercitării demnităţilor şi funcţiilor publice, a conflictelor de interese şi a incompatibilităţilor persoanelor care fac obiectul prezentei legi, conform prevederilor acesteia, care se completează cu dispoziţiile actelor normative în vigoare. (3) Principiile după care se desfăşoară activitatea de evaluare sunt legalitatea, confidenţialitatea, imparţialitatea, independenţa operaţională, celeritatea, buna administrare, dreptul la apărare, precum şi prezumţia dobândirii licite a averii".

Instanţa de control judiciar constată că acest text de lege reglementează posibilitatea şi nu obligaţia A.N.I. de a încheia asemenea protocoale pentru îndeplinirea scopului menţionat la alin. (1) al art. 8, nefiind instituită sancţiunea nulităţii rapoartelor de evaluare întocmite pe baza unor informaţii obţinute în lipsa unor asemenea protocoale.

Aşa cum în mod corect a reţinut prima instanţă, spre deosebire de cadrul factual şi legal constatat de CJUE în afacerea Bara (C-201/14) (pct. 35-38 din hotărâre), în prezenta cauză A.N.I. are, pe temeiul art. 15 din Legea nr. 176/2006, o bază legală de a obţine orice date cu caracter personal care sunt necesare soluţionării dosarului de evaluare, iar, în mod corelativ, orice instituţie, autoritate publică sau persoană fizică ori juridică are obligaţia de a comunica asemenea date. Prin urmare, transmiterea informaţiilor în prezenta cauză a fost efectuată cu respectarea disp. art. 10 din Directiva 95/46/CE a Parlamentului European şi a Consiliului privind protecţia persoanelor fizice în ceea ce priveşte prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date, existând cadru legal pentru obţinerea informaţiilor necesare activităţii de evaluare.

Art. 7 lit. c) din Directiva 95/46/CE stabileşte că statele membre prevăd ca datele cu caracter personal să fie prelucrate numai dacă prelucrarea este necesară în vederea îndeplinirii unei obligaţii legale; or, în raport cu scopul şi cu activitatea desfăşurată de A.N.I., prelucrarea este necesară pentru îndeplinirea atribuţiilor stabilite de lege în sarcina sa. Totodată, Legea nr. 176/2010 conţine dispoziţii de natură să garanteze protecţia persoanei evaluate în privinţa prelucrării datelor cu caracter personal, astfel încât nu se poate reţine încălcarea disp. art. 11 din Directiva 95/46/CE.

Cea de-a doua critică invocată de recurentul reclamant priveşte greşita reţinere a stării de incompatibilitate prin prisma faptului că nu a activat în aparatul de specialitate al primarului în baza unui contract individual de muncă, ci potrivit HCL nr. 82/2012 a Consiliului local Câmpia Turzii, a fost încadrat în aparatul de specialitate în baza unui contract de management şi nu a unui contract individual de muncă.

Înalta Curte reţine, în acord cu prima instanţă, faptul că reclamantul s-a rezumat să invoce în legătură cu această abatere că funcţia de administrator public era în cadrul aparatului de specialitate al primarului, deci nu avea legătură cu consiliul local.

Aşadar, prin cererea de chemare în judecată nu a fost invocat ca motiv de nelegalitate a raportului de evaluare contestat faptul că exercitarea funcţiei de administrator public nu s-a făcut în temeiul unui contract de muncă, ci a unui contract de management.

Înalta Curte reţine că acest motiv nu poate fi examinat şi, în consecinţă, nu poate fi avut în vedere la soluţionarea cauzei, atât timp cât nu a fost invocat în faţa instanţei de fond, ca motiv de nelegalitate a actului administrativ contestat, deci nu a făcut obiectul analizei acestei instanţe, ci a fost invocat direct în calea de atac a recursului. Or, în stadiul procesual al recursului nu pot fi invocate de către părţi motive noi, care nu au fost supuse dezbaterilor în faţa instanţei de fond, neputând face astfel obiectul căii de atac formulate, având în vedere disp. art. 478, raportat la art. 494 din C. proc. civ.

