Inadmissibility of annulment challenge seeking substantive re-evaluation of evidence and law under the strict "material error" standard

Şedinţa publică din data de 3 noiembrie 2020

Asupra contestaţiei în anulare de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 694 din data de 7 februarie 2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ a respins recursul declarat de recurentul - pârât A. împotriva sentinţei civile nr. 1963 din 07 iunie 2016, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Împotriva acestei decizii a formulat contestaţie în anulare A., întemeiată pe prevederile art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ.

Prin întâmpinare, intimatul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a solicitat respingerea contestaţiei în anulare, ca nefondată.

Examinând contestaţia în anulare, în raport cu decizia atacată şi dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă, pentru următoarele considerente:

Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac, prin care se cere instanţei care a pronunţat hotărârea atacată, în cazurile şi în condiţiile limitativ prevăzute de lege, să îşi desfiinţeze propria hotărâre şi să procedeze la o nouă judecată.

Prezenta cale de atac este formulată în temeiul art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., conform căruia:

"Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare când …. dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale."

Motivele contestaţiei în anulare sunt expres şi limitativ prevăzute de lege, iar textele care o reglementează sunt de strictă interpretare. În cadrul contestaţiei în anulare nu se analizează temeinicia soluţiei cu privire la drepturile subiective deduse judecăţii, ci se verifică incidenţa vreunuia dintre motivele prevăzute de dispoziţiile procedurale.

Fiind un text de excepţie, noţiunea de "eroare materială" nu poate fi interpretată extensiv. Greşeala instanţei de recurs trebuie să fie una de fapt şi nu una de judecată, de apreciere a probelor ori de interpretare a dispoziţiilor legale.

Ipoteza reglementată de dispoziţiile art. 502 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., se referă la săvârşirea unei erori materiale, în sensul de greşeală de natură procedurală constând în confundarea unor elemente importante sau date materiale, cum ar fi respingerea recursului în mod greşit ca netimbrat, ca tardiv sau ca introdus de o persoană fără calitate, menţiuni greşite referitoare la incidente procedurale, pronunţarea asupra altei hotărâri decât cea recurată, elemente pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor şi care au determinat soluţia pronunţată, iar nu greşeli de judecată, de apreciere a probelor, de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor legale.

În realitate, ceea ce urmăreşte contestatorul prin exercitarea prezentei căi extraordinare de atac, de retractare, este tocmai o reanalizare/reapreciere a probelor şi reinterpretarea dispoziţiilor legale aplicabile în cauza dedusă judecăţii, ceea ce nu este posibil pe calea contestaţiei în anulare.

Altfel spus, nu poate fi realizată o nouă examinare în fond a cauzei prin intermediul contestaţiei în anulare, întrucât s-ar ajunge la judecarea din nou a aceluiaşi recurs, aspect nepermis în acest cadrul procesual.

Simpla nemulţumire a părţii cu privire la soluţia pronunţată în recurs nu poate conduce la retractarea hotărârii prin intermediul contestaţiei în anulare, fiind necesară conformarea contestatorului la cerinţele imperative prevăzute de dispoziţiile legale anterior evocate.

În consecinţă, având în vedere că nu au fost săvârşite greşeli materiale cu caracter procedural privind aspecte formale ale judecăţii recursului, contestaţia în anulare formulată în prezenta cauză urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.

Înalta Curte va reţine, că solicitarea contestatorului vizează refacerea probatoriului administrat în cauza de fond.

Totodată, va reţine că în contestaţia formulată contestatorul în realitate îşi exprimă nemulţumirea cu privire la modalitatea în care au fost analizate şi administrate probele la judecarea în fond a cauzei.

Se va avea în vedere că potrivit prevederilor art. 503 C. proc. civ. contestaţia în anulare este o cale de atac extraordinară, de retractare, ce nu poate fi exercitată remedierea unor greşeli de judecată, respectiv privind reevaluarea probelor, administrarea altor probe şi reanalizarea celor deja administrate în cauza ce a soluţionat fondul litigiului.

De asemenea, se va avea în vedere că, dispoziţiile legale invocate sunt restrictive şi se limitează la cazurile expres şi limitativ prevăzute de lege şi că motivele invocate de contestatorul A. nu pot constitui motive de contestaţie în anulare în sensul prevederilor legale menţionate, având în vedere caracterul de cale de atac extraordinară al contestaţiei în anulare.

Reţinând prin urmare, că motivele invocate de contestator nu sunt susceptibile a fi încadrate în ipotezele prevăzute de art. 503 C. proc. civ., instanţa având în vedere dispoziţiile art. 504 C. proc. civ., va respinge prezenta contestaţie în anulare ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 694 din data de 7 februarie 2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în dosarul nr. x/2015, ca inadmisibilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 3 noiembrie 2020.