Extraterritorial reach of contractual arbitration clause

Şedinţa publică din data de 3 noiembrie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 30 iunie 2017, sub nr. x/2017, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale (MADR), solicitând instanţei să dispună anularea Ordinului nr. 2425/26.11.2015, emis de acesta, act administrativ cu caracter normativ pentru aprobarea Procedurii de verificare şi control privind schema de ajutor de stat pentru compensarea pagubelor cauzate de fenomenul meteorologic de secetă severă manifestat în perioada aprilie - septembrie 2015.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 201/F-CONT din data de 6 decembrie 2017, Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a dispus următoarele:

- a respins excepţia lipsei de interes a reclamantei în promovarea acţiunii;

- a admis în parte cererea formulată de reclamanta A., înregistrată la Registrul Comerţului Argeş cu nr. C03/1/2010, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi admite în parte cererea de intervenţie accesorie formulată în favoarea reclamantei de intervenienta S.C. B. S.R.L.;

- a anulat Ordinul M.A.D.R. nr. 2425/26.11.2015 în partea care aprobă Capitolul IV pct. IV.6 "Efectuarea controlului pe teren" din procedura de verificare şi control privind schema de ajutor de stat pentru compensarea pagubelor cauzate de fenomenul meteorologic de seceta severă manifestat în perioada aprilie- septembrie 2015;

- a obligat pe pârât să plătească reclamantei 1.050 RON, iar intervenientei 1.550 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei nr. 201/F-CONT din data de 6 decembrie 2017 a Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale (MADR), întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

În motivarea recursului, pârâtul a susţinut că sentinţa pronunţată de instanţa de fond este atât nemotivată, cât şi neîntemeiată. Simpla înşiruire a criticilor susţinute de către reclamantă nu poate ţine loc de aprecierea si considerentele instanţei, arată autoritatea pârâtă.

O altă critică a autorităţii pârâte vizează respingerea cererii de chemare în garanţie a APIA, deşi în implementarea Procedurii de verificare şi control, controalele sunt efectuate de către aceasta autoritate.

Reţinerea de către instanţa de fons a faptului că "procedura elaborată de APIA şi aprobată de pârât adaugă la lege...", este neîntemeiată, arată recurentul, întrucât potrivit art. 11 alin. (4) din O.U.G. nr. 45/2015 legiuitorul a stabilit că APIA va elabora procedure de verificare şi control. Or, procedura elaborată este în concordanţă cu prevederile art. 5 alin. (1) coroborat cu art. 11 alin. (1) şi alin. (92) din O.U.G. nr. 45/2015.

De asemenea, O.U.G. nr. 45/2015 are la bază Decizia Comisiei Europene şi este aplicabilă în toate elementele sale, Ordinul nr. 2425/2015 aprobă procedura de verificare şi control privind schema de ajutor de stat, în limitele reglementate de actul normative superior.

4. Apărările intimaţilor

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata-reclamantă S.C. A. şi intimata-intervenientă S.C. B. S.R.L. au solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală a sentinţei civile nr. 201/F-CONT din data de 6 decembrie 2017 a Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

5. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând sentinţa recurată prin prisma motivelor de casare invocate, a actelor dosarului şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

Prealabil, Înalta Curte învederează că recursului a fost declarat doar împotriva sentinţei nr. 201/F-CONT din data de 6 decembrie 2017 a Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, nu şi împotriva încheierii din data de 11 octombrie 2017 prin care a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de chemare în garanţie. Totodată, Înalta Curte respinge ca nefondat motivul de recurs vizând soluţia de respingere a cererii de chemare în garanţie formulată de către Agenţia de Plăţi şi Intervenţie în Agricultură în dosarul de fond, faţă de împrejurarea că pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale nu a uzat de calea de atac reglementată de dispoziţiile art. 64 alin. (4) C. proc. civ. şi art. 74 alin. (2) C. proc. civ. în cadrul dosarului de fond.

Având în vedere conţinutul criticilor ce fac obiectul celor două motive de casare invocate de către recurent, se impune analiza cu prioritate a motivului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., invocat de către pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale (MADR).

Trebuie precizat mai întâi faptul că exigenţa motivării hotărârii judecătoreşti este o garanţie a caracterului echitabil al procedurii şi împotriva arbitrariului instanţei, fiind reglementată de dispoziţiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.. Potrivit acestui text, hotărârea judecătorească va cuprinde, din acest punct de vedere, considerentele, în care se vor arăta obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor.

