Evidentiary sufficiency of Securitate documents to prove collaborator status under Law No. 24/2008

Şedinţa publică din data de 29 octombrie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 20 decembrie 2017, sub nr. x/2017, reclamantul CONSILIUL NAŢIONAL PENTRU STUDIEREA ARHIVELOR SECURITĂŢII a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul A., ca, în baza indiciilor rezultate din documentele existente la dosar, să se aprecieze asupra calităţii de colaborator al Securităţii în ceea ce îl priveşte pe pârât.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa nr. 2999/2018 din 22 iunie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis cererea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, în contradictoriu cu pârâtul A., şi a constatat calitatea de colaborator al Securităţii în sarcina pârâtului.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei de fond, a declarat recurs pârâtul A., întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate, şi: în principal, să se constate incident motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., sens în care a solicitat trimiterea cauzei la instanţa de fond pentru a efectua o nouă judecată; în secundar, să se constate incident motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. şi, în rejudecare, să se constate că, în prezenta cauză nu sunt întrunite cumulativ toate cerinţele prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 şi, pe cale de consecinţă, respingerea, ca neîntemeiată, a cererii formulate de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii şi obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu soluţionarea dosarului, în fond şi în recurs.

Referitor al primul motiv de casare recurentul-pârât arată că instanţa de fond nu a motivat în mod corespunzător sentinţa. În sentinţă nu au fost analizate apărările şi argumentele prezentate în întâmpinare şi nu există nicio motivare prin care instanţa de fond să arate de ce nu ţine cont sau de ce înlătură apărările şi argumentele prezentate în susţinerea solicitării de respingere a acţiunii.

Referitor la cel de al doilea motiv de casare recurentul-pârât arată că prin acţiune s-a solicitat constatarea calităţii sale de colaborator al Securităţii în forma reglementată de art. 2 lit. b) teza finală din O.U.G. nr. 24/2008 respectiv în calitate de rezident al Securităţii. În aceste condiţii se impune înlăturarea tuturor actelor care se referă la pretinsa sa colaborare în forma prevăzută de teza iniţială a aceluiaşi articol.

Oricum, deşi instanţa afirmă că a fost dovedită furnizarea de informaţii de către intimatul-pârât, la dosar nu există nicio notă care să confirme această faptă.

Cât priveşte angajamentele pe care le-a semnat, acestea au fost obţinute de organele de Securitate prin constrângere, recurentul-pârât susţinând că a avut calitatea de urmărit nu de colaborator. Deşi a semnat,în mod formal respectivele angajamente, ele nu au fost urmate şi de o activitate de furnizare de informaţii.

Oricum, angajamentele nu se referă la un acord de colaborare în calitate de rezident fiind, în parte, anterioare momentului la care ofiţerul de Securitate a propus recrutarea pârâtului într-o astfel de calitate.

În ceea ce priveşte calitatea de rezident al Securităţii, recurentul-pârât arată că este necesară îndeplinirea a două condiţii care, în speţă, nu erau îndeplinite. Astfel, potrivit art. 2 lit. b) teza finală din O.U.G. nr. 24/2008, pentru reţinerea calităţii de rezident al Securităţii este necesar acordul dat în acest sens şi activitatea de coordonare a informatorilor.

În speţă, aşa cum s-a arătat mai sus, nu există un acord de recrutare ca rezident al Securităţii, acordurile invocate de intimatul-reclamant fiind obţinute prin ameninţare şi referindu-se la recrutarea în calitate de colaborator al securităţii în sensul tezei I a art. 2 lit. b) citat mai sus.

Cât priveşte activitatea de coordonare a informatorilor, nu există la dosar nicio probă concludentă în acest sens. Notele care fac vorbire de coordonarea de către recurentul-pârât a unui număr de 5 informatori nu pot fi avute în vedere în condiţiile în care nu se indică numele persoanelor pe care rezidentul le avea în coordonare, nu sunt furnizate informaţii referitoare al locurile şi condiţiile în care s-ar fi întâlnit cu aceste persoane, nu există note şi informaţii furnizate de reţea.

Legat de probatoriul administrat în cauză, recurentul-pârât mai invocă şi considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 672/2012, arătând că actele prin care se consemnează relatările verbale nu pot fi avute în vedere cât timp nu se coroborează cu alte probe de la dosar.

4. Apărarea formulată în cauză

Intimatul-reclamant a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea recursului ca nefondat.

În susţinerea întâmpinării, intimatul-reclamant arată că în speţă a fost reţinută calitatea pârâtului de colaborator al securităţii în raport de art. 2 lit. b) teza a patra, sentinţa conţinând toate motivele de fapt pe care instanţa le-a avut în vedere şi, în niciun caz, nu se poate susţine că judecătorul fondului s-a raportat la considerente contradictorii sau străine de natura cauzei.

