Judicial review of EU fund restitution: validity of ineligibility declarations for unfinished project objectives and refusal of technical expertise in administrative appeals

Şedinţa publică din data de 29 octombrie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia a III a contencios administrativ şi fiscal, la data de 08.03.2018, sub nr. x/2018, reclamata UAT judeţul Maramureş în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene - Direcţia Generală Programe Europene Infrastructură - Direcţia Gestionare POS Mediu a solicitat instanţei anularea Deciziei nr. 53479/06.09.2017, emisă de pârât în soluţionarea contestaţiei, anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare pentru programe operaţionale în cadrul obiectivului convergenţa nr. x/05.07.2017; obligarea pârâtului la restituirea sumei de 41416 RON reprezentând valoarea creanţei financiare aplicată pentru contractul nr. x/05.06.2012 şi plătită integral cu OP nr. x/07.11.2017, nr. y/07.11.2017 şi nr. 3487/07.11.2017.

1.2. Soluţia primei instanţe

Prin sentinţa nr. 140 din 30 mai 2018, Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Judeţul Maramureş, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene succesor al Ministerului Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene - Direcţia Generală Programe Europene Infrastructura Mare - Direcţia Gestionare Pos Mediu.

Prin încheierea din data de 16 mai 2018, Curtea de Apel Cluj, secţia a III a contencios administrativ şi fiscal, raportat la cererea în probaţiune formulată prin acţiunea introductivă, în care s-a solicitat efectuarea unei expertize tehnice de specialitate, în condiţiile art. 254 Cod Procedură Ciivlă, Curtea a respins cererea, apreciind că nu este utilă, raportat la economia cauzei şi la obiectul pricinii având în vedere că se solicită anularea unor acte administrative.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva încheierii din data de 16 mai 2018 şi a sentinţei nr. 140 din 30 mai 2018 ale Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, a formulat recurs reclamantul Judeţul Maramureş prin Preşedintele Consiliului Judeţean Maramureş, solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în principal trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe, în subsidiar, admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată.

În motivarea căi de atac exercitate, reclamantul a susţinut, în esenţă, următoarele:

Soluţia primei instanţe care validează legalitatea constatării abaterii şi a măsurii dispuse de autoritatea administrativă a fost întemeiată doar pe înscrisurile probatorii depuse la dosarul cauzei, cererea în probaţiune a recurentului-reclamant prin care a solicitat efectuarea unei expertize tehnice de specialitate fiind respinsă prin încheierea din data de 16.05.2018.

Sentinţa recurată este nelegală raportatla motivele de casare prevăzute de art. 488 pct. 5 şi 8.

În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 5 C. proc. civ., se susţine că ambele hotărâri sunt nelegale, deoarece au fost încălcate dispoziţiile art. 237 alin. (2) pct. 7, ale art. 255 şi art. 22 alin. (2) C. proc. civ. cu consecinţa vătămării dreptului recurentului la apărare şi la un proces echitabil, recunoscute de art. 6 şi art. 13 C. proc. civ., ceea ce atrage sancţiunea nulităţii potrivit art. 174 şi art. 175 C. proc. civ.

În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., în opinia recurentului, sentinţa recurată este aplicată cu încălcarea normelor de drept material privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în utilizarea fondurilor europene şi/sau naţionale de finanţare nerambursabilă, deoarece recurentului nu i se poate imputa o neregulă care să atragă măsura de restituire a finanţării.

II. Considerentele şi soluţia instanţei de recurs

2.1. Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă şi a apărărilor intimatului, a cadrului normativ aplicabil şi a probatoriului administrat în cauză, Înalta Curte constată că recursul reclamantului este nefondat potrivit următoarelor considerente:

În ceea ce priveşte primul motiv de recurs întemeiat pe art. 488 pct. 5 C. proc. civ., recurentul susţine că ambele hotărâri recurate, sentinţa civilă nr. 140/30.05.2018 respectiv încheierea de şedinţă din 16.05.2018 sunt nelegale întrucât au fost încălcate dispoziţiile art. 237 alin. (2) pct. 7, ale art. 255 şi art. 22 alin. (2) C. proc. civ., cu consecinţa vătămării dreptului recurentei-reclamante la apărare şi la un proces echitabil, recunoscute de art. 6 şi art. 13 C. proc. civ., ceea ce în opinia sa atrage sancţiunea nulităţii acestora potrivit art. 174 şi 175 C. proc. civ.