Transpunând dispoziţiile acestei norme în contextul criticilor formulate de recurent, Înalta Curte apreciază că obligaţia instanţei de fond de a motiva sentinţa pe care a pronunţat-o, priveşte, în esenţă, arătarea situaţiei de fapt pe care a reţinut-o şi a considerentelor de fapt şi de drept pentru care a pronunţat soluţia criticată în recurs, criterii legale pe care sentinţa recurată le îndeplineşte. Motivarea hotărârii judecătoreşti nu reprezintă o chestiune de cantitate şi nici nu obligă instanţa să răspundă tuturor argumentelor de fapt şi de drept ale părţilor, instanţa putând să grupeze unele dintre acestea pe baza unui numitor comun şi să le răspundă în cadrul unui singur considerent; totodată, este necesară analiza acelor motive şi apărări care sunt esenţiale pentru dezlegarea pricinii, care au aptitudinea de a demonstra analiza efectivă a cauzei, potrivit exigenţelor Curţii Europene a Drepturilor Omului.

Revenind la prezenta cauză, în contextul motivului de recurs reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurentul-pârât a formulat susţineri de maximă generalitate; indiferent că se reclamă nemotivarea hotărârii, indicarea unor motive contradictorii de către instanţa sau a unor motive străine de natura pricinii, recurentul era ţinută să indice instanţei de recurs şi să dezvolte atare ipoteză de casare prin critici concrete din care să reiasă cu claritate lipsa motivării, caracterul contradictoriu al unor considerente în drept (având în vedere că instanţa de recurs exercită exclusiv un control judiciar de legalitate) şi să indice acele considerente străine de natura pricinii.

Cu toate acestea, recurentul îşi exprimă dezacordul faţă de concluzia instanţei şi faţă de sentinţa pronunţată, nemulţumirea acestuia, valorificată în cadrul acestui motiv de casare, rezultă din faptul că prima instanţă ar fi preluat necenzurat argumentele părţii adverse, fără a acorda o egală valoare argumentelor sale; nu pot fi reţinute nici aceste susţineri ca fiind de natură să atragă incidenţa în cauză a motivului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.. Dacă argumentele şi probele administrate de către reclamantă au format convingerea instanţei în sensul soluţiei adoptate şi dacă judecătorul, trecând prin propriul "filtru" de analiză, a preluat în motivare parte din respectivele argumente, acest lucru nu poate echivala sub nicio formă cu o necercetare sau o cercetare superficială a fondului cauzei.

În consecinţă, Înalta Curte constată că acest motiv de recurs este nefondat, întrucât motivarea primei instanţe răspunde argumentelor prezentate de părţi, fiind examinate în mod efectiv motivele de fapt şi de drept, nefiind astfel identificate contradicţii în raţionamentul instanţei de fond şi nici considerente străine de natura cauzei, ceea ce face ca motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. să nu-şi găsească incidenţa în cauză.

În continuare, examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate şi a apărărilor din întâmpinare, din perspectiva motivului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că nu există argumente pentru reformarea hotărârii de fond. Aceasta întrucât instanţa a aplicat judicios dispoziţiile de drept substanţial, considerentele prezentate justificând soluţia adoptată.

Astfel, se reţine că, prin O.U.G. nr. 45/2015 a fost instituită o schemă de ajutor de stat pentru compensarea pagubelor cauzate de fenomenul meteorologic de secetă severă în perioada aprilie - septembrie 2015, în conformitate cu orientările Uniunii Europene privind ajutoarele de stat în sectoarele agricol şi forestier şi în zonele rurale pentru perioada 2014-2020.

Decizia CE nr. C (2015) 8170 final din data de 17.11.2015 confirmă că Ordonanţa de urgenţă nr. 45/2015 respectă prevederile orientării Uniunii Europene privind ajutoarele de stat în sectoarele agricol şi forestier şi în zonele rurale pentru perioada 2014-2020.

Potrivit dispoziţiilor art. 11 alin. (4) din O.U.G. nr. 45/2015 APIA va elabora procedure de verificare şi control, aspect concretizat prin emiterea Ordinului nr. Ordinului nr. 2425/26.11.2015 pentru aprobarea Procedurii de verificare şi control privind schema de ajutor de stat pentru compensarea pagubelor cauzate de fenomenul meteorologic de secetă severă manifestat în perioada aprilie - septembrie 2015, act care face obiectul dosarului de faţă.

