Inadmissibility of civil nullity claim challenging administrative notification for EU fund financial correction

Şedinţa publică din data de 22 octombrie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată la data de 30 mai 2016, reclamantul Institutul National de Cercetare - Dezvoltare pentru Inginerie Electrica ICPE-CA a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice - Autoritatea Naţională pentru Cercetare Ştiinţifică şi Inovare - Direcţia Generală Organism Intermediar, în principal constatarea nulităţii notificării privind situaţia cererii de rambursare (CR) nr. 11 din 15.03.2012, iar în subsidiar repunerea în drepturile ce rezulta din înlăturarea obligaţiei instituţiei reclamante la plata sumei de 483.580,59 RON.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 921 din 15 martie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a fost respinsă acţiunea ca inadmisibilă.

3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs reclamantul, întemeiat pe motivele de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 3, 5, 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei şi admiterea acţiunii.

În motivarea recursului, a arătat că instanţa de fond nu a luat în considerare cererea modificatoare depusă la termenul din 15.03.2017, deşi a fost pusă în discuţia părţilor, fără a motiva această măsură sau fără a face referire la aceasta în sentinţa pe care a pronunţat-o.

A menţionat că prin cererea iniţială adresată Tribunalului Bucureşti a solicitat să se constate că actul juridic numit notificare privind situaţia cererii de rambursare nr. x din 15.03.2012 este lovit de nulitate absolută în conformitate cu prevederile art. 1246 şi următoarele din C. proc. civ., având în vedere că este încheiat cu nesocotirea dispoziţiilor imperative privind principiile de aplicare a legii în timp, cât şi a celor de legalitate, predictibilitate şi de securitate juridică a normei civile cu privire la aplicabilitatea O.U.G. nr. 66/2011.

A apreciat că tribunalul este instanţa competentă pentru că notificarea a fost emisă de ANCS-DGOI ca organism intermediar, iar nu ca autoritate publică ce este capabilă să emită acte unilaterale în regim de putere publică, ci ca organ de verificare şi control delegat. A mai arătat că contractul de finanţare încheiat cu ANCS-DGOI nu îndeplineşte criteriile unui contract administrativ.

A menţionat recurenta că legea generală ar trebui să se impună în faţa legii speciale a contenciosului administrativ raportat şi la prevederile art. 83 lit. k) din Legea nr. 76/2012 şi că prin transpunerea dosarului la secţia de contencios administrativ se limitează dreptul său de acces la justiţie şi dreptul la un proces echitabil în măsura în care prin încheierea dată s-a apreciat că actul dedus judecăţii este unul strict de administrativ în care se pune în discuţie valabilitatea unor acte de natură administrativă ce se soluţionează conform legii contenciosului administrativ.

A mai susţinut recurenta că respingerea cererii ca inadmisibilă şi tardiv introdusă este rezultatul neluării în consideraţie în mod nejustificat de către instanţa prin sentinţa dată a argumentelor reclamantei şi încadrării în cadrul strict al legii contenciosului administrativ şi, totodată, este rezultatul interpretării şi aplicării greşite a acesteia.

A mai arătat că actul nelegal contestat este o notificare prevăzută de O.U.G. nr. 64/2009, fiind aplicabile prevederile art. 9 din O.U.G. nr. 66/2011, însă ordonanţele menţionate nu prevăd o modalitate de atac pentru notificare. În speţă nu a fost emis, de către pârâtă, un act administrativ - titlu de creanţă prevăzut de O.U.G. nr. 66/2011.

4. Apărările intimatului

Intimatul-pârât Ministerul Cercetării şi Inovării a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei instanţei de fond ca fiind temeinică şi legală.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Reclamantul a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune prin care a solicitat, în conformitate cu prevederile art. 1246 şi următoarele din C. civ., în principal constatarea nulităţii notificării privind situaţia cererii de rambursare (CR) nr. 11 din 15.03.2012, iar în subsidiar repunerea in drepturile ce rezulta din înlăturarea obligaţiei instituţiei reclamante la plata sumei de 483.580,59 RON.

Instanţa de fond a respins cererea reclamantului, apreciind că acesta nu poate eluda procedurile şi termenele de contestare reglementate de Legea nr. 554/2004, susţinând natura civilă a litigiului, întrucât o atare acţiune, fundamentată pe dispoziţiile C. civ. (în condiţiile în care au expirat de mult timp şi termenul de prescripţie şi cel de decădere din contenciosul administrativ), în termenul general de prescripţie de 3 ani, este vădit inadmisibilă.

