Eligibility of part-time expert salaries under EU-funded projects and interpretation of hourly rate caps in the Applicant Guide

Şedinţa publică din data de 21 octombrie 2020

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2015, reclamanţii Centrul Naţional de Formare Profesională a Personalului Propriu din cadrul Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă (CNFPPP-ANOFM) şi A., în calitate de Partener 7, au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Fondurilor Europene - Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane, Organismul Intermediar POSDRU - Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice:

1. anularea în parte a titlului de creanţă reprezentat de Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare pentru programele operaţionale în cadrul obiectivului convergenţă nr. 1296/RI/07.05.2015, emis de pârâta OIPOSDRU MMFPSPV, aferent Cererii de rambursare nr. x versiunea 1/10.07.2014, în ceea ce priveşte nevalidarea la rambursare a sumei de 18.114,00 RON pentru Partenerul 7 - A., reprezentând cheltuieli cu venitul net, impozitul, contribuţiile datorate de angajat şi angajator pentru experţii implicaţi în proiect, pentru motivul că s-a depăşit tariful orar din bugetul detaliat aprobat, aferent cheltuielilor cu resursa umană;

2. anularea în tot a Deciziei nr. 1735/23.06.2015 privind soluţionarea contestaţiei nr. 1592/25.05.2015, înregistrată la OIPOSDRU MMFPSPV sub nr. x/25.05.2015, formulată de Beneficiarul finanţării CNFPPP Râşnov împotriva procesului-verbal de constatare a neregulilor nr. x/RI/07.05.2015, aferentă Cererii de rambursare nr. x versiunea 1/10.07.2014 pentru proiectul x;

3. constatarea caracterului eligibil al tuturor cheltuielilor solicitate la rambursare prin Cererea de rambursare nr. x versiunea 1/10.07.2014, reprezentând cheltuieli efectuate în legătură cu salariile experţilor Partenerului 7 implicaţi în Proiect pentru lunile februarie 2014 şi martie 2014;

4. obligarea pârâtelor la rambursarea şi plata către beneficiar a sumei de 18.114,00 RON, reprezentând cheltuieli eligibile efectuate în cadrul Proiectului x - "Parteneriat public-privat pentru formare continuă performantă - PPPFPC", aferente salariului net, impozitului şi contribuţiilor salariale pentru experţii Partenerului 7 implicaţi în activităţile Proiectului în lunile februarie 2014 şi martie 2014;

5. obligarea pârâtelor la plata dobânzii legale aferente sumei de 18.114 RON, calculată de la data emiterii Scrisorii de informare nr. x/30.04.2015 şi până la data plăţii efective a sumelor reprezentând cheltuieli eligibile refuzate în mod nelegal la rambursare.

II. 1. anularea în parte a titlului de creanţă reprezentat de Scrisoarea de informare nr. x/30.04.2015, emis de pârâta OIPOSDRU MMFPSPV, aferent Cererii de rambursare nr. x/16.12.2014, în ceea ce priveşte nevalidarea la rambursare a sumei de 58.775,00 RON pentru Partenerul 7 - A., reprezentând cheltuieli cu venitul net, impozitul, contribuţiile datorate de angajat şi angajator pentru experţii B., C. şi D., pentru motivul că s-a depăşit tariful orar din bugetul detaliat aprobat, aferent cheltuielilor cu resursa umană;

2. anularea în tot a documentului emis de OIPOSDRU MMFPSPV, nr. 1324/RI/09.09.2015, privind soluţionarea contestaţiei nr. 1453/11.05.2015, formulată de beneficiarul finanţării CNFPPP Râşnov, aferentă Cererii de rambursare nr. x/16.12.2014 pentru proiectul x;

3. constatarea caracterului eligibil al tuturor cheltuielilor solicitate la rambursare prin Cererea de rambursare nr. x/16.12.2014, reprezentând cheltuieli efectuate în legătură cu salariile experţilor Partenerului 7 implicaţi în proiect;

4. obligarea pârâtelor la rambursarea şi plata către beneficiar a sumei de 58.775,00 RON, reprezentând cheltuieli eligibile efectuate în cadrul Proiectului x - "Parteneriat public-privat pentru formare continuă performantă - PPPFPC", aferente salariului net, impozitului şi contribuţiilor salariale pentru experţii Partenerului 7 implicaţi în activităţile proiectului;

5. obligarea pârâtelor la plata dobânzii legale aferente sumei de 58.775,00 RON, calculată de la data emiterii Scrisorii de informare nr. x/30.04.2015 şi până la data plăţii efective a sumelor reprezentând cheltuieli eligibile refuzate în mod nelegal la rambursare.

III. 1. anularea în parte a titlului de creanţă reprezentat de Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare pentru programele operaţionale în cadrul obiectivului convergenţă nr. 1828/RI/06.07.2015 emis de pârâta OIPOSDRU MMFPSPV, aferent Cererii de rambursare nr. x, în ceea ce priveşte nevalidarea la rambursare a sumei de 14.872,00 RON pentru Partenerul 7 - A., reprezentând cheltuieli cu venitul net, impozitul, contribuţiile datorate de angajat şi angajator pentru experţii implicaţi în proiect, pentru motivul că s-a depăşit tariful orar din bugetul detaliat aprobat, aferent cheltuielilor cu resursa umană;

2. anularea în tot a Deciziei nr. 2150/19.08.2015 privind soluţionarea contestaţiei nr. 2494/06.08.2015, formulată de beneficiarul finanţării CNFPPP Râşnov împotriva procesului-verbal de constatare a neregulilor nr. x/RI/06.07.2015 aferentă Cererii de rambursare nr. x pentru proiectul x;

3. constatarea caracterului eligibil al tuturor cheltuielilor solicitate la rambursare prin Cererea de rambursare nr. x, reprezentând cheltuieli efectuate în legătură cu salariile experţilor Partenerului 7 implicaţi în proiect;

4. obligarea pârâtelor la rambursarea şi plata către beneficiar a sumei de 14.872,00 RON, reprezentând cheltuieli eligibile efectuate în cadrul Proiectului x - "Parteneriat public-privat pentru formare continuă performantă - PPPFPC", aferente salariului net, impozitului şi contribuţiilor salariale pentru experţii Partenerului 7 implicaţi în activităţile proiectului;

5. obligarea pârâtelor la plata dobânzii legale aferente sumei de 14.872,00 RON, calculată de la data emiterii procesului-verbal de constatare a neregulilor nr. x/RI/06.07.2015 şi până la data plăţii efective a sumelor reprezentând cheltuieli eligibile refuzate în mod nelegal la rambursare.

IV. 1. anularea în parte a titlului de creanţă reprezentat de Scrisoarea de informare nr. x/11.08.2015 emis de pârâta OIPOSDRU MMFPSPV, aferent Cererii de rambursare nr. x/28.04.2015, în ceea ce priveşte nevalidarea la rambursare a sumei de 35.266,00 RON pentru Partenerul 7 - A., reprezentând cheltuieli cu venitul net, impozitul, contribuţiile datorate de angajat şi angajator pentru experţii implicaţi în proiect, pentru motivul că s-a depăşit tariful orar din bugetul detaliat aprobat, aferent cheltuielilor cu resursa umană;

2. anularea în tot a documentului emis de OIPOSDRU MMFPSPV, nr. 2135/RI/08.09.2015 privind soluţionarea contestaţiei nr. 2135/17.08.2015, formulată de beneficiarul finanţării CNFPPP Râşnov, aferentă Cererii de rambursare nr. x/28.04.2015 pentru proiectul x;

3. constatarea caracterului eligibil al tuturor cheltuielilor solicitate la rambursare prin Cererea de rambursare nr. x/28.04.2015, reprezentând cheltuieli efectuate în legătură cu salariile experţilor Partenerului 7 implicaţi în proiect;

4. obligarea pârâtelor la rambursarea şi plata către beneficiar a sumei de 35.266,00 RON, reprezentând cheltuieli eligibile efectuate în cadrul Proiectului x - "Parteneriat public-privat pentru formare continuă performantă - PPPFPC", aferente salariului net, impozitului şi contribuţiilor salariale pentru experţii Partenerului 7 implicaţi în activităţile proiectului;

5. obligarea pârâtelor la plata dobânzii legale aferente sumei de 35.266,00 RON, calculată de la data emiterii Scrisorii de informare nr. x/11.08.2015 şi până la data plăţii efective a sumelor reprezentând cheltuieli eligibile refuzate în mod nelegal la rambursare.

V. 1. anularea în parte a titlului de creanţă reprezentat de Scrisoarea de informare nr. x/05.06.2015 emis de pârâta OIPOSDRU MMFPSPV, aferent Cererii de Rambursare nr. x, în ceea ce priveşte nevalidarea la rambursare a sumei de 16.471,00 RON pentru Partenerul 7 - A., reprezentând cheltuieli cu venitul net, impozitul, contribuţiile datorate de angajat şi angajator pentru experţii implicaţi în proiect, pentru motivul că s-a depăşit tariful orar din bugetul detaliat aprobat, aferent cheltuielilor cu resursa umană;

2. anularea în tot a documentului emis de OIPOSDRU MMFPSPV, nr. 1092/RI/18.05.2015, privind soluţionarea contestaţiei nr. 1092/20.04.2015, formulată de beneficiarul finanţării CNFPPP Râşnov aferentă Cererii de rambursare nr. x, pentru proiectul x;

3. constatarea caracterului eligibil al tuturor cheltuielilor solicitate la rambursare prin Cererea de rambursare nr. x, reprezentând cheltuieli efectuate în legătură cu salariile experţilor Partenerului 7 implicaţi în proiect;

4. obligarea pârâtelor la rambursarea şi plata către beneficiar a sumei de 16.471,00 RON, reprezentând cheltuieli eligibile efectuate în cadrul Proiectului x - "Parteneriat public-privat pentru formare continuă performantă - PPPFPC", aferente salariului net, impozitului şi contribuţiilor salariale pentru experţii Partenerului 7 implicaţi în activităţile proiectului;

5. obligarea pârâtelor la plata dobânzii legale aferente sumei de 16.471,00 RON, calculată de la data emiterii Scrisorii de informare nr. x/05.06.2015 şi până la data plăţii efective a sumelor reprezentând cheltuieli eligibile refuzate în mod nelegal la rambursare.

VI. 1. anularea în parte a titlului de creanţă reprezentat de Scrisoarea de informare nr. x/01.09.2015 emis de pârâta OIPOSDRU MMFPSPV, aferent Cererii de Rambursare nr. x/04.06.2015, în ceea ce priveşte nevalidarea la rambursare a sumei de 45.247,00 RON pentru Partenerul 7 - A., reprezentând cheltuieli cu venitul net, impozitul, contribuţiile datorate de angajat şi angajator pentru experţii implicaţi în proiect, pentru motivul că s-a depăşit tariful orar din bugetul detaliat aprobat, aferent cheltuielilor cu resursa umană;

2. anularea în tot a documentului emis de OIPOSDRU MMFPSPV, nr. 1561/RI/01.09.2015, aferent Cererii de rambursare nr. x/04.06.2015 pentru proiectul x;

3. constatarea caracterului eligibil al tuturor cheltuielilor solicitate la rambursare prin Cererea de rambursare nr. x/04.06.2015, reprezentând cheltuieli efectuate în legătură cu salariile experţilor Partenerului 7 implicaţi în proiect;

4. obligarea pârâtelor la rambursarea şi plata către beneficiar a sumei de 45.247 RON, reprezentând cheltuieli eligibile efectuate în cadrul Proiectului x - "Parteneriat public-privat pentru formare continuă performantă - PPPFPC", aferente salariului net, impozitului şi contribuţiilor salariale pentru experţii Partenerului 7 implicaţi în activităţile Proiectului;

5. obligarea pârâtelor la plata dobânzii legale aferente sumei de 45.247 RON, calculată de la data emiterii Scrisorii de informare nr. x/01.09.2015 şi până la data plăţii efective a sumelor reprezentând cheltuieli eligibile refuzate în mod nelegal la rambursare.