În speţă, chestiunea litigioasă vizează aspectul potrivit căruia Ordinul nr. 2425/26.11.2015, la capitolul IV.6 "Efectuarea controlului pe teren", la paragrafele 2- 4 stipulând:

"Controlul pe teren constă în verificarea documentelor contabile şi calcularea pierderii de venit. În cadrul controlului pe teren, se vor verifica datele contabile pe ultimii trei ani, respectiv venitul mediu realizat pentru cultura calamitată (producţia medie/ha/cultură x preţul mediu/cultură) pentru anii 2012, 2013 şi 2014 care se va compara cu cel al anului 2015 pentru cultura calamitată (producţie medie/ha x preţ 2015). Diferenţa dintre acestea reprezintă pierderea pe venit per ha. Valoarea ajutorului de stat nu trebuie să depăşească rezultatul înmulţirii dintre: pierderea de venit per ha (calculată conform modelului precizat) şi suprafaţa (ha) calamitată pentru care s-a calculat ajutorul de stat în anul 2015", adaugă la lege.

În acest context, Înalta Curte arată că potrivit dispoziţiilor art. 5 din O.U.G. nr. 45/2015:,,(1) Pentru pierderile de venit, se utilizează datele publicate de Institutul Naţional de Statistică, de cercetarea statistică, precum şi datele operative ale Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, denumit în continuare MADR, pe fiecare cultură dintre cele prevăzute la art. 4, prin utilizarea producţiei medii pe anii 2012, 2013 şi 2014, precum şi a preţului mediu din aceeaşi perioadă, conform prevederilor pct. 361 lit. a) secţiunea 1.2.1.2 din Orientările UE.

(2) Ajutorul de stat reprezintă o plată compensatorie care acoperă cel mult 20% din pierderea de venit de 100% aferentă culturilor prevăzute la art. 4, plată compensatorie diferenţiată în funcţie de procentul de calamitare înscris în procesele-verbale de constatare şi evaluare a pagubelor, prevăzute la art. 3 alin. (2) lit. a) şi de categoria beneficiarului.

(3) Ajutorul de stat acordat conform alin. (2) se încadrează în prevederile pct. 363 secţiunea 1.2.1.2 din Orientările UE.

Textele de lege învederate reglementează procedura de acordare a compensatiei pentru pagubele cauzate de fenomenul meteorologic de secetă severă în perioada aprilie - septembrie 2015, stabilind modul de calcul al acesteia. Potrivit aceluiaşi ordin anterior menţionat, de ajutorul de stat beneficiază categoriile de producători agricoli care îşi desfăşoară activitatea în producţia agricolă primară. Tot astfel, pierderile de venit se calculează utilizând datele publicate de Institutul Naţional de Statistică, precum şi cercetarea statistică şi datele operative ale MADR pe fiecare cultură dintre cele enumerate mai sus, prin utilizarea producţiei medii pe anii 2012, 2013 şi 2014, precum şi a preţului mediu din aceeaşi perioadă.

Cuantumurile ajutorului de stat au fost stabilite ca o plată compensatorie care acoperă cel mult 20% din pierderea de venit de 100% aferentă culturilor menţionate, în limita alocării bugetare cu această destinaţie.

Relevantă în sensul celor antamate este şi Nota de fundamentare la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 45/2015 privind instituirea unei scheme de ajutor de stat pentru compensarea pagubelor cauzate de fenomenul meteorologic de secetă severă în perioada aprilie - septembrie 2015.

Înalta Curte arată că aspectul pe care l-a învederat reclamantul este acela că O.U.G. nr. 45/2015 nu prevede în cadrul procedurii de control verificarea datelor contabile pe ultimii trei ani pentru stabilirea pierderii de venit aşa cum prevede Ordinul contestat.

Pe cale de consecinţă, în mod corect instanţa de fond a fost de acord cu această susţinere, dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 45/2015 nefăcând vorbire de datele contabile din ultimii trei ani, intrerpretarea raţională fiind aceea că datele contabile despre care face vorbire sunt doar acelea aferente anului 2015, acesta fiind anul pentru care s-au acordat compensatiile; date contabile care nu au putut fi verificate la data acordării compensatiei pentru motivul că nu existau (cererile fiind depuse la sfârşitul anului 2015 când recolta nu fusese încă valorificată, în măsura în care a fost obţinută). O altă interpretare ar duce la concluzia că prin Ordin, autoritatea administrativă putea avea in vedere actele contabile din ultimii 4, 5 ani sau chiar mai mult.

Asadar, referirile dispoziţiilor art. 11 alin. (1) şi (2) la bilanţul contabil/datele contabile ale agricultorului vizează stabilirea producţiei din anul 2015, în vederea verificării nivelul pierderii de venit faţă de cuantumul ajutorului de stat primit, o pierdere mai mică decât ajutorul de stat atrăgând restituirea acestuia ca nejustificat. Rezultă cu puterea evidenţei că pentru stabilirea pierderii de venit în anul 2015 trebuia să se recurgă în anul 2016 la verificarea datelor contabile, întrucât în anul 2015, când a fost acordat ajutorul de stat, datele producţiei pentru anul respectiv nu erau încă evidenţiate în contabilitate.