Recurentul a criticat sentinţa instanţei de fond, invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 3, 5 şi 8 din C. proc. civ.

În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 3 din C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat şi că instanţa de fond în mod corect a respins excepţia necompetenţei sale materiale în soluţionarea cauzei, având în vedere dispoziţiile art. 101 din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora:

"(1^1) Toate cererile privind actele administrative emise de autorităţile publice centrale care au ca obiect sume reprezentând finanţarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene, indiferent de valoare, se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel."

Motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., "când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii", este nefondat.

Acest motiv de casare vizează neregularităţi de ordin procedural care sunt sancţionate cu nulitatea. Potrivit art. 174 din C. proc. civ., nulitatea este sancţiunea care lipseşte total sau parţial de efecte actul de procedură efectuat cu nerespectarea cerinţelor legale, de fond sau de formă; este absolută atunci când cerinţa nerespectată este instituită printr-o normă care ocroteşte un interes public şi este relativă în cazul în care cerinţa nerespectată este instituită printr-o normă care ocroteşte un interes privat.

Raportat la motivele invocate de recurent, Înalta Curte constată că nu există neregularităţi de ordin procedural care să fie sancţionate cu nulitatea.

Recurentul a invocat faptul că instanţa de fond nu a luat în considerare cererea modificatoare şi nu a motivat acest aspect, nu a făcut nicio referire în sentinţa pronunţată, deşi a fost formulată în temeiul şi cu respectarea art. 204 din C. proc. civ.

Contrar susţinerilor recurentului, Înalta Curte constată că instanţa de fond a acordat cuvântul asupra cererii de introducere în cauză a Ministerului Fondurilor Europene, respectiv asupra cererii de modificare a cererii de chemare în judecată, ambele formulate de către reclamant prin înscrisul depus la 15.03.2017, pârâtul exprimându-şi poziţia procesuală cu privire la acestea, astfel cum este menţionat în cuprinsul practicalei sentinţei atacate. Totodată, instanţa de fond a respins cererea de introducere în cauză a Ministerului Fondurilor Europene ca tardiv formulată, nefiind formulată la primul termen de judecată. Mai mult, a constatat că reclamantul nu a indicat ce anume impune introducerea în cauză a acestuia, nici care ar fi forma de introducere în cauză. Este evident, în aceste condiţii, faţă de momentul formulării ambelor cereri şi de motivarea respingerii cererii de introducere în cauză a Ministerului Fondurilor Europene, că şi cererea de modificare a cererii de chemare în judecată este tardiv formulată, având în vedere că nu sunt respectate condiţiile impuse de art. 204 alin. (1) şi (3) din C. proc. civ.

În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că şi acesta este nefondat.

Astfel, instanţa de control judiciar constată că sunt corecte afirmaţiile instanţei de fond în sensul că notificarea nr. x/12.12.2012 privind cererea de rambursare (CR) nr. 11/15.03.2012 prin care s-a constatat săvârşirea de către reclamant a unor abateri în decursul procedurilor de achiziţie publică şi s-a aplicat o corecţie financiară de 25% din valoarea contractului, anume 196.991,75 RON, are în mod categoric natura juridică a unui act administrativ, fiind încheiată în temeiul O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora, întrunind aspectele definitorii ale actului administrativ, astfel, cum sunt acestea conturate de art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

Contestarea actelor administrative cade sub incidenţa jurisdicţiei administrative, potrivit regulilor, termenelor, competenţelor şi procedurilor statuate în Legea nr. 554/2004, în măsura în care nu se regăsesc printre finele de neprimire din art. 5 alin. (1) şi (2) din lege, astfel că în mod corect a apreciat instanţa de fond că acţiunea reclamantului este inadmisibilă.

Aşa fiind, Înalta Curte constată că soluţia adoptată a fost corect şi amplu motivată, s-a fundamentat pe interpretarea probelor administrate raportat la prevederile legale aplicabile, astfel încât motivele de casare prevăzute de art. 488 din C. proc. civ. nu sunt incidente în cauză.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de Institutul Naţional de Cercetare - Dezvoltare pentru Inginerie Electrică ICPE-CA împotriva sentinţei civile nr. 921 din 15 martie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Inginerie Electrică ICPE-CA împotriva sentinţei civile nr. 921 din 15 martie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 22 octombrie 2020.