Prin acţiunea formulată şi precizată în dosarul conex nr. x/2015, conexare operată în baza încheierii de şedinţă din 11.05.2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanţii Centrul Naţional de Formare Profesională a Personalului Propriu Râşnov, S.C. E. S.R.L. Olteniţa Sucursala Bucureşti şi S.C. F. S.R.L. au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Fondurilor Europene - AMPOSDRU, OIRPOSDRU - Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice şi Ministerul Fondurilor Europene:

- anularea în tot a Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/RI/07.05.2015 emis de pârâta OIRPOSDRU şi a Deciziei nr. 1735/23.06.2015 privind respingerea contestaţiei împotriva acestui proces-verbal de constatare nereguli;

- anularea în tot a Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/RI/06.07.2015 emis de pârâta OIRPOSDRU şi a Deciziei nr. 2150/19.08.2015 privind respingerea contestaţiei împotriva acestui proces-verbal de constatare, precum şi restituirea creanţei bugetare rezultate din nereguli în sumă de 60.242,66 RON, stabilită în sarcina Centrului Naţional de Formare Profesională a Personalului Propriu prin actele administrative contestate.

Prin acţiunea din dosarul conexat în baza încheierii de şedinţă din 6.10.2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în dosarul nr. x/2016, reclamanţii Centrul Naţional de Formare Profesională a Personalului Propriu Râşnov, S.C. E. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L. au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Fondurilor Europene - AMPOSDRU şi OIPOSDRU - Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice:

1. anularea în parte a actului administrativ reprezentat de Scrisoarea standard de informare a beneficiarului nr. 1461/RI/30.04.2015 emisă de pârâta OIPOSDRU MMFPSPV, înregistrată la beneficiar sub nr. x/04.05.2015, aferentă Cererii de rambursare nr. x/16.12.2014, inclusiv a adresei de revenire nr. x/12.05.2015 asupra conţinutului acestei scrisori, în ceea ce priveşte nevalidarea la rambursare a cheltuielilor în valoare de 172.081 RON, reprezentând diferenţa dintre suma solicitată şi suma validată pentru cheltuielile cu salariul net, impozitul şi contribuţiile aferente salariilor pentru experţii şi personalul administrativ/auxiliar al Partenerilor implicaţi în activităţile proiectului (aferente lunilor martie, aprilie, mai, iunie, iulie, august şi septembrie 2014);

2. anularea în tot a adresei nr. x/09.06.2015 cuprinzând Decizia privind soluţionarea contestaţiei nr. 1453/11.05.2015 înregistrată la OIPOSDRU MMFPSPV sub nr. x/11.05.2015, formulată de beneficiar împotriva Scrisorii standard de informare a beneficiarului nr. 1461/RI/30.04.2015, precum şi anularea Procesului-verbal de soluţionare a contestaţiei nr. x/09.06.2015 întocmit de grupul de rezolvare a contestaţiei (necomunicat reclamantelor);

3. constatarea caracterului eligibil şi al cheltuielilor în valoare de 172.081 RON solicitate prin Cererea de rambursare nr. x şi obligarea pârâtelor la rambursarea şi plata către beneficiar a sumei de 172.081 RON reprezentând cheltuieli eligibile efectuate de reclamante în cadrul Proiectului "x PPPFCP - Parteneriat public - privat pentru formare continuă performantă" reprezentând salariul net, impozitul şi contribuţiile salariale pentru experţii şi personalul administrativ/auxiliar implicat în activităţile Proiectului (pentru lunile martie, aprilie, mai, iunie, iulie, august şi septembrie 2014);

4. anularea în parte a actului administrativ reprezentat de Scrisoarea standard de informare a beneficiarului nr. 1186/RI/11.08.2015 emisă de pârâta OIPOSDRU MMFPSPV, aferentă Cererii de rambursare nr. x/28.04.2015, în ceea ce priveşte nevalidarea la rambursare a cheltuielilor în valoare de 103.781 RON, reprezentând diferenţa dintre suma solicitată şi suma validată pentru cheltuielile cu salariul net, impozitul şi contribuţiile aferente salariilor pentru experţii şi personalul administrativ/auxiliar al Partenerilor implicaţi în activităţile proiectului (aferente lunilor septembrie, octombrie, noiembrie şi decembrie 2014 şi februarie 2015);

5. anularea în tot a adresei nr. x/08.09.2015 cuprinzând Decizia privind soluţionarea contestaţiei nr. 2636/14.08.2015 înregistrate la OIPOSDRU MMFPSPV sub nr. x/17.08.2015, formulată de beneficiar împotriva Scrisorii standard de informare a beneficiarului nr. 1186/RI/11.08.2015, precum şi anularea Procesului-verbal de soluţionare a contestaţiei nr. x/08.09.2015 întocmit de grupul de rezolvare a contestaţiei (necomunicat reclamantelor);

6. constatarea caracterului eligibil şi al cheltuielilor în valoare de 103.781 RON solicitate la rambursare prin Cererea de rambursare nr. x şi obligarea pârâtelor la rambursarea şi plata către beneficiar a sumei de 103.781 RON reprezentând cheltuieli eligibile efectuate de reclamante în cadrul Proiectului "x PPPFCP - Parteneriat public - privat pentru formare continuă performantă" aferente salariului net, impozitului şi contribuţiilor salariale pentru experţii şi personalul administrativ/auxiliar implicat în activităţile proiectului (pentru lunile septembrie, octombrie, noiembrie şi decembrie 2014 şi februarie 2015);

7. anularea în parte a actului administrativ reprezentat de Scrisoarea standard de informare a beneficiarului nr. 1561/RI/01.09.2015 emisă de pârâta OIPOSDRU MMFPSPV, înregistrată la beneficiar sub nr. x/02.09.2015, aferentă Cererii de rambursare nr. x Finală/04.06.2015, în ceea ce priveşte nevalidarea la rambursare a cheltuielilor în valoare de 89.932 RON, reprezentând diferenţa dintre suma solicitată şi suma validată pentru cheltuielile cu salariul net, impozitul şi contribuţiile aferente salariilor pentru experţii şi personalul administrativ/auxiliar al Partenerilor implicaţi în activităţile proiectului (aferente lunilor octombrie, noiembrie şi decembrie 2014 şi februarie, martie şi aprilie 2015);

8. anularea în tot a adresei nr. x/02.10.2015, înregistrată la beneficiar sub nr. x/02.10.2015, cuprinzând Decizia privind soluţionarea contestaţiei nr. 2924/07.09.2015 înregistrată la OIPOSDRU MMFPSPV sub nr. x/07.09.2015 formulată de beneficiar împotriva Scrisorii standard de informare a beneficiarului nr. 1561/RI/01.09.2015, precum şi anularea Procesului-verbal de soluţionare a contestaţiei nr. x/02.10.2015 întocmit de grupul de rezolvare a contestaţiei (necomunicat reclamantelor);

9. constatarea caracterului eligibil şi al cheltuielilor în cuantum de 89.932 RON solicitate la rambursare prin Cererea de rambursare nr. x Finală şi obligarea pârâtelor la rambursarea şi plata către beneficiar a sumei de 89.932 RON reprezentând cheltuieli eligibile efectuate de reclamante în cadrul Proiectului "x PPPFCP - Parteneriat public - privat pentru formare continuă performantă" aferente salariului net, impozitului şi contribuţiilor salariale pentru experţii şi personalul administrativ/auxiliar implicaţi în activităţile proiectului (pentru lunile octombrie, noiembrie şi decembrie 2014 şi februarie, martie şi aprilie 2015);

10. obligarea pârâtelor la plata dobânzii legale aferente cheltuielilor nevalidate şi nerambursate în mod nelegal, calculată de la data comunicării Scrisorilor standard de informare până la data plăţii efective a sumelor reprezentând cheltuieli eligibile refuzate la rambursare.

2. Hotărârile instanţei de fond atacate cu recurs

Prin încheierea din 12 ianuarie 2017, Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal a unit cu fondul pronunţarea asupra excepţiilor invocate în cauză şi, având nevoie de timp pentru a delibera, a dispus amânarea pronunţării asupra excepţiilor şi asupra fondului cauzei.

Prin sentinţa nr. 10/F/2017 din 19 ianuarie 2017, Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal a pronunţat următoarea soluţie:

A. În dosarul nr. x/2015:

A respins: excepţia inadmisibilităţii acţiunii urmare a lipsei procedurii prealabile referitor la capătul de cerere reprezentat de Scrisoarea standard de informare a beneficiarului nr. 1185/RI/05.06.2015 referitoare la Cererea de rambursare nr. x, aferentă cererii de plată nr. x; excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune raportat la capetele de cerere reprezentate de Decizia nr. 1735/23.06.2015 şi Decizia nr. 1092/RI/18.05.2015 şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministerul Fondurilor Europene.

A admis excepţia lipsei de interes a reclamantei A. în privinţa petitelor ce au ca obiect anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/RI/06.07.2015 şi a Deciziei nr. 2150/19.08.2015 (punctul III din dosarul nr. x/2015).

A admis în parte acţiunea formulată de reclamanţii Centrul Naţional de Formare Profesională a Personalului Propriu din cadrul Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă (CNFPPP-ANOFM) şi A., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Fondurilor Europene - Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane şi Organismul Intermediar POSDRU - Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice şi, în consecinţă, a dispus:

I. 1. anularea în parte a titlului de creanţă reprezentat de Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare pentru programele operaţionale în cadrul obiectivului convergenţă nr. 1296/RI/07.05.2015 emis de pârâta OIPOSDRU MMFPSPV, aferent Cererii de rambursare nr. x versiunea 1/10.07.2014, în ceea ce priveşte nevalidarea la rambursare a sumei de 18.114,00 RON pentru Partenerul 7 - A., reprezentând cheltuieli cu venitul net, impozitul, contribuţiile datorate de angajat şi angajator pentru experţii implicaţi în proiect, pentru motivul că s-a depăşit tariful orar din bugetul detaliat aprobat, aferent cheltuielilor cu resursa umană;

2. anularea în tot a Deciziei nr. 1735/23.06.2015 privind soluţionarea contestaţiei nr. 1592/25.05.2015 înregistrată la OIPOSDRU MMFPSPV sub nr. x/25.05.2015, formulată de beneficiarul finanţării CNFPPP Râşnov împotriva procesului-verbal de constatare a neregulilor nr. x/RI/07.05.2015 aferentă cererii de rambursare nr. x versiunea 1/10.07.2014 pentru proiectul x;

3. constatarea caracterului eligibil al tuturor cheltuielilor solicitate la rambursare prin Cererea de rambursare nr. x versiunea 1/10.07.2014, reprezentând cheltuieli efectuate în legătură cu salariile experţilor Partenerului 7 implicaţi în proiect pentru lunile februarie 2014 şi martie 2014;

4. obligarea pârâtelor la rambursarea şi plata către beneficiar a sumei de 18.114,00 RON, reprezentând cheltuieli eligibile efectuate în cadrul Proiectului x - "Parteneriat public-privat pentru formare continuă performantă - PPPFPC", aferente salariului net, impozitului şi contribuţiilor salariale pentru experţii Partenerului 7 implicaţi în activităţile Proiectului în februarie 2014 şi martie 2014;

5. respingerea petitului privitor la acordarea dobânzii legale aferente sumei de 18.114 RON, calculată de la data emiterii procesului-verbal de constatare a neregulilor nr. x/RI/07.05.2015 şi până la data plăţii efective a sumelor reprezentând cheltuieli eligibile refuzate în mod nelegal la rambursare.

II. 1. anularea în parte a titlului de creanţă reprezentat de Scrisoarea de informare nr. x/30.04.2015 emis de pârâta OIPOSDRU MMFPSPV, aferent Cererii de rambursare nr. x/16.12.2014, în ceea ce priveşte nevalidarea la rambursare a sumei de 58.775,00 RON pentru Partenerul 7 - A., reprezentând cheltuieli cu venitul net, impozitul, contribuţiile datorate de angajat şi angajator pentru experţii B., C. şi D. pentru motivul că s-a depăşit tariful orar din bugetul detaliat aprobat, aferent cheltuielilor cu resursa umană;

2. anularea în tot a documentului emis de OIPOSDRU MMFPSPV, nr. 1324/RI/09.09.2015 privind soluţionarea contestaţiei nr. 1453/11.05.2015, formulată de beneficiarul finanţării CNFPPP Râşnov aferentă Cererii de rambursare nr. x/16.12.2014 pentru proiectul x;

3. constatarea caracterului eligibil al tuturor cheltuielilor solicitate la rambursare prin Cererea de rambursare nr. x/16.12.2014, reprezentând cheltuieli efectuate în legătură cu salariile experţilor Partenerului 7 implicaţi în proiect;

4. obligarea pârâtelor la rambursarea şi plata către beneficiar a sumei de 58.775,00 RON, reprezentând cheltuieli eligibile efectuate în cadrul Proiectului x - "Parteneriat public-privat pentru formare continuă performantă - PPPFPC", aferente salariului net, impozitului şi contribuţiilor salariale pentru experţii Partenerului 7 implicaţi în activităţile proiectului;

5. respingerea capătului de cerere privitor la plata dobânzii legale aferente sumei de 58.775,00 RON, calculată de la data emiterii Scrisorii de informare nr. x/30.04.2015 şi până la data plăţii efective a sumelor reprezentând cheltuieli eligibile refuzate în mod nelegal la rambursare.