Referitor la cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., intimatul-reclamant arată că în cazul colaborării sub forma prevăzută de art. 2 lit. b) teza a patra din O.U.G. nr. 24/2008 este suficientă recrutarea voluntară fără a se mai solicita şi alte condiţii, acest fapt fiind justificat de importanţa pe care această categorie de colaboratori o avea în activitatea Securităţii. În plus, categoria rezidenţilor nu permite subclasificări pe criterii morale şi persoanele care au avut această calitate nu ar putea fi tratate diferit după cum informatorii din reţeaua acestora ar fi trimis sau nu informaţii sau după cum aceste informaţii s-ar referi sau nu la atitudini potrivnice regimului şi ar fi vizat sau nu încălcări ale drepturilor fundamentale.

În consecinţă este suficient ca persoana respectivă să fi avut calitatea de rezident al Securităţii şi, în această calitate, să fi coordonat activitatea unor informatori.

În opinia intimatului-reclamant, îndeplinirea acestor condiţii este probată în speţă invocându-se, în special, Raportul cu propuneri de trecere în categoria de rezident a informatorului A. şi Nota de analiză a activităţii rezidentului "B." din Focşani.

Cât priveşte Decizia Curţii Constituţionale nr. 672/2012, intimatul-reclamant arată că aceasta nu este incidentă în speţă ci se referă doar la efectele informaţiilor furnizate verbal şi consemnate de lucrătorii Securităţii. Aceste acte au relevanţă pentru categoria colaboratorilor la care face referire teza I din art. 2 lit. b) nu şi pentru categoria rezidenţilor. În speţă nu au fost invocate astfel de note prin care să se consemneze informaţiile furnizate verbal ci au fost prezentate documente întocmite de ofiţerii de legătură din cadrul Securităţii, ce consemnează activitatea pârâtului A., respectiv supravegherea, coordonarea şi controlul informatorilor din legătura sa. Aceste înscrisuri se bucură de prezumţia relativă de veridicitate, prezumţie neînlăturată în cazul acestei teze de cele statuate de instanţa de contencios constituţional prin Decizia nr. 672/2012.

II. Soluţia Înaltei Curţi asupra recursului dedus judecăţii

Examinând recursul prin prisma motivelor de fapt arătate, a temeiurilor de casare invocate, precum şi a probelor administrate în cauză, Înalta Curte reţine caracterul lui fondat, pentru considerentele expuse în continuare:

II.1 Argumente de fapt şi de drept relevante

În ceea ce priveşte primul motiv de recurs referitor la nemotivarea sentinţei, se constată că, într-adevăr, există o imprecizie în ceea ce priveşte considerentele hotărârii atacate dar nu se poate afirma că raţionamentul instanţei de fond nu poate fi dedus din aceste considerente.

În mod cert, o parte din motivare se referă la situaţia colaboratorului în ipoteza prevăzută de art. 2 lit. b) teza I în condiţiile în care, prin acţiune s-a solicitat constatarea calităţii recurentului-pârât de rezident al Securităţii, ipoteză reglementată de teza finală a aceluiaşi articol. Aceste considerente vor fi înlăturate de instanţa de recurs.

Pe de altă parte, instanţa de fond s-a referit şi la situaţia reglementată de art. 2 lit. b) teza finală, apreciind că "Astfel, rezultă din actele menţionate că pârâtul a fost recrutat şi a acceptat să coordoneaze activitatea informatorilor: . . . . . . . . . . . ."l-am pregatit operativ asupra modului cum trebuie sa culeaga informatii şi sa le trasmită în mod operativ", "..se aprobă reactivarea în calitate de informator a numitului A. la problema învăţământ-tineret" , "numitul A., fost rezident al organelor noastre, cu numele conspirativ "B."...."

Chiar sumar fiind, acest considerent permite identificarea silogismului juridic al instanţei de fond.

Celelalte argumente ale recurentului-reclamant prezintă relevanţă şi urmează să fie valorificate în cadrul motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Referitor la acest al doilea motiv de recurs, Înalta Curte constată că este întemeiat şi se impune casarea sentinţei şi respingerea acţiunii ca neîntemeiate.

Potrivit art. 2 lit. b) teza finală "Colaborator al Securităţii este şi persoana care a înlesnit culegerea de informaţii de la alte persoane, prin punerea voluntară la dispoziţia Securităţii a locuinţei sau a altui spaţiu pe care îl deţinea, precum şi cei care, având calitatea de rezidenţi ai Securităţii, coordonau activitatea informatorilor;"

După cum se poate constata, în cazul rezidenţilor Securităţii nu era suficientă deţinerea acestei calităţi ci era necesar ca aceştia să coordoneze activitatea informatorilor.

Chiar intimatul-reclamant a menţionat, în întâmpinarea depusă, ambele condiţii apreciind, însă, că în raport de probatoriul administrat acestea erau întrunite în speţă.

Or, Înalta Curte constată că în verificarea îndeplinirii acestor condiţii instanţa de fond trebuia să aibă în vedere considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 672/2012. Chiar dacă aceste considerente au fost formulate într-un litigiu care se referea la neconstituţionalitatea sintagmelor indiferent sub ce formă şi relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii motivele care au determinat instanţa de contencios constituţional să declare respectivele sintagme neconstituţionale au o aplicabilitate mai largă, fiind formulate de o manieră generală.

