Incompatibility of public official with judicial technical expert status: Article 94(2) Law 161/2003 requires active exercise of concurrent function

Şedinţa publică din data de 22 octombrie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Târgu Mureş la data de 25 mai 2017, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, să se dispună anularea raportului de evaluare nr. x/08.05.2017 emis de Agenţia Naţională de integritate - Inspecţia de integritate, cu obligarea pârâtei la suportarea cheltuielilor de judecată.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 115 din 20 octombrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Târgu-Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a fost admisă, în parte, acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate.

A fost anulat Raportul de evaluare nr. x/08.05.2017 emis de pârâtă.

A fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 2380 RON cu titlu de cheltuieli de judecată parţiale.

3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs pârâta Agenţia Naţională de Integritate, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei în ceea ce priveşte soluţia de anulare a raportului de evaluare şi, reţinând cauza spre rejudecare, respingerea acţiunii ca nefondată.

În motivarea recursului, a arătat că instanţa de fond a pronunţat sentinţa cu încălcarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 94 alin. (2) din Legea nr. 161/2003.

A menţionat că Legea nr. 161/2003 prevede la art. 94 alin. (1) ca fiind stare de incompatibilitate deţinerea calităţii de funcţionar public cu exercitarea oricărei alte funcţii publice sau calităţi decât cea în care a fost numit, precum şi cu funcţiile de demnitate publică. Alin. 2 prevede că funcţionarii publici nu pot deţine alte funcţii şi nu pot desfăşura alte activităţi, remunerate sau neremunerate, inclusiv în cadrul autorităţilor sau instituţiilor publice.

A mai arătat recurenta că pe perioada suspendării reclamantei nu i-a încetat calitatea de expert tehnic judiciar şi că o atare împrejurare nu este de natură să înlăture situaţia de incompatibilitate în care se află aceasta, întrucât suspendarea la cerere din calitatea de expert tehnic judiciar nu este prevăzută de legiuitor ca fiind o excepţie ce ar deroga de la aplicabilitatea art. 94 din Legea nr. 161/2003.

A apreciat recurenta că motivarea instanţei de fond este nelegală, având în vedere că textul art. 94 din Legea nr. 161/2003 nu condiţionează şi nu limitează starea de incompatibilitate la calitatea de expert tehnic judiciar, ci prevede alte funcţii şi calităţi, activităţi remunerate/neremunerate.

A menţionat, totodată, că legiuitorul a prevăzut expres la art. 94 alin. (2)1 şi alin. (2)2 din Legea nr. 161/2003 care sunt cazurile în care funcţionarul public nu se află în situaţie de incompatibilitate, printre aceste cazuri exceptate neregăsindu-se şi deţinerea calităţii de expert tehnic judiciar.

A susţinut recurenta că, pentru a se reţine situaţia de incompatibilitate prevăzută de legiuitor la art. 94 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 161/2003, este suficient ca funcţionarul public să deţină o altă funcţie publică sau funcţie de demnitate publică, o altă calitate, respectiv să desfăşoare alte activităţi, remunerate sau neremunerate inclusiv în cadrul autorităţilor sau instituţiilor publice, evident în baza unei calităţi, condiţie ce este îndeplinită în cauza dedusă judecăţii, atâta timp cât reclamanta a deţinut funcţia publică cu statut special în cadrul Compartimentului Informatică al Penitenciarului Târgu Mureş şi calitatea de expert tehnic judiciar în cadrul Tribunalului Mureş - Biroul Tehnic de Expertize Tehnice şi Contabile Mureş.

Recurenta a mai arătat că nu poate fi reţinută ca fondată motivarea instanţei de fond care vizează Decizia nr. 20/2014 a ÎCCJ sub aspectul că expertul tehnic judiciar nu are calitatea de funcţionar public în accepţiunea legii administrative, atât timp cât temeiul de drept în baza căruia inspectorul de integritate a reţinut situaţia de incompatibilitate este reprezentat de art. 94 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 161/2003.

4. Apărările intimatei

Intimata-reclamantă a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei instanţei de fond ca fiind temeinică şi legală, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare, a arătat că instanţa de fond în mod corect a dispus anularea raportului de evaluare, întrucât nu a deţinut şi nu deţine alte funcţii şi nu a desfăşurat şi nici nu desfăşoară alte activităţi în cadrul autorităţilor sau instituţiilor publice şi nu prezintă nici un fel de relevanţă deţinerea calităţii de expert de către intimata-reclamantă sub aspectul incompatibilităţii, legiuitorul nesancţionând deţinerea unei calităţi.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport cu motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Reclamanta a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune prin care a solicitat anularea raportului de evaluare nr. x/08.05.2017 emis de Agenţia Naţională de integritate - Inspecţia de integritate prin care s-a reţinut în sarcina reclamantei, funcţionar public cu statut special în cadrul Compartimentului Informatic al Penitenciarului Târgu Mureş, încălcarea regimului juridic al incompatibilităţilor prevăzut de dispoziţiile art. 94 alin, (2) lit. a) din Legea nr. 161/2003, deoarece începând cu data de 29.05.2013 (data dobândirii calităţii/funcţiei de expert tehnic judiciar) şi până la data de 25.10.2016 (data înregistrării cererii de radiere din tabloul experţilor tehnici judiciari) a deţinut, concomitent, atât funcţia publică cu statut special în cadrul Compartimentului Informatică al Penitenciarului Târgu Mureş, cât şi funcţia/calitatea de expert tehnic judiciar în cadrul Tribunalului Mureş - Biroul Tehnic de Expertize Tehnice şi Contabile Mureş.