III. 1. anularea în parte a titlului de creanţă reprezentat de Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare pentru programele operaţionale în cadrul obiectivului convergenţă nr. 1828/RI/06.07.2015 emis de pârâta OIPOSDRU MMFPSPV, aferent Cererii de rambursare nr. x, în ceea ce priveşte nevalidarea la rambursare a sumei de 14.872,00 RON pentru Partenerul 7 - A., reprezentând cheltuieli cu venitul net, impozitul, contribuţiile datorate de angajat şi angajator pentru experţii implicaţi în proiect, pentru motivul că s-a depăşit tariful orar din bugetul detaliat aprobat, aferent cheltuielilor cu resursa umană;

2. anularea în tot a Deciziei nr. 2150/19.08.2015 privind soluţionarea contestaţiei nr. 2494/06.08.2015, formulată de beneficiarul finanţării CNFPPP Râşnov împotriva procesului-verbal de constatare a neregulilor nr. x/RI/06.07.2015 aferentă Cererii de rambursare nr. x pentru proiectul x;

3. constatarea caracterului eligibil al tuturor cheltuielilor solicitate la rambursare prin Cererea de rambursare nr. x, reprezentând cheltuieli efectuate în legătură cu salariile experţilor Partenerului 7 implicaţi în proiect;

4. obligarea pârâtelor la rambursarea şi plata către beneficiar a sumei de 14.872,00 RON, reprezentând cheltuieli eligibile efectuate în cadrul Proiectului x - "Parteneriat public-privat pentru formare continuă performantă - PPPFPC", aferente salariului net, impozitului şi contribuţiilor salariale pentru experţii Partenerului 7 implicaţi în activităţile proiectului;

5. respingerea petitului privitor la plata dobânzii legale aferente sumei de 14.872,00 RON, calculate de la data emiterii procesului-verbal de constatare a neregulilor nr. x/RI/06.07.2015 şi până la data plăţii efective a sumelor reprezentând cheltuieli eligibile refuzate în mod nelegal la rambursare.

IV. 1. anularea în parte a titlului de creanţă reprezentat de Scrisoarea de informare nr. x/11.08.2015 emis de pârâtă OIPOSDRU MMFPSPV, aferent Cererii de rambursare nr. x/28.04.2015, în ceea ce priveşte nevalidarea la rambursare a sumei de 35.266,00 RON pentru Partenerul 7 - A., reprezentând cheltuieli cu venitul net, impozitul, contribuţiile datorate de angajat şi angajator pentru experţii implicaţi în proiect, pentru motivul că s-a depăşit tariful orar din bugetul detaliat aprobat, aferent cheltuielilor cu resursa umană;

2. anularea în tot a documentului emis de OIPOSDRU MMFPSPV, nr. 2135/RI/08.09.2015 privind soluţionarea contestaţiei nr. 2135/17.08.2015, formulată de Beneficiarul finanţării CNFPPP Râşnov aferentă Cererii de rambursare nr. x/28.04.2015 pentru proiectul x;

3. constatarea caracterului eligibil al tuturor cheltuielilor solicitate la rambursare prin Cererea de rambursare nr. x/28.04.2015, reprezentând cheltuieli efectuate în legătură cu salariile experţilor Partenerului 7 implicaţi în proiect;

4. obligarea pârâtelor la rambursarea şi plata către beneficiar a sumei de 35.266,00 RON, reprezentând cheltuieli eligibile efectuate în cadrul Proiectului x - "Parteneriat public-privat pentru formare continuă performantă - PPPFPC", aferente salariului net, impozitului şi contribuţiilor salariale pentru experţii Partenerului 7 implicaţi în activităţile proiectului;

5. respingerea pretenţiilor referitoare la plata dobânzii legale aferente sumei de 35.266,00 RON, calculate de la data emiterii Scrisorii de informare nr. x/11.08.2015 şi până la data plăţii efective a sumelor reprezentând cheltuieli eligibile refuzate în mod nelegal la rambursare.

V. 1. anularea în parte a titlului de creanţă reprezentat de Scrisoarea de informare nr. x/05.06.2015 emis de pârâta OIPOSDRU MMFPSPV, aferent Cererii de rambursare nr. x, în ceea ce priveşte nevalidarea la rambursare a sumei de 16.471,00 RON pentru Partenerul 7 - A., reprezentând cheltuieli cu venitul net, impozitul, contribuţiile datorate de angajat şi angajator pentru experţii implicaţi în proiect, pentru motivul că s-a depăşit tariful orar din bugetul detaliat aprobat, aferent cheltuielilor cu resursa umană;

2. anularea în tot a documentului emis de OIPOSDRU MMFPSPV, nr. 1092/RI/18.05.2015 privind soluţionarea contestaţiei nr. 1092/20.04.2015, formulată de beneficiarul finanţării CNFPPP Râşnov, aferentă Cererii de rambursare nr. x, pentru proiectul x;

3. constatarea caracterului eligibil al tuturor cheltuielilor solicitate la rambursare prin Cererea de rambursare nr. x, reprezentând cheltuieli efectuate în legătură cu salariile experţilor Partenerului 7 implicaţi în proiect;

4. obligarea pârâtelor la rambursarea şi plata către beneficiar a sumei de 16.471,00 RON, reprezentând cheltuieli eligibile efectuate în cadrul Proiectului x - "Parteneriat public-privat pentru formare continuă performantă - PPPFPC", aferente salariului net, impozitului şi contribuţiilor salariale pentru experţii Partenerului 7 implicaţi în activităţile Proiectului;

5. respingerea pretenţiilor referitoare la plata dobânzii legale aferente sumei de 16.471,00 RON, calculate de la data emiterii Scrisorii de informare nr. x/05.06.2015 şi până la data plăţii efective a sumelor reprezentând cheltuieli eligibile refuzate în mod nelegal la rambursare.

VI. 1. anularea în parte a titlului de creanţă reprezentat de Scrisoarea de informare nr. x/01.09.2015 emis de pârâta OIPOSDRU MMFPSPV, aferent Cererii de rambursare nr. x/04.06.2015, în ceea ce priveşte nevalidarea la rambursare a sumei de 45.247,00 RON pentru Partenerul 7 - A., reprezentând cheltuieli cu venitul net, impozitul, contribuţiile datorate de angajat şi angajator pentru experţii implicaţi în proiect, pentru motivul că s-a depăşit tariful orar din bugetul detaliat aprobat, aferent cheltuielilor cu resursa umană;

2. anularea în tot a documentului emis de OIPOSDRU MMFPSPV, nr. 1561/RI/01.09.2015, aferent Cererii de rambursare nr. x/04.06.2015 pentru proiectul x;

3. constatarea caracterului eligibil al tuturor cheltuielilor solicitate la rambursare prin Cererea de rambursare nr. x/04.06.2015, reprezentând cheltuieli efectuate în legătură cu salariile experţilor Partenerului 7 implicaţi în proiect;

4. obligarea pârâtelor la rambursarea şi plata către beneficiar a sumei de 45.247 RON, reprezentând cheltuieli eligibile efectuate în cadrul Proiectului x - "Parteneriat public-privat pentru formare continuă performantă - PPPFPC", aferente salariului net, impozitului şi contribuţiilor salariale pentru experţii Partenerului 7 implicaţi în activităţile proiectului;

5. respingerea pretenţiilor relative la plata dobânzii legale aferente sumei de 45.247 RON, calculată de la data emiterii Scrisorii de informare nr. x/01.09.2015 şi până la data plăţii efective a sumelor reprezentând cheltuieli eligibile refuzate în mod nelegal la rambursare.

A fost respinsă acţiunea formulată de reclamanta A. cu privire la petitele menţionate la punctul III din acţiunea principală, ca lipsită de interes.

B. În dosarul nr. x/2016:

A luat act de renunţarea invocării excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Fondurilor Europene, ridicată prin întâmpinare, date fiind menţiunile din încheierea de şedinţă din 22.09.2016.

A respins: excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, invocată de către pârâţi cu privire la capetele 1 şi 2 referitoare la cheltuielile aferente cererii de rambursare nr. x/16.12.2014, respectiv în privinţa Deciziei nr. 1324/R/09.06.2015 emise de OI POSDRU în soluţionarea contestaţiei împotriva Scrisorii standard de informare a beneficiarului nr. 1461/RI/30.04.2015; excepţia lipsei calităţii procesuale active a S.C. E. S.R.L. Olteniţa Sucursala Bucureşti; excepţia lipsei calităţii procesuale active a S.C. E. S.R.L. şi a S.C. F. S.R.L. şi, în consecinţă:

A admis în parte acţiunea formulată şi precizată în privinţa cadrului procesual, de către reclamanţii Centrul Naţional de Formare Profesională a Personalului Propriu, Râşnov, în calitate de beneficiar şi lider de parteneriat, Societatea E. S.R.L Olteniţa şi Sucursala sa din Bucureşti, Societatea F. S.R.L, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice - Organismul Intermediar pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane (OIPOSDRU MMFPSPV) şi Ministerul Fondurilor Europene - Direcţia Generală Autoritatea de Management Pentru Programul Operaţional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane (AMPOSDRU) şi, în consecinţă, a dispus:

- anularea în parte a actului administrativ reprezentat de Scrisoarea standard de informare a beneficiarului nr. 1461/RI/30.04.2015 emisă de pârâtul OIPOSDRU MMFPSPV, înregistrată la beneficiar sub nr. x/04.05.2015, aferentă Cererii de rambursare nr. x/16.12.2014, inclusiv a adresei de revenire nr. x/12.05.2015 asupra conţinutului acestei scrisori, în ceea ce priveşte nevalidarea la rambursare a cheltuielilor în valoare de 172.081 RON, reprezentând diferenţa dintre suma solicitată şi suma validată pentru cheltuielile cu salariul net, impozitul şi contribuţiile aferente salariilor pentru experţii şi personalul administrativ/auxiliar al partenerilor implicaţi în activităţile proiectului (aferente lunilor martie, aprilie, mai, iunie, iulie, august şi septembrie 2014);

- anularea în tot a adresei nr. x/09.06.2015 cuprinzând Decizia privind soluţionarea contestaţiei nr. 1453/11.05.2015, înregistrată la OIPOSDRU MMFPSPV sub nr. x/11.05.2015, formulată de beneficiar împotriva Scrisorii standard de informare a beneficiarului nr. 1461/RI/30.04.2015, precum şi anularea procesului-verbal de soluţionare a contestaţiei nr. x/09.06.2015 întocmit de grupul de rezolvare a contestaţiei (necomunicat reclamantelor);

- constatarea caracterului eligibil şi al cheltuielilor în valoare de 172.081 RON solicitate prin Cererea de rambursare nr. x şi obligarea pârâţilor la rambursarea şi plata către beneficiar a sumei de 172.081 RON reprezentând cheltuieli eligibile efectuate de reclamanţi în cadrul Proiectului "x PPPFCP - Parteneriat public - privat pentru formare continuă performantă" reprezentând salariul net, impozitul şi contribuţiile salariale pentru experţii şi personalul administrativ/auxiliar implicaţi în activităţile Proiectului (pentru lunile martie, aprilie, mai, iunie, iulie, august şi septembrie 2014);

- anularea în parte a actului administrativ reprezentat de Scrisoarea standard de informare a beneficiarului nr. 1186/RI/11.08.2015 emisă de pârâtă OIPOSDRU MMFPSPV, aferentă Cererii de rambursare nr. x/28.04.2015, în ceea ce priveşte nevalidarea la rambursare cheltuielilor în valoare de 103.781 RON, reprezentând diferenţa dintre suma solicitată şi suma validată pentru cheltuielile cu salariul net, impozitul şi contribuţiile aferente salariilor pentru experţii şi personalul administrativ/auxiliar al Partenerilor implicaţi în activităţile Proiectului (aferente lunilor septembrie, octombrie, noiembrie şi decembrie 2014 şi februarie 2015);