Astfel, în Decizia nr. 672/2012 s-a apreciat că "ţinând cont de specificul contextului politico-istoric în care au fost consemnate, relatările verbale pot fi caracterizate prin subiectivism, arbitrariu şi uneori simulare, iar acestea pot genera un conţinut vag, neclar, incert, neverosimil, fictiv şi inutil, astfel, cauzei privind constatarea calităţii de lucrător al Securităţii sau de colaborator al acesteia. Pe de altă parte, în situaţia în care instanţa judecătorească îşi formează convingerea exclusiv prin aprecierea unor asemenea documente, există riscul ca orice îndoială să poată fi interpretată împotriva persoanei verificate, iar aparenţa să fie considerată relevantă. Toate acestea creează între părţile acţiunii în constatare - Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, în calitate de reclamant, şi persoana verificată, în calitate de pârât, un dezechilibru incompatibil cu principiul egalităţii de arme."

Contrar celor susţinute de intimatul-reclamant, aceste considerente nu se verifică doar în cazul relatărilor verbale consemnate de lucrătorii Securităţii ci sunt valabile şi pentru înscrisurile depuse în susţinerea acţiunii de faţă fiind, şi în acest caz, vorba de acte întocmite de organele de Securitate prin care se consemnează fapte ce se pretinde a se fi petrecut în epoca respectivă. Înalta Curte constată că şi în cazul acestor acte este posibil ca modalitatea de întocmire să fie caracterizată prin subiectivism, arbitrariu şi uneori simulare. Organul de Securitate care a întocmit actul era interesat să prezinte într-o lumină cât mai avantajoasă activitatea colaboratorilor pe care îi avea în responsabilitate, de acest aspect depinzând evaluarea propriei sale activităţi, ceea ce putea conduce la consemnarea unor fapte nereale, exagerate, interpretate subiectiv în raport de interesul celui care a întocmit actul.

Atribuirea unei prezumţii de veridicitate acestor acte şi soluţionarea litigiului exclusiv în baza lor fără ca aceste înscrisuri să se coroboreze cu alte probe legal administrate ar fi de natură să aducă atingere dreptului la un proces echitabil. Aşa cum a arătat Curtea Constituţională în decizia menţionată "A accepta o asemenea interpretare echivalează cu a acorda instanţei judecătoreşti un rol superficial, incompatibil cu funcţia sa de înfăptuire a justiţiei. Or, în cazul unei acţiuni în constatarea calităţii de lucrător al Securităţii sau colaborator al acesteia, realizarea justiţiei presupune şi verificarea obiectivă a veridicităţii actelor şi faptelor care au avut loc în trecut, într-un anumit context politic şi istoric al ţării, pe baza unor probe lipsite de ambiguitate, astfel încât orice concluzii arbitrare să fie excluse, iar echilibrul dintre justiţia imparţială, fără urme vindicative, într-o societate democratică şi protecţia drepturilor individului să fie atins". Aceste considerente sunt valabile nu doar în cazul colaboratorului de securitate în forma prevăzută de art. 2 lit. b) teza I ci, în general, în cazul acţiunilor în constatarea calităţii de lucrător sau colaborator al Securităţii, aşa cum s-a exprimat, de altfel, şi Curtea Constituţională în paragraful redat mai sus.

În condiţiile în care, în speţă, nu au fost prezentate decât acte întocmite de organele de Securitate în care se afirmă că recurentul-pârât ar fi fost recrutat în calitate de rezident de securitate şi ar fi coordonat activitatea unor informatori (fără a se furniza detalii legate de numele informatorilor din reţea şi de acţiunile concrete ale intimatului-pârât şi fără a se prezenta alte înscrisuri care să permită o coroborare a faptelor menţionate în notele şi rapoartele care au însoţit nota de constatare cu fapte şi date rezultând din alte surse) instanţa de fond a apreciat în mod greşit că sunt întrunite condiţiile pentru reţinerea calităţii recurentului-pârât de rezident al Securităţii.

2. Temeiul de drept al hotărârii

Faţă de aceste considerente, în baza art. 496 şi 497 din C. proc. civ. Înalta Curte va admite recursul şi va casa sentinţa iar pe fond va respinge acţiunea ca neîntemeiată.

Totodată, în raport de prevederile art. 453 din C. proc. civ. raportat la art. 451 alin. (2) din C. proc. civ. Înalta Curte va obliga intimatul-reclamant la 2500 RON cheltuieli de judecată, onorariul solicitat de acesta fiind redus în raport de complexitatea cauzei şi de actele concrete îndeplinite de apărător în cadrul prezentului litigiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de pârâtul A. împotriva sentinţei nr. 2999/2018 din 22 iunie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi, în rejudecare:

Respinge acţiunea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, ca neîntemeiată.

Obligă intimatul- reclamant Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii să plătească recurentului-pârât A. suma de 2.500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, cu aplicarea dispoziţiilor art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 29 octombrie 2020.