Suspension of tax inspection report: failure to prove appearance of illegality under Law 554/2004

Şedinţa publică din data de 29 octombrie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în data de 16.07.2019, sub nr. x/2019, reclamanta Comuna Brateiu, în contradictoriu cu Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - DGRFP Braşov - Serviciul de Inspecţie Economico - Financiară a solicitat suspendarea executării Procesului-Verbal de Inspecţie din data de 01.03.2019, emis de DGRFP Braşov, până la soluţionarea în fond a cauzei.

1.2. Hotărârea primei instanţe

Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 193 din 25 iulie 2019, a respins cererea de suspendare formulată de reclamantă, ca nefondată.

1.3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta Comuna Brateiu, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii şi, rejudecând cauza, admiterea cererii de suspendare a Procesului-Verbal de Inspecţie din data de 01.03.2019, emis de DGRFP Braşov,

În argumentarea recursului, s-au arătat următoarele:

Instanţa de fond în mod greşit a constatat că nu sunt îndeplinite condiţiile pentru suspendarea actului administrativ fiscal atacat prin prisma argumentelor de natură să conducă la evocarea fondului acţiunii în anulare ceea ce se circumscrie unei aplicări greşite a normelor de drept.

Hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază şi sunt prezentate motive străine de natura cauzei.

În aprecierea aparenţei de nelegalitate a actelor administrativ fiscale atacate, instanţa de judecată trebuie să aibă în vedere nu numai aspectele procedurale specifice emiterii actelor atacate, ci şi motivele aparente de nelegalitate care afectează chiar şi constatările de fond ale organelor fiscale.

În aceeaşi ordine de idei, instanţa nu trebuie să se limiteze numai la argumente ce ar putea conduce la nulitatea totală a actelor atacate, art. 14 din Legea nr. 554/2004 vizând suspendarea actelor care prezintă o îndoială cu privire la nelegalitatea lor, chiar dacă aceasta priveşte aspecte secundare.

Suspendarea procesului-verbal de inspecţie este necesară pentru prevenirea unei pagube iminente în dauna Comunei Brateiu.

În cauză, condiţia pagubei iminente este îndeplinită, raportat la cuantumul foarte ridicat al sumei şi asupra consecinţelor imposibil de remediat în situaţia anulării actului administrativ fiscal, raportat la prejudiciile ce s-ar putea produce asupra Comunei Brateiu.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

2.1. Înalta Curte reţine că prima instanţă a făcut o corectă aplicare a prev. art. 14 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, constatând neîndeplinirea condiţiei referitoare la aparenţa de nelegalitate a actului atacat, aspect ce a făcut de prisos analiza îndeplinirii condiţiei iminenţei producerii unei pagube.

Prin cererea cu care a fost învestită instanţa de fond, recurenta -reclamantă a solicitat, în temeiul art. 14 din Legea contenciosului administrativ, suspendarea executării Procesului-Verbal de Inspecţie din data de 01.03.2019, emis de DGRFP Braşov.

Conform art. 14 din Legea nr. 554/2004 suspendarea executării actului administrativ poate fi solicitată de reclamant în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente.

În conformitate cu art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004 cazul bine justificat este reprezentat de împrejurări legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ.

Actul administrativ este emis sub auspiciile legalităţii, beneficiind de prezumţia acestei calităţi, care constituie şi premisa executabilităţii sale din oficiu, fără vreo formalitate prealabilă.

Suspendarea executării actului administrativ este o măsură de excepţie care intervine şi poate fi acordată numai atunci când persoana vătămată prin efectele sale, invocă şi dovedeşte o îndoială puternică a legalităţii sale, aproape de natura evidenţei şi că acesta prin dispoziţiile sale ar produce pagube grave, dificil de reparat în patrimoniul celui vătămat.

În jurisprudenţa sa constantă, secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi a reţinut că pentru conturarea cazului temeinic justificat, care să impună suspendarea unui act administrativ, instanţa nu trebuie să procedeze la analizarea criticilor de nelegalitate pe care se întemeiază însăşi cererea de anulare a actului administrativ, ci trebuie să-şi limiteze verificarea doar la acele împrejurări vădite de fapt şi/sau de drept care au capacitatea să producă o îndoială serioasă asupra prezumţiei de legalitate de care se bucură un act administrativ.

Sub acest aspect, instanţa de control judiciar reţine că în cauza dedusă judecăţii, reclamanta recurentă nici prin cererea adresată primei instanţe şi nici prin motivele de recurs nu a făcut dovada cazului bine justificat, deoarece aceasta nu a invocat împrejurări de fapt sau de drept, care, fără a tinde a analiza în fond cauza, să poată crea o îndoială serioasă cu privire la legalitatea actului şi să justifice intervenţia de excepţie a măsurii solicitate.

Aspectele relevate, referitoare la existenţa cazului bine justificat, nelegalitatea organizării inspecţiei, urmare a lipsei de înştiinţare prealabilă, a lipsei ordinului de serviciu şi a efectuării unui control al Curţii de Conturi, nu pot fi primite de instanţa de control judiciar, nefiind apte să stea la baza justificării cazului temeinic justificat pentru a obţine suspendarea actului administrativ.

Instanţa apreciază că susţinerile recurentei-reclamante cu privire la executarea parţială a unor măsuri sau imposibilitatea temporară de îndeplinire a obligaţiei dispuse în cadrul măsurii 5, nu sunt de natură să justifice cazul bine justificat, întrucât, aşa cum corect s-a reţinut sunt legate de executarea dispoziţiilor, fiind ulterioare emiterii actului atacat, nu de legalitatea stabilirii acestora, context în care nu pot să justifice suspendarea executării actului administrativ.

Constatarea dubiului asupra legalităţii actelor administrative nu rezultă din cantitatea criticilor aduse acestora, ci de calitatea lor, respectiv de aparenţa neregularităţilor săvârşite în procedura de pregătire, întocmire şi adoptare a acestor acte administrative, care trebuie să rezulte dintr-o analiză sumară a evidenţelor relevate, şi care nu implică o analiză a nelegalităţii intrinseci a acestor acte şi a efectelor lor.

Cele două condiţii prevăzute la art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru intervenţia de excepţie a măsurii suspendării actului administrativ sunt prevăzute de legiuitor în mod cumulativ, aşa încât constatarea neîndeplinirii unei condiţii este suficientă pentru respingerea luării unei asemenea măsuri şi scuteşte, în consecinţă, Înalta Curte de a analiza îndeplinirea celei de a doua, aşa încât nu se poate concluziona că hotărârea instanţei de fond este dată cu aplicarea şi interpretarea corectă a normelor de drept material aplicabile.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

În conformitate cu prevederile art. 496 C. proc. civ. raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de Comuna Brateiu prin primar împotriva sentinţei nr. 193 din 25 iulie 2019 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 29 octombrie 2020.