- anularea în tot a adresei nr. x/08.09.2015 cuprinzând Decizia privind soluţionarea contestaţiei nr. 2636/14.08.2015, înregistrată la OIPOSDRU MMFPSPV sub nr. x/17.08.2015, formulată de beneficiar împotriva Scrisorii standard de informare a beneficiarului nr. 1186/RI/11.08.2015, precum şi anularea Procesului-verbal de soluţionare a contestaţiei nr. x/08.09.2015 întocmit de grupul de rezolvare a contestaţiei, necomunicat reclamantelor);

- constatarea caracterului eligibil al cheltuielilor în valoare de 103.781 RON solicitate la rambursare prin Cererea de rambursare nr. x şi obligarea pârâţilor la rambursarea şi plata către beneficiar a sumei de 103.781 RON reprezentând cheltuieli eligibile efectuate de reclamanţi în cadrul Proiectului "x PPPFCP - Parteneriat public - privat pentru formare continuă performantă", aferente salariului net, impozitului şi contribuţiilor salariale pentru experţii şi personalul administrativ/auxiliar implicaţi în activităţile Proiectului (pentru lunile septembrie, octombrie, noiembrie şi decembrie 2014 şi februarie 2015);

- anularea în parte a actului administrativ reprezentat de Scrisoarea standard de informare a beneficiarului nr. 1561/RI/01.09.2015 emisă de pârâtul OIPOSDRU MMFPSPV, înregistrată la beneficiar sub nr. x/02.09.2015, aferentă Cererii de rambursare nr. x Finală/04.06.2015, în ceea ce priveşte nevalidarea la rambursare a cheltuielilor în valoare de 89.932 RON, reprezentând diferenţa dintre suma solicitată şi suma validată pentru cheltuielile cu salariul net, impozitul şi contribuţiile aferente salariilor pentru experţii şi personalul administrativ/auxiliar al Partenerilor implicaţi în activităţile proiectului (aferente lunilor octombrie, noiembrie şi decembrie 2014 şi februarie, martie şi aprilie 2015);

- anularea în tot a adresei nr. x/02.10.2015, înregistrate la beneficiar sub nr. x/02.10.2015, cuprinzând Decizia privind soluţionarea contestaţiei nr. 2924/07.09.2015 înregistrată la OIPOSDRU MMFPSPV sub nr. x/07.09.2015, formulată de beneficiar împotriva Scrisorii standard de informare a beneficiarului nr. 1561/RI/01.09.2015, precum şi anularea Procesului-verbal de soluţionare a contestaţiei nr. x/02.10.2015 întocmit de grupul de rezolvare a contestaţiei (necomunicat reclamantelor);

- constatarea caracterului eligibil şi al cheltuielilor în cuantum de 89.932 RON solicitate la rambursare prin Cererea de rambursare nr. x Finală şi obligarea pârâţilor la rambursarea şi plata către beneficiar a sumei de 89.932 RON reprezentând cheltuieli eligibile efectuate de reclamante în cadrul Proiectului x PPPFCP - Parteneriat public - privat pentru formare continuă performantă, aferente salariului net, impozitului şi contribuţiilor salariale pentru experţii şi personalul administrativ/auxiliar implicaţi în activităţile proiectului (pentru lunile octombrie, noiembrie şi decembrie 2014 şi februarie, martie şi aprilie 2015);

- respingerea petitului privitor la obligarea pârâţilor la plata dobânzii legale aferente cheltuielilor nevalidate şi nerambursate.

C. În dosarul nr. x/2015:

A respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a S.C. E. S.R.L. Olteniţa Sucursala Bucureşti.

A admis acţiunea formulată de reclamanţii Centrul Naţional de Formare Profesională a Personalului Propriu Râşnov, în calitate de beneficiar şi lider de parteneriat, Societatea E. S.R.L Olteniţa şi Sucursala sa din Bucureşti, Societatea F. S.R.L, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice - Organismul Intermediar pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane (OIPOSDRU MMFPSPV) şi Ministerul Fondurilor Europene - Direcţia Generală Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane (AMPOSDRU) şi, în consecinţă, a dispus:

- anularea în tot a procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/07.05.2015 şi a deciziei nr. 1735/23.06.2015 prin care s-a respins contestaţia împotriva acestui procesul-verbal;

- anularea în tot a procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/06.07.2015 şi a deciziei nr. 2150/19.08.2015 prin care s-a respins contestaţia împotriva acestui proces-verbal;

- restituirea cuantumului creanţei bugetare rezultate din nereguli în sumă de 60.242,66 RON, stabilite în sarcina Centrului Naţional de Formare Profesională a Personalului Propriu prin actele administrative contestate.

A luat act că reclamanţii Centrul Naţional de Formare Profesională a Personalului Propriu din cadrul Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă şi A. nu au solicitat cheltuieli de judecată. A obligat ambii pâraţi, în solidar, la plata către reclamanta F. S.R.L. a sumei de 3.248,12 RON reprezentând cheltuieli de judecată şi la plata către reclamanta Societatea E. S.R.L Olteniţa Sucursala din Bucureşti, tot în solidar, a sumei de 14.976,09 RON cu acelaşi titlu.

3. Cererile de recurs

În cauză au formulat recurs pârâţii Ministerul Muncii şi Justiţiei Sociale, Ministerul Finanţelor Publice, în numele şi pentru Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene, reclamantele Societatea E. S.R.L. şi Societatea F. S.R.L. împotriva sentinţei nr. 10/F/2017 din 19 ianuarie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, iar reclamanta A. a declarat recurs atât împotriva încheierii din 12 ianuarie 2017, cât şi împotriva sentinţei nr. 10/F/2017 din 19 ianuarie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal.

3.1. În motivarea cererii de recurs întemeiate pe disp. art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., pârâtul Ministerul Muncii şi Justiţiei Sociale, cu privire la care instanţa a constatat transmisiunea calităţii procesuale către Ministerul Fondurilor Europene, a arătat că instanţa nu a lămurit faptele aflate în legătură cu actele pe care le-a anulat, astfel încât să pronunţe o concluzie justă şi logică cu privire la obiectul cauzei. Sentinţa nu este precisă pentru a conduce, în mod logic şi convingător, la o soluţie corectă.

Cu privire la cele reţinute sub aspectul termenului de beneficiar, instanţa pierde din vedere dispoziţiile legale naţionale şi comunitare care definesc beneficiarul, după cum urmează: art. 2 alin. (1) din O.U.G. nr. 64/2009, art. 2 punctul 4 din Regulamentul nr. 1083/2006 de stabilire a prevederilor generale privind Fondul de Dezvoltare Regională, Fondul Social European şi Fondul de Coeziune şi de abrogare a Regulamentului nr. 1260/1999. Raportând aceste prevederi la contractul de finanţare aferent proiectului, rezultă că beneficiar este doar Centrul Naţional de Formare Profesională a Personalului Propriu din cadrul Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă.

Referitor la calitatea procesuală activă a reclamantelor A., S.C. E. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L. a susţinut că instanţa pierde din vedere faptul că raportul juridic a fost creat între reclamantul Centrul Naţional de Formare Profesională a Personalului Propriu din cadrul ANOFM şi OI MMFPSPV (în prezent OI MMJS), ca urmare a emiterii actelor administrative contestate. Raportul juridic de drept material născut din încheierea contractului de finanţare nerambursabilă priveşte doar pe reclamantul Centrul Naţional de Formare Profesională a Personalului Propriu din cadrul ANOFM, iar actele administrative criticate în cele 3 dosare conexate au fost adresate de Organismul Intermediar doar acestui reclamant. Faptul că acest reclamant a încheiat un acord de parteneriat are semnificaţie exclusiv în privinţa părţilor acestui acord, aceşti parteneri, respectiv reclamanţi în dosarele conexate, nedobândind calitatea de parte în contractul de finanţare doar prin asumarea drepturilor şi obligaţiilor ce decurg din acord.

Recurentul a precizat că prin contractul de finanţare s-a stabilit că nu există raporturi juridice directe între parteneri şi AMPOSDRU, ci doar între beneficiar şi AMPOSDRU, astfel cum rezultă din: art. 5 lit. A) - Acordarea prefinanţării - alin. (5), alin. (7); art. 5 lit. B) - Recuperarea prefinanţării - alin. (2), alin. (4); art. 5 lit. D) - Rambursarea cheltuielilor - alin. (3), alin. (15); art. 16 - Dispoziţii finale - alin. (6). În măsura în care actele administrative contestate nu sunt adresate celor trei reclamante, care nu sunt semnatare ale contractului de finanţare, acestora le lipseşte calitatea procesuală activă.

Referitor la calitatea procesuală activă a sucursalei din Bucureşti a S.C. E. S.R.L. a menţionat că în documentele aferente proiectului în discuţie, Partener nr. 5 este doar S.C. E. S.R.L. şi nu sucursala Bucureşti a acestei firme.

În privinţa adresei nr. x/18.05.2015 (capătul V al acţiunii din dosarul nr. x/2015) şi a prescripţiei dreptului material la acţiune arată că afirmaţiile instanţei, precum "conduită ambiguă", formulate în termeni generali, nu corespund scopului motivării şi echivalează cu o nemotivare. Considerentele instanţei nu pot fi primite deoarece proiectul de ordonanţă de urgenţă nu reprezintă un motiv suficient de întemeiat care să-i fi împiedicat pe reclamanţi, în cele 6 luni, în exercitarea dreptului prevăzut de art. 11 din Legea 554/2004.

Referitor la adresa nr. x/09.06.2015 din dosarul nr. x/2016, care a fost contestată peste termenul legal de 6 luni, prevăzut de art. 11 din Legea nr. 554/2004, a arătat că instanţa nu a procedat corect, deoarece procedura de conciliere s-a finalizat prin Nota nr. x/10.11.2015, emisă la aproximativ 5 luni de la comunicarea răspunsului la contestaţie prin adresa nr. x/09.06.2015 şi în interiorul termenului de 6 luni menţionat. Art. 16 alin. (6) din contractul de finanţare nu dispune cu privire la stingerea litigiului în urma unei concilieri, ci se referă la o "soluţionare pe cale amiabilă" a aspectelor privind executarea sau în legătură cu executarea, interpretarea şi aplicarea contractului de finanţare. Procedura de conciliere este o procedură facultativă, întrucât instrucţiunile nu dispun expres ca beneficiarii să formuleze, în mod obligatoriu, o astfel de solicitare înainte de a se adresa instanţei de judecată.

Recurenta a susţinut că sentinţa obligă pârâţii să plătească mai mult decât este legal şi necesar. Astfel, în dosarul nr. x/2015, referitor la Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/RI/07.05.2015, pct. 8 se referă la o valoare a cheltuielilor afectate de nereguli pentru 4 parteneri implicaţi în implementarea proiectului şi anume: Partenerul 5 - S.C. E. S.R.L., Partenerul 6 - S.C. F. S.R.L., Partenerul 7 - A., Partenerul 8 - G..

În litigiu, doar 2 parteneri din procesul-verbal sunt reclamanţi: Partener 5 - Societatea E. S.R.L. împreună cu Sucursala sa din Bucureşti şi Partener 6 - Societatea F. S.R.L., alături de Beneficiarul şi Liderul de Parteneriat, Centrul Naţional de Formare Profesională a Personalului Propriu din cadrul ANOFM. Doar aceşti 2 reclamanţi solicită anularea şi restituirea valorii cheltuielii afectate de nereguli. Partenerul 7 - A. nu este reclamant în acţiune. Cu toate acestea, instanţa admite acţiunea fără analizarea acesteia şi fără a observa că o parte din valoarea totală de 60.242,66 RON este solicitată şi acordată şi în acest dosar şi în dosarul nr. x/2015.