Soluţia primei instanţe de admitere în parte a acţiunii şi de anulare a raportului de evaluare este legală, fiind împărtăşită şi de instanţa de control judiciar pentru că reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale pertinente, în raport cu situaţia de fapt rezultată din probele administrate în cauză.

În ceea ce priveşte susţinerile recurentei privind incidenţa în speţă a prevederilor art. 94 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, verificând conţinutul raportului de evaluare contestat, Înalta Curte constată că în cuprinsul acestuia nu a fost reţinut acest aspect, astfel că aceste susţineri nu vor fi analizate de instanţa de control judiciar.

Recurenta a criticat sentinţa instanţei de fond şi din perspectiva faptului că a fost pronunţată cu încălcarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 94 alin. (2) din Legea nr. 161/2003. A invocat faptul că, pentru a se reţine situaţia de incompatibilitate prevăzută de legiuitor la art. 94 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 161/2003, este suficient ca funcţionarul public să deţină o altă funcţie publică sau funcţie de demnitate publică, o altă calitate, respectiv să desfăşoare alte activităţi, remunerate sau neremunerate inclusiv în cadrul autorităţilor sau instituţiilor publice, evident în baza unei calităţi, condiţie ce este îndeplinită în cauza dedusă judecăţii, atâta timp cât reclamanta a deţinut funcţia publică cu statut special în cadrul Compartimentului Informatică al Penitenciarului Târgu Mureş şi calitatea de expert tehnic judiciar în cadrul Tribunalului Mureş - Biroul Tehnic de Expertize Tehnice şi Contabile Mureş.

Înalta Curte constată că susţinerile recurentei sunt neîntemeiate, având în vedere prevederile art. 94 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 161/2003, potrivit cărora funcţionarii publici nu pot deţine alte funcţii şi nu pot desfăşura alte activităţi, remunerate sau neremunerate, după cum urmează: în cadrul autorităţilor sau instituţiilor publice.

Astfel cum în mod corect a reţinut instanţa de fond, în cauză nu sunt întrunite condiţiile anterior menţionate pentru a se constata încălcarea regimului juridic al incompatibilităţilor. În materia dreptului administrativ, dobândirea calităţii de expert nu echivalează cu deţinerea altei funcţii, iar potrivit adresei nr. x/28.08.2016 emise de Biroul Tehnic de Expertize Tehnice şi Contabile din cadrul Tribunalului Mureş depuse în dosarul de fond, reclamanta nu a desfăşurat nicio activitate în calitatea sa de expert.

Înalta Curte are în vedere şi existenţa raportului de evaluare nr. x/10.06.2019 întocmit de Agenţia Naţională de Integritate, depus la dosar recurs, prin care s-a reţinut că, în urma încheierii evaluării efectuate în lucrarea nr. x/16.04.2018, nu au fost identificate elemente de încălcare a regimului juridic al incompatibilităţilor, dna A. respectând prevederile legale în materie. Potrivit filei 1 din raportul menţionat, activitatea de evaluare a respectării regimului juridic al incompatibilităţilor s-a efectuat pentru perioada 28.06.2004-16.05.2019, deci inclusiv pentru perioada reţinută în raportul de evaluare contestat în prezenta cauză.

Totodată, Înalta Curte reţine că, în şedinţa din 22 mai 2017 a judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în urma dezbaterilor s-a exprimat în unanimitate opinia că, în lumina modificărilor legislative aduse de Legea nr. 87/2017, se impune o reorientare a jurisprudenţei secţiei de contencios administrativ şi fiscal, în sensul deciziilor în care s-a reţinut că, la stabilirea stării de incompatibilitate între funcţia publică şi calitatea de administrator la o societate comercială, se are în vedere exercitarea efectivă a funcţiei de administrator.

Concluzionând, instanţa de control judiciar apreciază că nu este fondat motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. şi că instanţa de fond a realizat o corectă aplicare şi interpretare a dispoziţiilor legale incidente cauzei.

În condiţiile art. 453 din C. proc. civ., Înalta Curte va obliga recurenta Agenţia Naţională de Integritate la plata sumei de 2380 RON cheltuieli de judecată către intimata A., reprezentând onorariu avocaţial, dovedit prin depunerea la dosarul instanţei de recurs a facturii x/05.04.2018 şi chitanţei x/05.04.2018 pentru suma de 1000 RON, a facturii x/15.09.2020 şi chitanţei x/15.09.2020 pentru suma de 1190 RON, respectiv a facturii x/06.10.2020 şi a ordinului de plată nr. x/08.10.2020 pentru suma de 190 RON.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de Agenţia Naţională de Integritate împotriva sentinţei nr. 115 din 20 octombrie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Târgu-Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Agenţia Naţională de Integritate împotriva sentinţei nr. 115 din 20 octombrie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Târgu-Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Obligă recurenta Agenţia Naţională de Integritate la plata sumei de 2380 RON cheltuieli de judecată către intimata A..

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 22 octombrie 2020.