Potrivit art. 255 alin. (1) din C. proc. civ. dovezile vor fi încuviinţate de instanţă în măsura în care sunt de natură să conducă la dezlegarea pricinii, deci sunt utile, pertinente şi concludente, încheierea prin care se încuviinţează dovezile urmând să arate şi faptele ce vor trebui dovedite prin respectiva probă, astfel cum dispune în mod expres art. 258 alin. (1) din acelaşi cod.

Din economia dispoziţiilor art. 255 alin. (1) din C. proc. civ. rezultă că pentru a putea fi încuviinţate, probele trebuie să îndeplinească cumulativ două condiţii: să fie admisibile potrivit legii şi să ducă la soluţionarea procesului.

Prin urmare, trebuie ca proba să nu fie interzisă de lege, să fie verosimilă - obiectul probaţiunii nu trebuie să tindă la dovedirea unor fapte imposibile, să fie pertinentă - ea trebuie să aibă legătură cu obiectul procesului, în caz contrar, constituind un mijloc de tergiversare a judecăţii, proba trebuie să fie concludentă - ea trebuie să se refere la împrejurări care, dacă sunt cunoscute, pot ajuta instanţa la rezolvarea pricinii.

Pe de altă parte, potrivit art. 258 alin. (2) din C. proc. civ., pentru ca să se poată aprecia dacă proba propusă îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege, trebuie să se indice teza probatorie a acesteia în raport de obiectul litigiului.

Potrivit dispoziţiilor legale prevăzute de art. 330 din C. proc. civ., expertiza poate fi încuviinţată dacă aceasta este de natură să lămurească împrejurări de fapt, lămurire care să conducă la dezlegarea pricinii, condiţii pe care trebuie sa le îndeplinească şi cercetarea la faţa locului astfel cum prevede art. 345 C. proc. civ.

În cauza de faţă, recurenta-reclamanta a solicitat încuviinţarea unei expertize de specialitate fiscală şi contabilă, respectiv încuviinţarea cercetării la faţa locului, prin care să fie constatată existenţa abaterilor reţinute în sarcina sa de către autoritatea de management, să fie verificată respectarea principiului proporţionalităţii faţă de măsura de stabilire a creanţei bugetare, precum şi dacă mai subzistă neregulile consemnate în procesul/verbal de recepţie şi care sunt în concret aceste nereguli.

Or, aşa cum în mod corect a reţinut instanţa de fond, obiectul prezentei cauze - analizarea legalităţii şi temeiniciei unor acte administrative, exclude în speţă caracterul concludent al expertizei tehnice sau cercetării la fata locului, întrucât criticile recurentului privesc verificarea modului de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor legale de către organul emitent al actelor supuse analizei, care este de competenţa instanţei de judecată.

În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., în opinia recurentului, sentinţa recurată este aplicată cu încălcarea normelor de drept material privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în utilizarea fondurilor europene şi/sau naţionale de finanţare nerambursabilă, deoarece recurentului nu i se poate imputa o neregulă care să atragă măsura de restituire a finanţării.

Astfel, cu privire la motivul de casare invocat, instanţa de control judiciar reţine că argumentele invocate nu se suţin, având în vedere analiza întregului material probator administrat în cauză, raportat la Contractul de finanţare încheiat între părţi, conform căruia UAT Judeţul Maramureş şi-a asumat obligaţia de a respecta prevederile cuprinse în cererea de finanţare, condiţiile stabilite prin contract, prevederile legislaţiei naţionale şi comunitare, respectiv implementarea proiectului în vederea asigurării atingerii obiectivelor.