Precizează că în dosarul nr. x/2015, reclamanţii Centrul Naţional de Formare Profesională a Personalului Propriu din cadrul ANOFM, Societatea E. şi Societatea F. S.R.L. solicită rambursarea şi plata către Beneficiar a sumei de 172.081 RON, diminuată prin Scrisoarea standard de informare a beneficiarului nr. 1328/RI/2.05.2015, aferentă cererii de rambursare nr. x/16.12.2014, în care sunt incluse: suma de 71.220 RON diminuată pentru S.C. E.; suma de 42.086 RON diminuată pentru S.C. F. S.R.L.; suma de 58.775 RON (54.881 RON + 3894 RON) diminuată pentru A.. Dar A. nu are calitate de reclamant în acţiune, iar suma de 58.775 RON este solicitată de acesta şi acordată de instanţă şi în acest dosar şi în dosarul nr. x/2015. Aceleaşi critici sunt formulate şi în privinţa sumelor de 103.781 RON şi 89.932 RON aferente Scrisorilor standard de informare a beneficiarului nr. 1186/RI/11.08.2015 şi 1561/RI/01.09.2015, în care sunt incluse sumele de 35.226 RON şi 45.247 RON, acordate de instanţă şi în acest dosar şi în dosarul nr. x/2015.

Referitor la dosarul nr. x/2015, recurenta a arătat că instanţa dispune atât în acesta, cât şi în dosarul nr. x/2015, anularea Procesului-verbal nr. x/RI/07.05.2015 şi obligă pârâţii la plata de două ori a sumei de 18.114 RON către acelaşi reclamant şi beneficiar al proiectului, respectiv Centrul Naţional de Formare Profesională a Personalului Propriu din cadrul ANOFM.

Cu privire la pct. III din acţiune, menţionează că reclamanţii au solicitat anularea în parte a Procesului-verbal nr. x/RI/06.05.2015 în ceea ce priveşte nevalidarea la rambursare a sumei de 14.872 RON pentru Partenerul 7 - A.. Instanţa a admis excepţia lipsei de interes a A., deoarece în sarcina sa nu sunt stabilite cheltuieli afectate de nereguli prin procesul-verbal, dar prin sentinţă admite în dosarul nr. x/64/2015 anularea în parte a procesului-verbal şi hotărăşte restituirea sumei de 14.872 RON către acelaşi reclamant şi beneficiar al proiectului, respectiv Centrul Naţional de Formare Profesională a Personalului Propriu din cadrul ANOFM. Ceea ce instanţa nu a analizat este faptul că suma de 14.872 RON nu este menţionată în Procesul-verbal nr. x/RI/06.05.2015, ci este cuprinsă în Scrisoarea standard de informare a beneficiarului nr. 356/BD/27.02.2015. Reclamantul nu a solicitat şi anularea Scrisorii standard de informare a beneficiarului nr. 356/BD/27.02.2015 şi restituirea acestei sume.

Referitor la Scrisoarea standard de informare a beneficiarului nr. 1186/RI/11.08.2015 a precizat că suma ce nu a fost validată drept cheltuială eligibilă este de 35.226 RON, dar sentinţa şi reclamanţii în acţiune se referă la suma 35.266 RON.

Cu privire la fondul cauzei recurentul a susţinut că motivarea instanţei conform căreia solicitarea de lămuriri reprezintă un drept şi nu o obligaţie conduce la eludarea contractului de finanţare - art. 6 lit. A) alin. (2). De asemenea, motivarea că diminuările contestate figurează în cererea de finanţare şi în bugetul detaliat al proiectului nu este suficientă în raport de voinţa legiuitorului, concretizată în Ordinul nr. 1069/2013, respectiv Ghidul Solicitantului Condiţii Generale 2013 care prevede, pentru ca o cheltuială să fie eligibilă şi să poată fi decontată, că trebuie să îndeplinească în mod cumulativ condiţiile de la Secţiunea 3.1.3 Eligibilitatea cheltuielilor, Subsecţiunea Reguli generale de eligibilitate a cheltuielilor. Întrucât cheltuielile nu au fost conforme prevederilor contractului de finanţare şi Ordinului nr. 1069/2013, nu au putut fi apreciate ca şi cheltuieli eligibile.

A mai apreciat recurentul că instanţa se pronunţă în termeni generali, apreciaţi ca o nemotivare, atunci când reţine că pct. 1.3 din Ghidul menţionat nu poate constitui temei pentru a considera cheltuielile cu experţii ca fiind neeligibile. Interpretarea pârâtului OI nu poate fi considerată abuzivă, întrucât a respectat şi aplicat Ordinul nr. 1069/2013 şi nu a urmărit prejudicierea beneficiarului, astfel că sub aceste aspecte, sentinţa este neargumentată şi nesusţinută de probele existente la dosar.

Prin sentinţă se clarifică pârâtului AMPOSDRU, care a elaborat acest Ghid, sensul prevederilor Ghidului fără a se ţine cont de faptul că AMPOSDRU a dispus respectarea întocmai a pct. 1.3 din Ghid, prin adresa nr. x/04.11.2014.

Ghidul în discuţie este cel care pune accentul pe timpul efectiv lucrat de expert, neputându-se proceda la încălcarea Ordinului nr. 1069/2013, de aprobare a acestui Ghid, deoarece reprezintă o normă juridică edictată de legiuitor tocmai pentru a proteja bugetul Uniunii Europene. Pct. 1.3 din Ghid este cel care menţionează expres ca, în cazul unei activităţi ca fracţie de normă, decontarea să fie stabilită tot prin raportare la o normă întreagă de lucru (8 ore/zi, 21 de zile lucrătoare/lună).

În interpretarea reclamanţilor, reţinută şi în sentinţă, este propusă situaţia în care la 2 fracţii de normă de muncă, spre exemplu de 2 şi 6 ore, doi salariaţi ar beneficia de plafonul maxim de remunerare, acelaşi care s-ar cuveni unui singur salariat ce ar urma să lucreze o normă întreagă de 8 ore/zi, aspect ce nu ar putea fi acceptat, întrucât încalcă una dintre regulile generale de eligibilitate a cheltuielilor.

Beneficiarul avea posibilitatea legală de a modifica bugetul detaliat al proiectului, parte integrantă a contractului de finanţare, pe perioada de implementare a proiectului.

Recurentul a precizat ce presupun pentru Organismul Intermediar procesul de contractare, conform Procedurii Operaţionale Contractare, şi procesul de verificare a unei cereri de rambursare, conform Procedurii Operaţionale Management Financiar, Subsecţiunea Procedura de verificare a cheltuielilor şi a cererilor de rambursare. De asemenea, a prezentat dispoziţiile din Ghidul Solicitantului Condiţii Generale 2013 referitoare la aspectul detalierii corespunzătoare a bugetului precizând că posibilitatea de detaliere a bugetului a fost indicată prin Instrucţiunea AMPOSDRU nr. 99/11.09.2014 privind reglementarea şi clarificarea modalităţii de interpretare a bugetului detaliat, anexă la contractul de finanţare.

A mai arătat recurentul că adresa nr. x/04.11.2014 a fost emisă anterior intrării în vigoare a Ordinului nr. 1145/2014, respectiv a Ghidului Solicitantului Condiţii Generale 2014.

Lipseşte cu desăvârşire motivarea concretă a soluţiei instanţei sub aspectul constatării caracterului eligibil al cheltuielilor solicitate, deşi instanţa trebuia să analizeze legalitatea eligibilităţii/neeligibilităţii sumelor aferente cererilor de rambursare, ţinând cont de cadrul legal şi limitele învestirii şi nu să constate caracterul eligibil al cheltuielilor efectuate. Analiza eligibilităţii cheltuielilor necesare pentru implementarea unui proiect se efectuează de pârâtul OI, în temeiul contractului de finanţare. În temeiul art. 13 alin. (3) şi (4) din H.G. nr. 759/2007, aspectul constatării caracterului eligibil al cheltuielilor aferente implementării unui proiect reprezintă atributul autorităţii de management/respectiv a organismului intermediar, relevant fiind şi art. 22 alin. (4) din O.U.G. nr. 64/2009.

În privinţa cheltuielilor de judecată a susţinut că vina pârâţilor în prezentul litigiu nu a fost dovedită, sens în care acordarea cheltuielilor de judecată nu are un caracter rezonabil, impunându-se ca instanţa să intervină şi să se pronunţe asupra caracterului lor real, necesar şi rezonabil.

3.2. În motivarea cererii de recurs întemeiate pe disp. art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., pârâtul Ministerul Finanţelor Publice, în numele şi pentru Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene, în prezent, Ministerul Fondurilor Europene, a arătat că în mod greşit prima instanţă a apreciat că toţi membrii parteneriatului sunt titulari ai dreptului de rambursare, împrejurare de natură să le confere calitate procesuală activă. În acest sens a invocat art. 1.1 din Ghidul Solicitantului Condiţii Generale 2013, care defineşte noţiunea de lider de parteneriat, precum şi art. 3.1.1 lit. b) pct. 1 din acelaşi Ghid. Beneficiarul/solicitantul este cel care are raporturi juridice cu autoritatea competentă în gestionarea fondurilor europene. În speţă, calitatea de beneficiar al proiectului finanţat din fonduri europene aparţine CNFPPP, între acesta şi partenerii săi creându-se un raport juridic în baza Acordului de Parteneriat, în cadrul căruia autoritatea competentă în gestionarea fondurilor europene nu este parte. Modalitatea de plată a cheltuielilor de rambursat nu este de natură ca, prin sine însăşi, să confere calitate procesuală activă.

În ipoteza în care partenerii s-ar fi considerat vătămaţi de emiterea de către OIRPOSDRU a actelor administrative, aveau obligaţia legală de a urma procedura administrativă de contestare a lor, având caracter inadmisibil cererea de învestire directă a instanţei fără parcurgerea procedurii prealabile, încercând astfel, cu încălcarea obligaţiilor procesuale, să beneficieze de drepturile corelative câştigate de beneficiar prin respectarea legii.

A apreciat că este greşită soluţia de respingere a excepţiei inadmisibilităţii acţiunii formulate împotriva Scrisorii standard de informare nr. x/05.06.2015, întrucât împrejurarea că, urmare a contestaţiei formulate împotriva Scrisorii standard de informare a beneficiarului nr. 992/BD/10.04.2015, aferentă cererii de plată nr. x/23.03.2015, soluţionată prin Decizia nr. 1092/18.05.2015, a fost emisă Scrisoarea standard de informare a beneficiarului nr. 1185/RI/05.06.2015, nu este de natură să confere caracter întemeiat soluţiei instanţei. Împrejurarea că ambele acte administrative privesc aceleaşi chestiuni nu permite persoanelor pretins vătămate să deroge de la termenele legale de atac, ci ar fi putut eventual reprezenta o critică referitoare la fondul verificării acestora, care ar fi trebuit valorificată pe calea plângerii prealabile, iar nu într-o manieră inadmisibilă, direct în faţa instanţei de judecată.

A mai susţinut recurentul că excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune a fost respinsă în mod nefondat. În ce priveşte Decizia nr. 1092/R/18.05.2015, instanţa a reţinut că a fost contestată cu depăşirea cu o lună a termenului de 6 luni prevăzut de art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, dar a apreciat că respectiva împrejurare s-ar fi datorat unui motiv temeinic, constând în faptul că reclamanţii ar fi aşteptat o finalizare amiabilă a pretenţiilor. Pretinsul "motiv temeinic" nu poate fi analizat de instanţă decât în măsura învestirii sale cu respectarea procedurilor prevăzute de lege. Încercarea de soluţionare amiabilă a diferendelor dintre părţi, nefiind recunoscută de lege ca suspensivă sau întreruptivă de prescripţie, nu poate constitui motiv temeinic de nerespectare a termenelor legale de promovare a acţiunilor în justiţie. Acelaşi raţionament este aplicabil şi Deciziei nr. 1324/R/09.06.2015 emise în soluţionarea contestaţiei împotriva Scrisorii standard de informare a beneficiarului nr. 1461/RI/30.04.2015, comunicată reclamantului la 09.06.2015 şi contestată la 17.02.2016, peste termenul de prescripţie de 6 luni.

Ipoteza avută în vedere de prima instanţă nu ar putea conduce la respingerea excepţiei prescripţiei dreptului la acţiune, în condiţiile în care Decizia nr. 1324/R/09.06.2015 a fost comunicată reclamantului la data de 09.06.2015, iar procedura de conciliere s-a finalizat prin Nota nr. x/10.11.2015. Or, de la această ultimă dată şi până la împlinirea termenului de prescripţie, respectiv 09.12.2015, s-a scurs aproape o lună de zile, perioadă cu privire la care instanţa nu a mai reţinut niciun motiv temeinic care să fi împiedicat partea să îşi exercite drepturile procesuale prevăzute de lege.

