Local councillor's concurrent employment under contract upheld as incompatibility; appeal rejected as unfounded.

Şedinţa publică din data de 29 octombrie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea de chemare în judecată iniţial înregistrată pe rolul Tribunalului Argeş, secţia Civilă, la data de 30.10.2017, sub nr. x/2017 şi, ulterior, declinată în favoarea Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal (sentinţa civilă nr. 1995/2017, din 11.12.2017), reclamantul A. a formulat, în contradictoriu cu pârâta AGENŢIA NAŢIONALĂ DE INTEGRITATE, contestaţie împotriva Raportului de evaluare nr. x/09.10.2017, întocmit de pârâtă, solicitând admiterea contestaţiei şi anularea, ca netemeinic şi nelegal a raportului de evaluare contestat, prin care s-a constatat presupusa încălcare a regimului conflictului de interese; cu obligarea pârâtei la plata tuturor cheltuielilor de judecată generate.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa nr. 123/F-CONT din 26 octombrie 2018, Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, având ca obiect anularea Raportului de evaluare nr. x/09.10.2017.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamantul, invocând cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8.

În dezvoltarea primului motiv de recurs recurentul-reclamant arată că soluţia instanţei de fond nu este motivată corespunzător prin raportare la probele administrate şi motivele de fapt şi de drept care au fost supuse dezbaterii contradictorii a părţilor. Motivarea instanţei de fond nu este rezultatul "aplecării" instanţei asupra tuturor împrejurărilor de fapt, respectiv a normelor de drept invocate de recurentul-reclamant, a căror incidenţă instanţa nu a verificat-o efectiv.

În opinia recurentului-reclamant nu poate subzista raţionamentul sumar al instanţei de fond în sensul că nu s-ar putea reţine caracterul abuziv de către intimata-pârâtă în sensul neacceptării apărărilor şi a situaţiei de fapt ca fiind nereale. Acest argument a fost înlăturat în mod nemotivat de instanţa de fond.

Considerentele reţinute de instanţă sunt o preluare aproape integrală a apărărilor intimatei-pârâte de vreme ce respingerea susţinerilor recurentei-reclamante a fost consecinţa omisiunii instanţei de a administra un probatoriu complet şi de a efectua toate verificările şi a solicita toate explicaţiile necesare pentru a-şi crea convingerea cu privire la aspectele cu care a fost investită.

Referitor al cel de al doilea motiv de recurs se arată că soluţia a fost dată cu încălcarea normelor de drept material întrucât raportul de evaluarea a fost întocmit în lipsa unei sesizări legale, nefiind depusă la dosar sesizarea vreunei persoane şi neexistând dovada că pârâta s-ar fi sesizat din oficiu.

De asemenea, se invocă faptul că instanţa a apreciat greşit situaţia în ceea ce priveşte incompatibilitatea întrucât, conform jurisprudenţei, analiza trebuie făcută din perspectiva fiecăreia dintre funcţiile exercitate concomitent şi care ar putea genera o stare de incompatibilitate şi, în situaţia în care una dintre aceste funcţii are un regim mai restrictiv decât cealaltă, incompatibilitatea trebuie să se raporteze la funcţia mai restrictivă cu accent pe aspectul gradului de implicare în controlul instituţiei respective.

Or, recurentul-reclamanta arată că din poziţia de şofer în cadrul cabinetului primarului nu avea posibilitatea să influenţeze deciziile conducerii primăriei şi această calitate nu a avut nicio influenţă asupra deciziilor luate în calitate de consilier local.

În continuare, recurentul-reclamant prezintă o serie de aspecte referitoare la atribuţiile consiliului local şi la regimul juridic al aparatului propriu al primarului, subliniind, încă odată, faptul că cele două funcţii nu se suprapun şi nu se influenţează una pe cealaltă. Se mai susţine că incompatibilitatea nu poate să intervină decât în situaţia numirii sau angajării alesului local ulterior validării mandatului, într-o funcţie incompatibilă cu cea de ales local.

4. Apărarea formulată în cauză

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata-pârâtă Agenţia Naţională de Integritate a solicitat respingerea recursului declarat de reclamant şi menţinerea ca legală şi temeinică a sentinţei recurate.

II. Soluţia Înaltei Curţi asupra recursului dedus judecăţii

Examinând recursul prin prisma motivelor de fapt arătate, a temeiurilor de casare invocate, precum şi a probelor administrate în cauză, Înalta Curte reţine caracterul lui nefondat, pentru considerentele expuse în continuare:

II.1 Argumente de fapt şi de drept relevante

În ceea ce priveşte primul motiv de recurs referitor la nemotivarea sentinţei Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acesta este generic formulat, recurentul-reclamant nearătând, în cuprinsul cererii de recurs, motivele din acţiune care nu au fost analizate în mod corespunzător de instanţa de fond.