Critica de nelegalitate din acţiune s-a axat, sub aspectul acestei incompatibilităţi, pe faptul că funcţia de administrator public era în cadrul aparatului de specialitate al primarului, deci nu avea legătură cu consiliul local, dar, aşa cum s-a arătat, disp. art. 132 din Legea nr. 215/2001, articol introdus prin Legea nr. 286/2006, intrată în vigoare la data de 21 iulie 2006, au prevăzut expres că denumirea aparat propriu de specialitate al consiliului local se înlocuieşte, în cuprinsul tuturor actelor normative în vigoare, cu denumirea aparat de specialitate al primarului. Prin urmare, sintagma "aparat propriu de specialitate al consiliului local" din cuprinsul textului art. 88 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003 s-a înlocuit, începând cu 21 iulie 2006, cu denumirea "aparat de specialitate al primarului".

Conform art. 88 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003, "(1) Funcţia de consilier local sau consilier judeţean este incompatibilă cu exercitarea următoarelor funcţii sau calităţi: c) calitatea de funcţionar public sau angajat cu contract individual de muncă în aparatul propriu al consiliului local respectiv sau în aparatul propriu al consiliului judeţean ori al prefecturii din judeţul respectiv".

În condiţiile înlocuirii sintagmei "aparat propriu de specialitate al consiliului local" cu denumirea "aparat de specialitate al primarului" şi a deţinerii de către reclamant a funcţiei de consilier local şi a funcţiei de administrator public aflate în aparatul de specialitate al primarului, rezultă încălcarea dispoziţiilor legale sus menţionate, respectiv existenţa stării de incompatibilitate reţinute de A.N.I.

Recurentul reclamant susţine că, deşi instanţa face trimitere la delegarea de atribuţii, nu arată în concret care sunt acele atribuţii care ar determina starea de incompatibilitate cu funcţia de consilier local.

Sub acest aspect, instanţa de control judiciar reţine că în considerentele sentinţei recurate au fost prezentate argumentele pe care prima instanţă şi-a întemeiat soluţia de menţinere parţială a raportului de evaluare. Astfel, instanţa a arătat că potrivit contractului de management nr. x din 28.09.2012 angajatorul încredinţează administratorului public coordonarea activităţii aparatului de specialitate al primarului sau a serviciilor publice de interes local.

Conform art. 112 alin. (3) din Legea nr. 215/2001, administratorul public poate îndeplini, în baza unui contract de management, încheiat în acest sens cu primarul, atribuţii de coordonare a aparatului de specialitate sau a serviciilor publice de interes local.

Aşa cum rezultă din contractul de management depus la dosar, primarul i-a delegat administratorului public o serie de atribuţii specifice cum ar fi, printre altele, cea referitoare la coordonarea aparatului de specialitate al primarului, aceste atribuţii fiind menţionate în anexa la contractul de management.

Or, există incompatibilitate între atribuţiile deliberative şi cele executive, întrucât funcţia de consilier local se exercită în cadrul autorităţii deliberative a consiliului local, în timp ce administratorul public îndeplineşte atribuţii de coordonare a aparatului de specialitate sau a serviciilor publice de interes local, în cadrul autorităţii executive locale.

A mai susţinut recurentul reclamant că şi în perioada 01.09.2008-30.09.2012 a deţinut o funcţie aflată în aparatul de specialitate al primarului, fiind consilier local şi în perioada respectivă, iar pentru această perioadă prima instanţă a reţinut inexistenţa unei stări de incompatibilitate, dat fiind faptul că tocmai A.N.I. a reţinut în urma unei verificări anterioare că nu există vreo stare de incompatibilitate, recurentul reclamant apreciind că în baza principiului constituţional al egalităţii de tratament, acelaşi raţionament se poate aplica şi pentru perioada 01.10.2012-22.11.2012.