Pe fondul cauzei a susţinut că, pentru a fi considerate eligibile, costurile solicitate la rambursare trebuie să fie prevăzute în bugetul proiectului, astfel că este necesar a fi furnizate suficiente informaţii cu privire la natura, componentele şi sumele aferente cheltuielilor. Nu exista nicio interdicţie legală de a detalia bugetul proiectului, prin această detaliere putându-se identifica cu uşurinţă atât costurile, cât şi veniturile aferente proiectului finanţat din fonduri nerambursabile. Este irelevantă împrejurarea că la momentul evaluării cererii de finanţare nu s-ar fi solicitat clarificări cu privire la numărul de ore cu care este implicat fiecare salariat în proiect.

Astfel, Ghidul solicitantului face distincţie între eligibilitatea proiectului şi eligibilitatea cheltuielilor.

Raţionamentul instanţei a fost acela că experţii pentru care s-au aplicat diminuările contestate figurează menţionaţi în cererea de finanţare şi în bugetul detaliat al proiectului, iar decontarea cheltuielilor cu salariile aferente acestora s-a făcut în baza contractelor individuale de muncă. Prevederea din Ghidul Solicitantului, în baza căreia a fost aplicată diminuarea cheltuielilor solicitate la rambursare, nu face distincţie între contracte încheiate cu normă întreagă şi contracte încheiate pe fracţiune de timp. Aceasta nu se interpretează în sensul că nu s-ar fi putut încheia contracte individuale de muncă cu timp parţial, astfel cum antamează instanţa, întrucât într-o astfel de situaţie autoritatea cu competenţe în gestionarea fondurilor europene ar fi considerat toate cheltuielile cu resursele umane efectuate de beneficiar ca fiind neeligibile. Tocmai de aceea autoritatea a apreciat că, în contextul unui contract de muncă cu timp parţial, şi remuneraţia trebuia să fie stabilită în raport cu timpul alocat activităţii care face obiectul acestuia, principiu reglementat inclusiv de normele generale ale Codului muncii, motiv pentru care a declarat neeligibilă diferenţa dintre cheltuielile cerute la rambursare şi cele calculate potrivit pct. 1.3.

Câtă vreme nu se face distincţie între contractele încheiate cu normă întreagă şi cele încheiate cu normă parţială, este evident că, potrivit principiului ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus, în mod eronat a apreciat instanţa că nu ar fi incidente respectivele prevederi şi astfel nu s-ar aplica această diminuare. Raţionamentul instanţei nesocoteşte şi principiul egalităţii de tratament (aceeaşi muncă trebuie remunerată în mod egal) apreciind, de exemplu, că o persoană care prestează 5 ore/zi (în speţă chiar 2 ore/zi) poate să fie remunerată mai mult decât una care prestează 8 ore/zi aceeaşi activitate, dacă valoarea totală pe zi nu depăşeşte plafonul maxim prevăzut de Ghid.

În speţă, abaterile de la legalitate au fost săvârşite cu ocazia implementării contractului finanţat majoritar din fonduri post-aderare, acordate condiţionat de la bugetul Uniunii Europene, condiţia principală fiind stricta respectare a legalităţii în utilizarea lor, orice atingere adusă principiilor fundamentale de implementare a contractelor derulate cu fonduri publice conducând la consecinţa cheltuirii necuvenite a unei părţi din aceste sume şi, în consecinţă, prejudiciază bugetul UE.

Recurentul a invocat jurisprudenţa CJUE în materie - Hotărârea din cauza C 599/13 Somalische Vereniging Amsterdam en Omgeving (Somvao) împotriva Staatssecretaris van Veiligheid en Justiţie, Hotărârea FranceAgriMer, EU:C:2012;807, punctele 44 şi 46, Hotărârea Pometon, C-158/08, EU:C:2009:349, punctul 28 şi Hotărârea Cruz&Companhia, EU:C:2014:2230.

Referitor la acordarea cheltuielilor de judecată, respectiv a sumei de 800 RON reprezentând taxă judiciară de timbru, a invocat disp. art. 45 alin. (1) lit. h), alin. (2) teza a doua, alin. (4) şi (5), art. 40 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 susţinând că sentinţa, pe lângă faptul că nesocoteşte procedurile speciale în materie, ar putea chiar crea premisele unei duble restituiri a taxei, atât de la bugetul local, prin parcurgerea procedurii administrative, cât şi de la pârâţii obligaţi.

Cu privire la obligarea pârâţilor la plata sumei de 17.424,21 RON reprezentând onorariile avocaţilor a apreciat că este neîntemeiată în raport cu disp. art. 451 alin. (2) C. proc. civ.. Astfel, nu s-a făcut dovada că munca prestată justifică acordarea onorariului pretins, iar instanţa s-a subrogat în obligaţiile petentelor de susţinere şi dovedire a cererii de acordare a cheltuielilor de judecată, sens în care a reţinut, printre altele, inclusiv că actele de procedură efectuate de avocat au constat şi în formularea de întâmpinări, în contextul în care societăţile reprezentate de avocaţi au calitatea de reclamante. Prima instanţă nu indică motivele pentru care a apreciat că valoarea aceleiaşi activităţi ar fi rezonabil cuantificată la suma de 3.248,12 RON, dar la fel de rezonabilă ar fi şi suma de 14.176 RON. Deşi acţiunea a fost admisă în parte, instanţa nu a făcut aplicarea disp. art. 453 alin. (2) C. proc. civ., respectiv acordarea cheltuielilor de judecată proporţional cu pretenţiile acordate.

3.3. În motivarea recursului întemeiat pe disp. art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., reclamanta A. a arătat că instanţa nu a motivat în fapt şi în drept respingerea capătului de cerere privind obligarea pârâţilor la plata dobânzii legale, fiind încălcat art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.

De asemenea, instanţa a făcut o aplicare greşită a disp. art. 124 alin. (1) şi (2) din O.G. nr. 92/2003, întrucât art. 21 şi 23 din Codul de procedură fiscală reglementează sintagma "creanţa fiscală" şi pe cea de "obligaţie fiscală". În raport cu această reglementare se clarifică, fără niciun dubiu, că aceste sintagme sunt întotdeauna corelative aflându-se într-o relaţie reciprocă, ceea ce înseamnă că: aceeaşi sumă de bani, pentru stat, se constituie într-un drept al său de a o încasa, adică într-o creanţă fiscală, în timp ce pentru contribuabil este o obligaţie de a o plăti, adică o obligaţie fiscală; nu poate exista o creanţă fiscală fără să existe şi o obligaţie fiscală corelativă; nu se poate modifica una fără cealaltă.

În condiţiile în care instanţa a constatat existenţa raportului juridic de drept fiscal, reglementat de O.G. nr. 92/2003, a constatat că A. are o creanţă fiscală faţă de bugetul de stat, bugetului de stat, în mod corelativ, îi revine obligaţia fiscală ce constă în plata dobânzii fiscale legale, reglementate, aşa cum spune chiar instanţa de fond, de disp. art. 124 alin. (11) din acelaşi act normativ.

Este mai mult decât evident că legiuitorul a dorit ca, în mod corelativ, şi statul, pentru sumele ce le datorează, să plătească dobânzi, cu atât mai mult cu cât chiar instanţa de fond a reţinut că sume importante de bani au fost indisponibilitate perioade relativ îndelungate, din vina exclusivă a pârâtei, prin interpretarea şi aplicarea eronată şi abuzivă a prevederilor legale.

Recurenta a făcut referire la practica invocată de instanţă, la jurisprudenţa CJUE (Hotărârea pronunţată la 19 iulie 2012 în Cauza C-591/10 şi altele) susţinând că în cazul de faţă este vorba de o sumă reţinută şi indisponibilizată prin interpretarea şi aplicarea greşită a legii, sumă ce s-a constituit în venituri la bugetul consolidat al statului.

A prezentat situaţia dobânzilor şi penalităţilor calculate conform principiului corelativităţii obligaţiilor contractuale şi a susţinut că prejudiciul pe care l-a suferit rezultă din: caracterul arbitrar şi nejustificat legal al declarării sumelor cuvenite, ca neeligibile, lipsirea în mod nejustificat, peste 500 de zile, de importante resurse financiare, dobânzi şi penalităţi către alte instituţii ale statului, datorii scadente neachitate către terţi colaboratori şi furnizori, purtătoare de dobânzi şi penalităţi.

3.4. Prin cererea de recurs întemeiată pe disp. art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ., reclamantele Societatea E. S.R.L. şi Societatea F. S.R.L. au solicitat casarea în parte a sentinţei doar în ceea ce priveşte soluţia dată în dosarul conex nr. x/2016, de respingere a petitului privind obligarea pârâtelor la plata dobânzii legale aferente cheltuielilor nevalidate şi nerambursate, solicitat prin capătul 10 al cererii de chemare în judecată; reţinerea cauzei spre rejudecare, admiterea cererii de obligare a pârâtelor la plata dobânzilor aferente cheltuielilor nevalidate şi nerambursate în mod nelegal, calculate de la data comunicării Scrisorilor standard de informare până la data plăţii efective a sumelor reprezentând cheltuieli eligibile refuzate la rambursare.

În motivarea cererii de recurs au arătat că raportul juridic dintre părţi nu este un raport juridic de drept fiscal, iar instanţa a soluţionat acest capăt de cerere prin interpretarea greşită a prevederilor legale în materie fiscală.

Au invocat disp. art. 16 Codul de procedură fiscală precizând că, pentru a ne găsi în prezenţa unui raport juridic fiscal, trebuie să fie vorba despre drepturi şi obligaţii născute în legătură cu creanţe fiscale, definite de art. 1 Codul de procedură fiscală. Rezultă că reclamantele, pentru a deţine o creanţă fiscală şi pentru a se afla într-un raport juridic fiscal cu pârâtele, trebuie ca, în baza contractului de finanţare, să deţină calitatea de contribuabil, astfel cum este definită de art. 1 Codul de procedură fiscală. Cum în temeiul Contractului de finanţare x nu sunt stabilite în sarcina reclamantelor şi nici în sarcina Beneficiarului, impozite, taxe şi contribuţii sociale, nu este îndeplinită cerinţa calităţii de contribuabil pentru a caracteriza cheltuiala pe care o recuperează de la pârâte ca o creanţă fiscală, iar raportul juridic nu este unul de drept fiscal.

Contractul de finanţare nu cuprinde o evaluare convenţională a prejudiciului produs de autoritatea de management/organismul intermediar în cazul în care acestea îşi încalcă obligaţiile stabilite prin contract şi legislaţia incidentă, de rambursare a cheltuielilor eligibile (fie prin depăşirea termenelor de plată, fie prin refuzul nelegal de rambursare a acestora), dar aceste dispoziţii contractuale, coroborate cu disp. O.U.G. nr. 64/2009 (art. 171 - 174), oferă calificarea naturii dobânzilor - ca modalitate de evaluare a prejudiciului produs în legătură cu un raport juridic născut din/în legătură cu un contract de finanţare, ca fiind una civilă şi nu fiscală, aşa cum în mod greşit a apreciat instanţa. Chiar în situaţia în care am fi în prezenţa unui titlu de creanţă, emis în temeiul O.U.G. nr. 64/2009, dobânzile datorate sunt civile şi nu fiscale, atunci, cu atât mai puţin ele ar putea avea natură fiscală, în cazul în care beneficiarul este cel îndreptăţit să primească aceste dobânzi ca urmare a constatării de către instanţă a nelegalităţii măsurii de refuz la rambursare a unor cheltuieli eligibile. Astfel, în mod total nejustificat a considerat instanţa că pentru situaţia inversă, în care debitor este bugetul de stat, actul normativ nu are dispoziţii, situaţie în care apreciază că se aplică dreptul comun în materie, reprezentat de O.G. nr. 92/2003.

