Administrative appeal annulled as unmotivated; funding recovery upheld.

Şedinţa publică din data de 2 februarie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 9 martie 2017, pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Târgovişte, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene, a solicitat:

(i) anularea Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare încheiată la data de 04.07.2016, emisă de Direcţia Constatare şi Stabilire Nereguli - Serviciul Constatare şi Stabilire Nereguli - POR din cadrul autorităţii pârâte, înregistrată sub nr. x/04.07.2016 şi la UAT Municipiul Târgovişte sub nr. x/15.08.2016, referitoare la Contractul de finanţare nr. x/08.09.2010, cod SMIS 7888, privind proiectul "Reabilitare şi modernizare infrastructura utilităţi publice urbane, reabilitarea şi modernizarea spaţiilor publice urbane în zona B a zonei de acţiune urbană din Municipiul Târgovişte, judeţul Dâmboviţa", axa 1, domeniul majoritar 1.1, beneficiar Unitatea Administrativ - Teritorială Municipiul Târgovişte;

(ii) anularea Deciziei nr. 281/2016, prin care a fost respinsă contestaţia formulată de către reclamantă împotriva notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare;

(iii) obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 18 din 31 ianuarie 2018, Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Târgovişte, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 18 din 31 ianuarie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Târgovişte, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, admiterea acţiunii şi anularea actelor administrative atacate.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea înregistrată în dosarul instanţei de recurs, intimatul-pârât a invocat excepţia nulităţii recursului, iar în subsidiar a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

5. Alte aspecte procesuale

Potrivit O.U.G. nr. 1/2018 şi art. 6 din O.U.G. nr. 212/2020, intimatul-pârât Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene a fost supus reorganizării, în prezent figurând cu denumirea Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării şi Administraţiei, împrejurare constatată de instanţa de recurs prin încheierea din 20 ianuarie 2021.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând, în raport de dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului, invocată de intimatul-pârât, Înalta Curte constată că recursul este nul, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) şi art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., republicat:

"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".(...)

(3) Menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c) - e),(...), sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii."

Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, prevede că:

"Recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs."

Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., republicat:

"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3).", iar potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., republicat:

"Aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488."

Examinând recursul declarat în cauză prin raportare la aceste dispoziţii legale, Înalta Curte constată că cererea de recurs nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care reclamanta îşi întemeiază cererea, criticile formulate neputând fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., în raport de conţinutul concret al hotărârii atacate.

Astfel, primele două pagini ale cererii de recurs se limitează la prezentarea considerentelor din sentinţa recurată (paragrafele 1-4 din pagina a 2-a), urmată de prezentarea unor aspecte de ordin general, fără o motivare a pretinselor critici de nelegalitate (paragrafele 5-6 din pagina a 2-a).

Totodată, în primul paragraf al celei de-a 3-a pagini a recursului este prezentat un argument de nelegalitate referitor la inaplicabilitatea recomandărilor DG Regio, comunicate la data de 05.03.2015, în raport de data încheierii contractului, în anul 2013. Or, acest argument este străin cauzei, întrucât nici în nota de constatare a neregulilor, nici în apărările pârâtului şi nici în sentinţa recurată nu a fost opus reclamantei un astfel de considerent.

În fine, în paragrafele 2-3 din pagina a 3-a a recursului recurenta-reclamantă a prezentat concluzii succinte referitoare la respectarea dispoziţiilor art. 187 şi 188 din O.U.G. nr. 34/2006, fără indicarea criticilor de nelegalitate cărora le-ar corespunde aceste concluzii şi a raţionamentului juridic pe care se întemeiază.

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ.:

"Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înţelegând să încadreze recursul în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.. Recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanţa de recurs fiind învestită cu analiza conformităţii hotărârii recurate în raport de dispoziţiile legale incidente, prin prisma motivelor de casare expuse de art. 488 C. proc. civ.

Deoarece recurenta-reclamantă nu s-a conformat exigenţelor cerute de lege şi nu a formulat critici care să poată fi încadrate în vreunul dintre cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., Înalta Curte va aplica sancţiunea nulităţii recursului, în conformitate cu dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d) şi art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite excepţia nulităţii recursului şi va anula recursul declarat de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Târgovişte.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia nulităţii recursului, invocată de intimatul-pârât Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei.

Anulează, ca nemotivat, recursul declarat de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Târgovişte împotriva sentinţei civile nr. 18 din 31 ianuarie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 2 februarie 2021.