Contrar susţinerilor recurentei-reclamante, în mod corect prima instanţă a constatat şi reţinut că atingerea obiectivului proiectului nu s-a produs, din perspectiva contractului de finanţare asumat şi a cererii de finanţare, întrucât UAT Judeţul Maramureş nu a îndeplinit condiţiile impuse realizării/construirii şi operării "Centrului de vizitare", având în vedere existenţa lucrărilor deficitare sau neexecutate, precum şi refuzul Administraţiei Parcului Naţional Munţii Rodnei de a prelua în administrare Centrul în cauză, acesta nefiind functional şi în uz, înainte de finalizarea perioadei de implementare.

Din perspectiva obligaţiei recurentei de a implementa proiectul în conformitate inclusiv cu prevederile comunitare, instanţa de fond a reţinut în mod corect şi faptul că obiectivul asumat prin proiect nu era la finele perioadei asumate prin contract, în uz, funcţional, nu era operabil, infrastructura nefiind asumată de Administraţia Parcului National Munţii Rodnei.

În ceea ce priveşte invocarea de către recurentă a inexistenţei neregulii constate de către echipa de control din cadrul autorităţii de management, instanţa de control judiciar va respinge aceste susţineri, în contextul existenţei contractului de finanţare încheiat între părţi şi al dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. a) prevăzute în O.U.G. nr. 66/2011, în vigoare la data încheierii contractului de finanţare în cauză.

Potrivit contractului de finanţare nr. x/05.06.2012, recurenta şi-a asumat implementarea proiectului şi realizarea obiectivelor lui într-o perioadă acceptată, obligându-se să nu afecteze condiţiile de implementare, respectiv de punere în aplicare a proiectului, astfel căr în contextul în care actele administrative criticate evidenţiază o nefinalizare potrivit celor asumate de beneficiar, reţinerile, autorităţii de management prin aceste acte nu pot fi considerate nelegale.

Cu privire la încălcarea principiului proporţionalităţii de către autoritatea de management, în mod corect prima instanţă a respins susţinerile invocate de reclamanta-recurentă, având în vedere că obiectivul "Centrul de vizitare din A." este indicatorul principal asumat prin contractul de finanţare şi nerealizarea acestuia afectează evident şi activităţile conexe ce s-au urmărit a fi realizate prin celelalte contracte care nu pot fi îndeplinite în condiţiile în care obiectivul principal nu este finalizat şi în uz.

Contractul de finanţare presupune conform art. 4 alin. (3) posibilitatea ca autoritatea de management să solicite restituirea totală a sumei acordate cu titlu de finanţare nerambursabilă, dacă au fost afectate condiţiile de implementare şi ca atare s-a trecut în conformitate cu art. 3 alin. (8) din acelaşi contract la declararea ca neeligibile a cheltuielilor. Definiţia din art. 2 lit. n) a O.U.G. nr. 66/2011 arată că măsura administrativă trebuie să fie adecvată, necesară şi corespunzătoare scopului urmărit, însă ţinând seama de natura şi frecvenţa neregulilor constatate precum şi a impactului financiar al acestora asupra proiectului, lipsa finalizării obiectivelor propuse şi a utilizării activităţilor stabilite în proiect este în măsură să conducă însă la declararea ca neeligibile a cheltuielilor şi a solicitării de restituire a finanţării nerambursabile.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Faţă de toate considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 497 C. proc. civ. şi art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, va respinge recursul formulat de Judeţul Maramureş prin Preşedintele Consiliului Judeţean Maramureş împotriva încheierii din 16 mai 2018 şi sentinţei nr. 140 din 30 mai 2018 ale Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de Judeţul Maramureş prin Preşedintele Consiliului Judeţean Maramureş împotriva încheierii din 16 mai 2018 şi sentinţei nr. 140 din 30 mai 2018 ale Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 29 octombrie 2020.