Chiar şi în situaţia în care instanţa a ajuns la concluzia că, în speţă, dobânda care s-ar datora este dobânda fiscală şi nu cea prevăzută de O.G. nr. 13/2011, această concluzie nu oferă nicio justificare pentru respingerea cererii reclamantelor de reparare a prejudiciului produs prin actele administrative anulate prin acordarea dobânzilor solicitate, atât timp cât prin acţiune s-a solicitat obligarea pârâtelor la plata dobânzii legale, iar atât dobânda - remuneratorie şi penalizatoare - prevăzută de O.G. nr. 13/2011, cât şi dobânda prevăzută de O.G. nr. 92/2003 reprezintă ambele "dobândă legală", ale cărei nivel şi mod de calcul sunt stabilite prin lege. În consecinţă, motivarea respingerii acestei cereri, prin referire la Decizia Î.C.C.J. nr. 14/2015, este eronată şi contradictorie. În plus, simplul fapt că sumele la care sunt îndreptăţite reclamantele ar urma să se plătească de la bugetul de stat nu este de natură să transforme această datorie într-o creanţă fiscală, respectiv să stabilească natura raportului juridic ca fiind un raport juridic fiscal, dovadă în acest sens stând chiar Decizia Î.C.C.J. nr. 21/2015 pronunţată în recurs în interesul legii.

Şi în cazul în care se considera că raportul juridic dintre reclamante şi pârâte, urmare a anulării actelor administrative atacate şi a obligaţiei de reparare integrală a prejudiciului, este unul fiscal, instanţa nu avea niciun motiv să nu acorde dobânda fiscală, dat fiind faptul că reclamantele nu au indicat în mod expres că temeiul capătului 10 de cerere din dosarul conex nr. x/2016 este O.G. nr. 9/2000, iar la motivarea în drept a cererii de chemare în judecată, pe lângă menţionarea O.G. nr. 13/2011, sunt precizate şi "alte dispoziţii legale incidente". În aceste condiţii, în temeiul rolului activ al judecătorului, statuat prin art. 22 C. proc. civ., instanţa avea îndatorirea să ceară explicaţii părţilor cu privire la motivarea în drept a acestei cereri şi să pună în discuţia părţilor calificarea juridică exactă şi împrejurările de drept, respectiv natura dobânzii solicitate.

4. Apărările formulate

4.1. Recurentul pârât Ministerul Muncii şi Justiţiei Sociale a formulat întâmpinare la recursurile reclamantelor A., Societatea E. S.R.L. şi Societatea F. S.R.L., solicitând respingerea acestor recursuri şi menţinerea hotărârii recurate sub aspectele criticate.

4.2. Recurentele reclamante Societatea E. S.R.L. şi Societatea F. S.R.L., în insolvenţă, prin administrator special, au formulat întâmpinare la cererile de recurs declarate de pârâţii Ministerul Muncii şi Justiţiei Sociale - Organismul Intermediar POSDRU (OI POSDRU MMJS) şi Ministerul Fondurilor Europene - AM POSDRU, reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice, prin care au solicitat respingerea, ca nefondate, a acestor recursuri.

4.3. Intimatul reclamant Centrul Naţional pentru Formarea Profesională a Personalului Propriu din cadrul Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă a formulat întâmpinare la recursul declarat de Ministerul Muncii şi Justiţiei Sociale prin care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat şi menţinerea hotărârii recurate ca temeinică şi legală.

4.4. Recurentul pârât Ministerul Finanţelor Publice a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursurilor declarate de reclamantele A., Societatea E. S.R.L. şi Societatea F. S.R.L., precum şi admiterea recursului pârâtului Ministerul Muncii şi Justiţiei Sociale - Direcţia Organism Intermediar POSDRU.

5. Răspunsurile la întâmpinări

5.1. Recurentul pârât Ministerul Muncii şi Justiţiei Sociale a formulat răspuns la întâmpinarea depusă de recurentul pârât Ministerul Dezvoltării Regionale Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene prin care a solicitat admiterea acestuia, precum şi la întâmpinarea recurentelor reclamante Societatea E. S.R.L. şi Societatea F. S.R.L. prin care a solicitat respingerea recursului promovat de acestea.

5.2. Recurentele reclamante Societatea E. S.R.L. şi Societatea F. S.R.L. au formulat răspuns la întâmpinarea recurentului pârât Ministerul Muncii şi Justiţiei Sociale prin care au solicitat respingerea recursului formulat de acest pârât.

II. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând încheierea şi sentinţa recurate prin prisma motivelor de casare invocate, a apărărilor din întâmpinări şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursurile sunt fondate, faţă de următoarele considerente:

1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Parteneriatul în vederea implementării Proiectului "Formare profesională continuă performantă - PPPFCP" s-a constituit prin Acordul de Parteneriat nr. 2801/18.12.2013 încheiat între CNFPPP - Râşnov, în calitate de Lider de parteneriat, Centrul Regional de Formare Profesională a Adulţilor Braşov - Partener 1, Centrul Regional de Formare Profesională a Adulţilor Teleorman - Partener 2, Centrul Regional de Formare Profesională a Adulţilor Vâlcea - Partener 3, Centrul Regional de Formare Profesională a Adulţilor Cluj - Partener 4, Societatea E. S.R.L. - Partener 5, Societatea F. S.R.L - Partener 6, A. - Partener 7 şi Societatea G. - Partener 8. Prin urmare, între CNFPPP din cadrul ANOFM şi mai multe entităţi juridice, printre care şi societăţile reclamante, a intervenit acest acord de parteneriat în temeiul căruia CNFPPP, ca lider de parteneriat, urma să depună cererea de finanţare şi anexele acesteia, să semneze contractul de finanţare, revenindu-i în raporturile cu AMPOSDRU/OIPOSDRU responsabilitatea finală în implementarea proiectului în conformitate cu prevederile contractului de finanţare.

Obiectul acestui acord a constat în fixarea drepturilor şi responsabilităţilor fiecărui partener în vederea implementării proiectului, liderul de parteneriat asumându-şi, printre altele, şi obligaţia informării cu regularitate a partenerilor despre progresul acţiunii, obligaţia de a le furniza copii ale rapoartelor de implementare. În ipoteza în care liderul de parteneriat ar fi solicitat AM/OI acordarea de prefinanţare, în nume propriu sau pentru parteneri, părţile au convenit ca suma primită cu titlu de prefinanţare să fie repartizată într-un anumit mod între parteneri, ei stabilind la art. 7 procentele în care sumele rambursate să fie împărţite.

Ulterior, la data de 30.12.2013, între Organismul Intermediar pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane - Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă, denumit OI POSDRU ANOFM, pe de o parte, şi Centrul Naţional de Formare Profesională a Personalului Propriu din cadrul ANOFM, în calitate de beneficiar al finanţării, a intervenit contractul de finanţare 123/4.1/S/132142 în scopul acordării finanţării nerambursabile pentru implementarea proiectului "Parteneriat public-privat pentru formare continuă performantă", a cărui valoare eligibilă estimată a fost de 9.756.547 RON.

Potrivit art. 4 din acest contract, cheltuielile angajate pe perioada de implementare a Proiectului sunt eligibile în condiţiile stabilite de H.G. nr. 759/2007, de Ordinul comun al ministrului muncii, familiei şi protecţiei sociale şi al ministrului finanţelor publice nr. 1117/2170/201, de Ghidul Solicitantului Condiţii Generale şi Specifice 2013, de contractul de finanţare în discuţie, dar şi de legislaţia naţională şi comunitară în vigoare.

Prin art. 6 alin. (19) din contract, Beneficiarul finanţării s-a obligat să respecte prevederile regulamentelor comunitare, ale legislaţiei naţionale în vigoare, inclusiv Ghidul Solicitantului cu privire la măsurile de informare şi publicitate, precum şi prevederile Manualului de Identitate Vizuală pentru POSDRU 2007-2013, având responsabilitatea implementării proiectului.

Pentru implementarea Proiectului, conform contractului şi cererii de finanţare, o parte semnificativă a cheltuielilor a constituit-o cheltuielile cu resursele umane implicate în proiect, incluzând atât costurile cu experţii din proiect, cât şi pe cele cu salariile personalului administrativ/auxiliar.

Prin scrisorile standard de informare la care reclamanţii fac referire, emise de OI POSDRU MMFPSPV, liderului Asocierii i s-a comunicat faptul că suma aferentă cererilor de rambursare nr. x a fost validată parţial, neluându-se în calcul drepturile salariale aferente experţilor angajaţi de partenerii reclamanţi pentru implementarea activităţilor proiectului şi cheltuielile cu cazarea şi transportul personalului, care nu corespundeau cu valoarea bonurilor fiscale. Împotriva acestor înscrisuri Beneficiarul a formulat contestaţii, înregistrate la autoritatea emitentă, prin care a înţeles să conteste motivele care au stat la baza diminuării sumelor cerute la rambursare.

Grupul de rezolvare a contestaţiei, constituit la nivelul OI POSDRU, a analizat Scrisorile standard de informare a beneficiarului nr: 1461/RI/30.04.2015, 1186/RI/11.08.2015, 1185/RI/05.06.2015, 1561/RI/01.09.2015, 992/BD/10.04.2015, documentele justificative aferente cheltuielilor ataşate cererilor de rambursare, contractul de finanţare şi punctul de vedere formulat de beneficiar în contestaţii. S-a concluzionat că, pentru a fi eligibile, costurile solicitate la rambursare trebuie să fie prevăzute în bugetul proiectului, respectiv trebuie furnizate suficiente informaţii cu privire la natura, componentele şi sumele aferente cheltuielilor. Nu există nicio prevedere legală care să interzică detalierea bugetului pentru a uşura identificarea costurilor, respectiv a veniturilor, aferente proiectului.

1.1. Referitor la recursul formulat de pârâtul Ministerul Muncii şi Justiţiei Sociale, a cărui calitate procesuală s-a transmis Ministerului Fondurilor Europene, se reţine că este fondat, însă prin raportare doar la unele dintre criticile formulate.

Primul motiv de casare invocat este cel prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. referitor la cazul în care hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Acest motiv de casare nu poate fi reţinut, întrucât sentinţa recurată corespunde exigenţelor reglementate de art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., în sensul că instanţa de fond a prezentat argumentele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia pronunţată, raţionamentul juridic expus de instanţă susţinând această soluţie. Împrejurarea că recurentul nu este de acord cu aceste argumente considerând că ele reprezintă o aplicare greşită a legii nu este de natură să ducă la concluzia că sentinţa nu este motivată sau că ea cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei. Dacă aceste argumente se bazează pe o interpretare şi aplicare greşită a normelor de drept material incidente în cauză este un aspect ce poate fi analizat prin prisma motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. şi nu a celui reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.. În consecinţă, nu se poate reţine incidenţa în speţă a motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.

Cel de-al doilea motiv de casare invocat este cel reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., în cadrul acestuia o primă critică vizând respingerea excepţiei lipsei calităţii procesuale active a reclamantelor care au calitatea de parteneri al liderului de parteneriat.

Această critică este nefondată, având în vedere că există identitate între reclamantele A., Societatea E. S.R.L. şi Societatea F. S.R.L. şi titularii dreptului din raportul juridic dedus judecăţii. Aceste reclamante au dobândit, prin încheierea acordului de parteneriat cu Centrul Naţional pentru Formarea Profesională a Personalului Propriu din cadrul Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă, calitatea de parteneri ai acestui reclamant şi în cazul nerecunoaşterii caracterului eligibil al cheltuielilor efectuate cu retribuirea experţilor pe care i-au angajat pentru realizarea proiectului au calitatea de a sesiza instanţa cu acţiune, în scopul anulării actelor administrative prin care cheltuielile au fost declarate neeligibile.

Sub aspectul calităţii lor procesuale active nu are relevanţă faptul că părţi în contractul de finanţare sunt exclusiv ANOFM şi autoritatea finanţatoare. Prezintă relevanţă complexitatea raportului juridic litigios care a determinat şi demararea prezentului demers procesual ce priveşte modul în care cei trei parteneri au procedat la efectuarea cheltuielilor cu experţii de implementare a proiectului, în derularea contractului de finanţare respectiv.