Instanţa de control judiciar constată că în privinţa stării de incompatibilitate reţinute pentru perioada 01.09.2008-30.09.2012, anularea raportului de evaluare s-a făcut în considerarea nerespectării principiilor stabilităţii raporturilor juridice şi protecţiei încrederii legitime, prin raportare la existenţa primului raport de evaluare care concluziona în sensul inexistenţei stării de incompatibilitate. În aceste condiţii, instanţa de fond nu a mai procedat la analizarea efectivă a stării de incompatibilitate reţinând că este vorba despre o reinterpretare legală a aceleiaşi stări de fapt printr-un nou raport de evaluare, reinterpretare incompatibilă cu statul de drept.

Or, raportul de evaluare contestat în prezentul litigiu conţine un element nou, referitor la funcţia reclamantului de administrator public, care nu are legătură cu cumulul între funcţiile de consilier local şi de şef serviciu în cadrul Serviciului Public Administraţia Pieţelor. Cu privire la cumulul între funcţiile de consilier local şi de administrator public nu a fost întocmit anterior un raport de evaluare care să reţină inexistenţa stării de incompatibilitate, pentru a putea aplica, aşa cum solicită recurentul, acelaşi raţionament şi pentru perioada 01.10.2012-22.11.2012.

Referitor la jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - SCAF (Decizia nr. 7788/17.12.2013) invocată în cererea de recurs se reţine, pe de o parte, că în sistemul juridic românesc jurisprudenţa nu este izvor de drept, iar, pe de altă parte, că decizia menţionată are în vedere o altă situaţie de fapt decât cea din prezentul litigiu. Astfel, prin decizia respectivă s-a reţinut că nu există stare de incompatibilitate între funcţia de consilier judeţean şi cea de angajat în cadrul aparatului de specialitate al consiliului local, întrucât nu există o relaţie de subordonare între cele două organisme, conform legislaţiei în vigoare.

Or, în privinţa reclamantului - consilier local, existenţa stării de incompatibilitate nu s-a reţinut prin prisma calităţii de angajat în cadrul aparatului de specialitate al consiliului judeţean, pentru a se putea vorbi despre lipsa unei relaţii de subordonare între cele două organisme şi despre aplicarea aceluiaşi raţionament juridic, astfel încât nu se poate reţine această decizie a instanţei supreme ca un argument în sensul nelegalităţii raportului de evaluare.

1.2. Referitor la recursul formulat de pârâtă se constată că este nefondat, în mod corect prima instanţă reţinând că este nelegal raportul de evaluare în ceea ce priveşte reţinerea stării de incompatibilitate a reclamantului pentru perioada 1.09.2008-1.10.2012.

Cu privire la susţinerea recurentei pârâte că cele două rapoarte de evaluare în discuţie au avut în vedere perioade de evaluare diferite, Înalta Curte reţine că primul raport de evaluare - nr. x s-a referit la perioada 19.06.2008-3.11.2011, iar cel de-al doilea raport de evaluare, contestat în cauza de faţă - nr. x, se referă la perioada 19.06.2008 - prezent, data întocmirii acestuia fiind 12.07.2016.

Aşa cum în mod corect a apreciat prima instanţă, este irelevant faptul că perioada avută în vedere în lucrarea anterioară (2008-2011) este mai scurtă decât perioada analizată în raportul atacat (2008 - prezent, constatându-se starea de incompatibilitate în perioada 1.09.2008-1.10.2012), în condiţiile în care în perioada relevantă nu au intervenit schimbări de substanţă ale organigramei UAT Câmpia Turzii.

În cele două rapoarte de evaluare s-a analizat respectarea de către reclamant a regimului incompatibilităţilor prin prisma deţinerii simultane a funcţiilor de consilier local şi de şef serviciu la Serviciul Public Administraţia Pieţelor.

Este vorba, într-adevăr, despre o reinterpretare legală a aceleiaşi stări de fapt printr-un nou raport de evaluare, din moment ce pârâta a apreciat iniţial că reclamantul nu s-a aflat în stare de incompatibilitate, iar starea de fapt invocată nu s-a schimbat, chiar pârâta reţinând că în perioada 2008-2012 Serviciul Public Administraţia Pieţelor a făcut parte din aparatul de specialitate al primarului.