Or din lectura sentinţei se constată că instanţa de fond a răspuns punctual la toate argumentele puse în discuţie de părţi şi a arătat în mod clar, neechivoc care sunt motivele pentru care nu reţine criticile recurentului-reclamant.

Instanţa de fond nu a preluat în mod necritic apărările intimatei-pârâte ci motivarea soluţiei este structurată în raport de motivele din acţiune, sentinţa răspunzând în mod explicit susţinerilor reclamantului.

În ceea ce priveşte cel de al doilea motiv de recurs referitor la greşita aplicare a normelor de drept material, se constată că recurentul-pârât invocă două aspecte distincte:

În primul rând se invocă faptul că verificarea s-a făcut în lipsa unei sesizări, fiind încălcată procedura prevăzută de legea nr. 176/2010.

Referitor la acest motiv Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că, în fapt, recurentul-reclamant nu face decât să reia o susţinere din acţiune la care instanţa de fond a răspuns în mod explicit. În sentinţă s-a reţinut că "Anexat raportului contestat, a fost depusă la dosar Nota nr. x/25.05.2016, cu propunerea de sesizare din oficiu cu privire la nerespectarea de către reclamantul A. a regimului incompatibilităţilor, întocmită de inspectorul de integritate B. şi avizată, respectiv aprobată de conducerea A.N.I ." Recurentul-reclamant nu formulează o critică concretă în raport de acest argument al instanţei, reiterând, aşa cum am arătat mai sus, argumentul din acţiune potrivit căruia nu a existat nici sesizare a unei terţe persoane nici sesizare din oficiu.

Având în vedere cele reţinute de instanţa de fond referitoare la existenţa unei sesizări din oficiu Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează să respingă acest motiv de recurs ca nefondat.

În al doilea rând, în cadrul aceluiaşi motiv de recurs, recurentul-reclamant susţine că analiza trebuia să se facă din perspectiva fiecăreia dintre funcţiile exercitate concomitent şi care ar putea genera o stare de incompatibilitate şi, în situaţia în care una dintre aceste funcţii are un regim mai restrictiv decât cealaltă, incompatibilitatea trebuie să se raporteze la funcţia mai restrictivă cu accent pe aspectul gradului de implicare în controlul instituţiei respective şi, de asemenea, afirmă că din poziţia de şofer nu avea posibilitatea ca să influenţeze activitatea instituţiei, funcţiile nefiind incompatibile. Se mai susţine că incompatibilitatea nu poate să intervină decât în situaţia numirii sau angajării alesului local ulterior validării mandatului, într-o funcţie incompatibilă cu cea de ales local.

Nici aceste critici nu sunt întemeiate şi, de altfel, instanţa de fond a răspuns în mod explicit la aceste argumente iar în cadrul recursului nu se arată de ce consideră recurentul-pârât că modul în care i s-a răspuns la aceste aspecte este unul contrar legii.

Instanţa de fond a procedat la analizarea situaţiei din perspectiva funcţiei care are un regim mai restrictiv, respectiv funcţia de consilier local, aşa cum a procedat, de altfel, şi autoritatea publică emitentă a raportului de evaluare.

În mod corect a reţinut instanţa de fond că, în baza art. 88 alin. (1) lit. c) din legea 161/2003, funcţia de consilier local este incompatibilă cu calitatea de angajat cu contract individual de muncă în aparatul de specialitate al primarului.

Argumentul recurentului potrivit căruia din funcţia de şofer în cadrul aparatului de lucru al primarului nu putea influenţa activitatea instituţiei şi nici activitatea sa în calitate de consilier local nu poate fi primit întrucât caracterul incompatibil al celor două funcţii decurge din norma legală, legiuitorul fiind cel care a stabilit, în limitele competenţei sale, că funcţie de consilier local este incompatibilă cu calitatea de angajat cu contract de muncă în cadrul aparatului de specialitate al primarului. În raport de caracterul necondiţionat al normei legale, aspectul dacă activitatea specifică unei funcţii interfera cu activitatea celeilalte funcţii devine nerelevant.

Cât priveşte argumentul recurentului reclamant potrivit căruia incompatibilitatea putea fi constatată doar în cazul unei numiri intervenite ulterior validării mandatului, instanţa de fond a reţinut în mod corect că art. 91 din legea 161/2003 se referă nu doar la situaţia în care numirea în funcţia incompatibilă intervine ulterior validării mandatului de consilier local ci şi la situaţia în care funcţia era deţinută anterior validării mandatului iar consilierul local nu renunţă la una dintre funcţii în termenul legal.

2. Temeiul de drept al hotărârii

Faţă de toate aceste considerente, în temeiul art. 496 din C. proc. civ. Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 123/F-CONT din 26 octombrie 2018 a Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 29 octombrie 2020.