Înalta Curte, în acord cu instanţa de fond, apreciază că aspectul anterior învederat nu îl îndreptăţeşte pe pârât să considere că pierderea de venit se calculează pe baza datelor contabile din ultimii trei ani. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 45/2015 a stabilit riguros că ajutorul de stat în anul 2015 se acordă pentru o pierdere de venit calculată pe baza datelor furnizate de INS şi MADR despre producţia medie şi preţul mediu în anii 2012-2014 şi că verificarea încadrării pierderii concrete din 2015 în ajutorul de stat acordat pentru pierderea astfel calculată se realizează în anul 2016 prin verificarea datelor contabile ale agricultorului, în vederea recuperării ajutorului de stat de la agricultorii care au avut o pierdere mai mică decât ajutorul de stat primit. Cu alte cuvinte, doar încadrarea pierderii de venit din anul 2015 în ajutorul de stat acordat se realizează prin raportare la datele contabile.

Pe de altă parte, Înalta Curte reţine că datele contabile pe anii 2012, 2013 şi 2014 erau disponibile şi la data formulării cererii de acordare a compensatiei însă legiuitorul a optat pentru alt criteriu, respectiv acelea stipulate de art. 5 din Ordonanţă, adică productia medie şi pretul mediu pe ultimii trei ani. Câtă vreme legea a stabilit aceste criterii pentru acordarea compensatiei, nu este justificată solutia adoptată de Ordin, de verificare a actelor contabile pe ultimii trei ani, schimbându-se radical viziunea legiuitorului în ceea ce priveste calculul pierderii de venit. Dispozitiile din Orientările Uniunii Europene privind ajutoarele de stat în sectorul agricol şi forestier-sectiunea 1.2.1.2 cap. 1 pct. 358 nu sustin opinia pârâtului întrucât deşi fac vorbire de perioada de 3 ani, nu se referă la datele contabile ci la cantitătile şi preturile medii. Potrivit dispozitiilor învederate, pierderea de venit trebuie să fie calculată, fie la nivelul producţiei agricole anuale, fie la nivelul culturilor sau al şeptelului prin scăderea:

a) rezultatului înmulţirii cantităţii de produse obţinute în anul fenomenului meteorologic nefavorabil care poate fi asimilat unei calamităţi naturale, sau în fiecare an ulterior afectat de distrugerea totală sau parţială a mijloacelor de producţie, cu preţul de vânzare mediu obţinut în cursul acelui an; de la

b) rezultatul înmulţirii cantităţii anuale medii de produse agricole produse în perioada de trei ani care precede fenomenul meteorologic nefavorabil care poate fi asimilat unei calamităţi naturale sau o medie pe trei ani bazată pe o perioadă de cinci ani anteriori fenomenului meteorologic nefavorabil care poate fi asimilat unei calamităţi naturale, cu excepţia cetei mai mari şi a celei mai mici dintre valori - cu preţul de vânzare mediu obţinut.

În plus, distinct de faptul că nu se face vorbire de datele contabile, ceea ce mai poate fi retinut este împrejurarea că dispozitiile normative învederate nu privesc etapa controlului administrativ ci etapa de solutionare a cererilor şi de stabilire a compensatiei.

Mai mult, astfel cum rezultă din exigenţele dispoziţiilor Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, respectiv art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 "Actele normative se elaborează în funcţie de ierarhia lor, de categoria acestora şi de autoritatea publică competentă să le adopte.", Ordinul nr. 2425/26.11.2015, la capitolul IV.6 "Efectuarea controlului pe teren" nu se corelează şi nu se armonizează cu dispoziţiile actului normativ de nivel superior în executarea căruia a fost emis, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 45/2015, în sensul că stabileşte un alt mod de calcul pentru pierderea de venit pe anii 2012-2014 în vederea cuantificării ajutorului de stat, cât şi cu reglementarea europeană, în speţă Decia CE C(2015) 8170 final din 17.11.2015.

Pentru aceste considerente şi în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea privind contenciosul administrativ nr. 544/2004 şi art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale împotriva sentinţei nr. 201/F-CONT din data de 6 decembrie 2017 a Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Totodată, după cum rezultă din expunerea rezumativă a lucrărilor cauzei, petenta S.C. C. S.R.L. a formulat, la data de 21 octombrie 2018, cerere de intervenţie accesorie în favoarea intimatei-reclamante S.C. A. invocând dispoziţiile art. 61 din C. proc. civ., conform cărora "Oricine are interes poate interveni într-un proces care se judecă între părţile originare.