Recurenta pârâtă menţionează că motivele reţinute în raportul de evaluare iniţial au fost reprezentate de conţinutul adreselor furnizate de Primăria Câmpia Turzii, referitoare la organigrama instituţiei. Or, prin prezentul raport de evaluare s-au analizat documentele şi adresele primite de la Primăria Câmpia Turzii constatându-se că, potrivit organigramei şi statului de funcţii al aparatului de specialitate al primarului, aprobate prin Hotărârile Consiliului local al municipiului Câmpia Turzii nr: 133/18.12.2008, 37/23.04.2009, 87/14.08.2010, 101/21.10.2010, 42/24.03.2011, 85/25.08.2011 şi 75/16.08.2012, aparatul de specialitate al primarului are în componenţă Serviciul Public Administraţia Pieţelor şi Exploatarea Platformelor Comerciale şi Administratorul Public.

Susţinerile nu pot fi avute în vedere la soluţionarea favorabilă a recursului câtă vreme în primul raport de evaluare inspectorul de integritate a reţinut că, potrivit organigramei şi statului de funcţii al aparatului de specialitate al primarului, aprobate prin hotărârile emise de consiliul local în perioada 2008-2012, aparatul de specialitate al primarului are în componenţă Serviciul Public Administraţia Pieţelor şi Exploatarea Platformelor Comerciale. Aşadar, inspectorul de integritate a făcut referire la hotărârile Consiliului local al municipiului Câmpia Turzii prin care s-au aprobat organigrama şi statul de funcţii al aparatului de specialitate al primarului şi a concluzionat în sensul că reclamantul nu s-a aflat în stare de incompatibilitate.

Prima instanţă a reţinut că CJUE a statuat principial în ceea ce priveşte principiul protecţiei încrederii legitime, iar dreptul de a se prevala de acest principiu se extinde la orice justiţiabil pe care o autoritate administrativă l-a determinat să nutrească speranţe întemeiate prin furnizarea unor asigurări precise (spre ex. Hotărârea Salomie şi Oltean, C-183/14, punctul 44).

Recurenta pârâtă nu a formulat critici sub aspectul incidenţei în cauză a acestui principiu, nu a combătut cu argumente acest considerent pe care instanţa l-a avut în vedere la anularea parţială a raportului de evaluare, ci s-a limitat la invocarea faptului că activitatea inspectorilor de integritate este guvernată de principiul independenţei operaţionale.

Înalta Curte reţine că această independenţă operaţională nu este de natură să justifice inconsecvenţa autorităţii publice pârâte în aprecierea respectării de către reclamant a regimului incompatibilităţilor, din moment ce a fost supusă evaluării aceeaşi situaţie de fapt, prin raportare la aceleaşi dispoziţii legale, concluziile inspectorilor de integritate fiind diametral opuse.

În soluţionarea cauzei se impune a fi avut în vedere, totodată, şi principiul stabilităţii raporturilor juridice invocat în considerentele sentinţei recurate, ce reprezintă un element al legalităţii, principiul legalităţii fiind consacrat primul de art. 8 alin. (3) din Legea 161/2003. Nici cu privire la incidenţa în cauză a acestui principiu al stabilităţii raporturilor juridice nu au fost formulate critici prin cererea de recurs.

Nu se poate considera că principiul stabilităţii raporturilor juridice şi principiul protecţiei încrederii legitime au fost respectate în speţă, în condiţiile în care anterior emiterii raportului de evaluare contestat în prezentul litigiu autoritatea publică pârâtă a emis un alt raport de evaluare cu o concluzie contrară, raport care, atât timp cât nu a fost desfiinţat se bucură de prezumţia de legalitate şi veridicitate de care beneficiază orice act administrativ.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, constatând că sentinţa este legală, nefiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., invocat de ambii recurenţi, Înalta Curte, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., va respinge recursurile, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de Agenţia Naţională de Integritate şi A. împotriva sentinţei civile nr. 93/2017 din 28 februarie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 04 noiembrie 2020.