(3) Intervenţia este accesorie, când sprijină numai apărarea uneia dintre părţi."

Potrivit dispoziţiilor referitoare la formularea şi soluţionarea cererilor de intervenţie accesorie în sensul dispoziţiilor citate, condiţiile formulării unei cereri de intervenţie voluntară accesorie presupun existenţa unui interes propriu, determinat, legitim născut şi actual în participarea la judecata procesului.

Cererea de intervenţie accesorie a fost formulată în cadrul unui litigiu având ca obiect acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta S.C. A. prin care se solicită anularea Ordinului nr. 2425/26.11.2015, emis de acesta, act administrativ cu caracter normativ pentru aprobarea Procedurii de verificare şi control privind schema de ajutor de stat pentru compensarea pagubelor cauzate de fenomenul meteorologic de secetă severă manifestat în perioada aprilie - septembrie 2015.

Înalta Curte constată că, deşi natura juridică a intervenţiei accesorii este de apărare, terţul nu devine un simplu apărător al părţii în favoarea căreia a intervenit, ci trebuie să îşi justifice interesul său propriu, legitim şi actual în participarea la judecata procesului. Interesul este legitim atunci când se urmăreşte afirmarea sau realizarea unui drept subiectiv recunoscut de lege, respectiv a unui interes ocrotit de lege şi potrivit scopului economic şi social pentru care a fost recunoscut.

Având în vedere că prin interes se înţelege folosul practic, o atare susţinere echivalează cu ideea că, în procesul pendinte, folosul practic nu se răsfrânge doar asupra terţului intervenient, ci şi asupra părţii în favoarea căreia acesta a intervenit.

În realitate, intervenientul accesoriu are un interes personal, distinct de cel al părţii pe care o apără, iar aceasta se datorează faptului că drepturile sale ar putea fi afectate prin pronunţarea unei hotărâri de condamnare a părţii respective. Altfel spus, susţinând una dintre părţile iniţiale, terţul urmăreşte să preîntâmpine pronunţarea unei hotărâri care ar fi susceptibilă să creeze o situaţie de natură a compromite propriile sale drepturi.

În ceea ce priveşte interesul formulării cererii de intervenţie accesorie de faţă, Înalta Curte consideră că interesul formulării subzistă deoarece actul administrativ contestat este apt să producă unele consecinţe indirecte asupra petentei, iar prin soluţia ce s-ar da acestei cererii ar putea afecta unele drepturi subiective sau interese legitime ale petentei.

Înalta Curte constată că interesul petentei S.C. C. S.R.L. de a interveni în prezenta cauză este susţinut şi de faptul că aceasta are un litigiu înregistrat sub nr. x/2017, pe rolul Curţii de Apel Piteşti, în cadrul căruia a declarat recurs împotriva soluţiei de respingere a acţiunii privind anularea Proceselor-verbale nr. x/01.03.2017 şi y/20.04.2017 şi a Deciziilor nr. 3410/04.05.2017 şi nr. 4435/10.05.2017 prin care APIA Argeş a soluţionat contestaţiile petentei, precum şi refacerea controlului pe teren, prin calcularea piederilor de venit potrivit dispoziţiilor O.U.G.. Nr. 45/2015. Astfel, soluţia ce se preconizează a fi pronunţată în cauză urmează a influenţa prezemţia de legalitate a actelor administrative contestate în dosarul anterior menţionat.

In aceste condiţii, Înalta Curte apreciază, raportat la prevederile art. 61 alin. (3) din C. proc. civ., că este justificat interesul petentei S.C. C. S.R.L. de a interveni în apărarea interesului reclamanta S.C. A. şi va admite în principiu cererea de intervenţie voluntară accesorie formulate.

Faţă de dispoziţiile art. 453 alin. (1) din C. proc. civ. potrivit cu care:

"Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată", Înalta Curte va obliga recurentul-pârât Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1000 RON, către intimata-reclamantă S.C. A. şi în sumă de 1000 RON, către intimata-intervenientă S.C. B. S.R.L..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale împotriva sentinţei nr. 201/F-CONT din data de 6 decembrie 2017 a Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Admite cererea de intervenţie accesorie formulată de S.C. C. S.R.L. în favoarea intimatei-reclamante S.C. A..

Obligă recurentul-pârât Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1000 RON, către intimata-reclamantă S.C. A. şi în sumă de 1000 RON, către intimata-intervenientă S.C. B. S.R.L..

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 3 noiembrie 2020.