În acest sens, instanţa de control judiciar reţine incidenţa disp. art. 1, art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea 554/2004, împrejurarea că potrivit art. 7.2 din Acordul de parteneriat "Cheltuielile eligibile efectuate de Parteneri vor fi rambursate de către AM/OI pe baza documentelor justificative prezentate, în condiţiile stabilite în Contractul de finanţare", iar "În vederea rambursării de către AMPOSDRU a cheltuielilor efectuate în cadrul proiectului, fiecare partener, pe baza activităţilor desfăşurate şi conform timpului alocat, va emite cerere de rambursare (conform prevederilor legale) către liderul de parteneriat în termen de maxim de 3 luni (fiecare), sumele aferente prefinanţării solicitate şi rambursării cheltuielilor efectuate în cadrul proiectului de către parteneriat fiind primite în contul/conturile indicate, deschise pe numele liderului de parteneriat, în conformitate cu prevederile legale în vigoare, iar liderul de parteneriat are obligaţia de a transfera partenerilor, în termen de 3 zile lucrătoare de la data încasării, sumele ce se cuvin fiecărei entităţi din cadrul parteneriatului". Potrivit art. 5 lit. e) din Acordul de parteneriat, "Costurile angajate de parteneri sunt eligibile în acelaşi fel ca şi costurile angajate de către liderul de parteneriat corespunzător rolurilor avute în proiect".

Astfel cum a reţinut şi instanţa de fond, conform art. 15 din Contractul de finanţare, Acordul de parteneriat constituie parte integrantă a respectivului contract, având aceeaşi forţă juridică, ceea ce denotă că societăţile reclamante sunt vătămate direct şi nemijlocit prin actele administrative atacate.

Atât timp cât AMPOSDRU are obligaţia de a plăti cheltuielile eligibile efectuate de parteneri, nu o face decât în baza un raport juridic între aceştia, raport reglementat de Contractul de finanţare din care Acordul de parteneriat face parte integrantă. Faptul că nu s-au operat plăţi directe către parteneri de la AMPOSDRU nu înseamnă că partenerii nu sunt îndreptăţiţi să solicite şi să obţină în instanţă anularea actelor administrative emise în legătură cu executarea contractului cu privire la sumele nerambursate în mod nelegal sau repararea prejudiciului ce le-a fost generat de refuzul rambursării de către pârâte a sumelor eligibile solicitate la rambursare.

Din moment ce finanţarea a fost acordată pentru implementarea Proiectului de către Parteneriatul constituit tocmai în acest scop, şi societăţile reclamante, în calitate de semnatare ale Acordului de parteneriat, au deplină calitate procesuală activă în cauză, putându-se prevala de disp. Legii nr. 554/2004.

Prin prisma disp. art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea 554/2004, care definesc noţiunea de persoană vătămată ca fiind orice persoană titulară a unui drept ori a unui interes legitim, vătămată de o autoritate publică printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, Înalta Curte reţine că cele trei reclamante justifică iniţierea acestui demers procedural considerându-se vătămate de actele administrative prin care au fost declarate neeligibile cheltuielile făcute cu experţii pe care i-au angajat pentru derularea proiectului. În raport cu aceste considerente, soluţia de respingere a excepţiei lipsei calităţii procesuale active a reclamantelor este legală.

Cât priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale active a sucursalei din Bucureşti a S.C. E. S.R.L. recurenta precizează că în documentele aferente proiectului, Partener nr. 5 este doar S.C. E. S.R.L. şi nu sucursala Bucureşti a acestei firme.

Referitor la această excepţie, prima instanţă a reţinut că, într-adevăr, Acordul de parteneriat nr. 2801/18.12.2013 este semnat şi ştampilat de S.C. E. S.R.L. Olteniţa, ca Partener 5 implicat în proiect, dar semnatara contractelor individuale de muncă afectate de nereguli este sucursala societăţii, considerent faţă de care, pentru opozabilitatea hotărârii, se impune menţinerea sa în proces. Mai mult, această sucursală, deşi nu are personalitate juridică, are organe de conducere proprii şi autonomie în activitatea sa comercială, în folosirea fondurilor ce i-au fost puse la dispoziţie şi în executarea obligaţiilor asumate şi, ca atare, în temeiul disp. art. 56 din C. proc. civ., poate sta în judecată ca pârâtă.

Înalta Curte constată că recurentul nu formulează critici concrete cu privire la argumentele sus menţionate, avute în vedere la pronunţarea soluţiei de respingere a excepţiei, limitându-se la susţinerea cu caracter general că în documentele aferente proiectului, Partener nr. 5 este doar S.C. E. S.R.L. şi nu Sucursala Bucureşti a acestei firme, o asemenea susţinere neputând fi considerată o critică de nelegalitate adusă sentinţei.

Recurentul a criticat, de asemenea, şi soluţia de respingere a excepţiei prescripţiei dreptului material la acţiune în privinţa adresei nr. x/18.05.2015 invocând nemotivarea acestei soluţii şi faptul că proiectul de ordonanţă de urgenţă nu reprezintă un motiv suficient de întemeiat care să-i fi împiedicat pe reclamanţi, în cele 6 luni, să-şi exercite dreptul prevăzut de art. 11 din Legea 554/2004.

Sub acest aspect, Înalta Curte constată că în cuprinsul sentinţei se menţionează că autoritatea pârâtă nu a probat faptul comunicării adresei pe e-mail la începutul lunii iunie 2015, iar, mai mult, chiar şi în ipoteza comunicării ei în 19.05.2015, aşa cum se susţine, nu poate fi reţinută prescripţia dreptului material la acţiune câtă vreme depăşirea termenului de 6 luni a fost generată de conduita ambiguă a OI POSDRU, care a lăsat să se înţeleagă că ar fi posibilă o rezolvare amiabilă a conflictului ivit. De altfel, în luna mai 2015 exista un proiect de ordonanţă de urgenţă a Guvernului privind reglementarea unor măsuri pentru suportarea de la bugetul de stat a sumelor aferente diminuărilor aplicate contractelor individuale de muncă încheiate în cadrul proiectelor finanţate prin POSDRU 2007-2013, transmis Ministerului Finanţelor Publice spre analiză şi aviz, dar în final neavizat favorabil. Proiectul a fost însoţit de o notă de fundamentare emisă urmare şi a consultărilor dintre părţile litigante. În consecinţă, această depăşire cu aproximativ o lună a termenului de 6 luni s-a datorat unui motiv temeinic, reclamanţii aşteptând o finalizare amiabilă a pretenţiilor invocate, apreciind că prin respectiva ordonanţă de urgenţă le sunt recunoscute voluntar drepturile pretinse. Nu s-a depăşit termenul de decădere de un an aplicabil dacă acţiunea nu ar fi fost introdusă în termenul de prescripţie din motive temeinice, motive existente însă în raport de împrejurările concrete ale speţei.

În mod evident, nu poate fi vorba despre nemotivarea acestei soluţii, prima instanţă prezentând argumentele pe care şi-a întemeiat soluţia de respingere a excepţiei. Totodată, se constată că aceste argumente sunt fondate, existenţa proiectului de ordonanţă de urgenţă a Guvernului privind reglementarea unor măsuri pentru suportarea de la bugetul de stat a sumelor aferente diminuărilor aplicate contractelor individuale de muncă încheiate în cadrul proiectelor finanţate prin POSDRU 2007-2013 reprezentând un motiv întemeiat, în sensul art. 11 alin. (2) din Legea 554/2004, de natură să justifice depăşirea termenului reglementat de alin. (1) al aceluiaşi articol. În consecinţă, se reţine că sentinţa este legală în ceea ce priveşte această soluţie.

Referitor la adresa nr. x/09.06.2015 din dosarul nr. x/2016, recurentul a arătat că a fost contestată peste termenul de 6 luni, prevăzut de art. 11 din Legea nr. 554/2004, iar instanţa nu a procedat corect, deoarece procedura de conciliere s-a finalizat prin Nota nr. x/10.11.2015, emisă la aproximativ 5 luni de la comunicarea răspunsului la contestaţie prin adresa nr. x/09.06.2015 şi în interiorul termenului de 6 luni menţionat.

Instanţa de recurs reţine că în sentinţă s-a menţionat că depăşirea termenului a fost generată de încercarea soluţionării pe cale amiabilă a disputelor născute din derularea contractului de finanţare. Obiectul acţiunii deduse judecăţii constă în anularea unor acte administrative emise în executarea contractului de finanţare nr. x/30.12.2013, guvernat de procedura concilierii, mai ales că potrivit art. 16 alin. (6) din acest contract, părţile semnatare se obligă să depună toate diligenţele pentru soluţionarea diferendelor pe cale amiabilă. Procedura concilierii a fost reglementată iniţial de AMPOSDRU prin Instrucţiunea nr. 95/2014, ea aplicându-se beneficiarilor cărora OIPOSDRU le-a respins, parţial sau total, contestaţiile care privesc aspecte ale procesului de implementare a proiectelor POSDRU, pentru ca ulterior, această instrucţiune să fie înlocuită de prevederile art. 7 din Instrucţiunea AMPOSDRU nr. 103/18.03.2015. Or, procedura de conciliere cu privire la sumele refuzate la rambursare, cerute prin cererea de rambursare nr. x, s-a finalizat odată cu emiterea Notei nr. x/10.11.2015 în care sunt expuse concluziile întâlnirii de conciliere, neagreate de către reclamanţi. Prin urmare, depăşirea termenului de 6 luni s-a datorat unui motiv cu adevărat temeinic, reclamanţii aşteptând finalizarea procedurii concilierii, care nu s-a întins pe o durată care să depăşească un an de la data emiterii actului administrativ înregistrat sub nr. x/09.06.2015. Ei nu au rămas în pasivitate ulterior emiterii SSIB nr. 1461/RI/30.04.2015, ci au înţeles să formuleze contestaţie în 5 zile de la comunicare, iar ulterior, împotriva actului nr. 1324/09.06.2015, prin care li s-a răspuns la contestaţie, au demarat procedura concilierii, încercând soluţionarea amiabilă a disputei faţă de ambii pârâţi. În consecinţă, acţiunea a fost introdusă în interiorul termenului de 6 luni prevăzut de lege, calculat de la data finalizării procedurii de conciliere. Însuşi contractul de finanţare impune obligativitatea încercării de soluţionare amiabilă a litigiului înainte de învestirea instanţei, iar, pe de altă parte, AMPOSDRU a reglementat în mod expres procedura de conciliere cu beneficiarii în cadrul proiectelor POSDRU.

Critica vizând respingerea excepţiei prescripţiei dreptului material la acţiune cu privire la adresa sus menţionată este nefondată, în mod corect prima instanţă reţinând că termenul de sesizare a instanţei curge de la data finalizării procedurii de conciliere. Astfel, în cauză, procedura prealabilă trebuie apreciată prin raportare la prevederile Instrucţiunii AMPOSDRU nr. 95/2014, care a fost înlocuită de Instrucţiunea AMPOSDRU nr. 103/18.03.2015, neputându-se imputa reclamantelor faptul că au urmat o procedură de conciliere reglementată în mod expres prin aceste Instrucţiuni.

Potrivit art. 16 alin. (6) din Contractul de finanţare, părţile semnatare şi-au asumat obligaţia ca "în eventualitatea unui litigiu între AMPOSDRU/OIPOSDRU şi Beneficiar, survenit în executarea sau în legătură cu executarea, interpretarea şi aplicarea acestui Contract, se vor depune toate diligenţele pentru soluţionarea acestuia pe cale amiabilă. În situaţia în care nu se poate ajunge la o înţelegere pe cale amiabilă în termen de 30 de zile de la data solicitării uneia dintre părţile contractante, litigiul se supune spre soluţionare instanţelor judecătoreşti competente din România".

Procedura concilierii pentru astfel de litigii a fost reglementată de AMPOSDRU prin Instrucţiunea nr. 95/2014 denumită chiar:

"Instrucţiunea ... privind reglementarea procedurii de conciliere cu beneficiarii de finanţare nerambursabilă din cadrul proiectelor POSDRU" conform căreia "Procedura de conciliere se aplică beneficiarilor cărora OIPOSDRU delegate le-au respins, parţial sau total, prin decizii ale Directorului executiv, contestaţiile care privesc aspecte ale procesului de implementare a proiectelor POSDRU (acte adiţionale, notificări, scrisori standard de informare privind validarea cheltuielilor aferente unor cereri de rambursare, rapoarte ale misiunilor de verificare). Instrucţiunea nr. 95/2014 a fost înlocuită de art. 7 din Instrucţiunea AMPOSDRU nr. 103/2015:

"Aspecte privind reglementarea procedurii de conciliere cu beneficiarii de finanţare nerambursabilă din cadrul proiectelor POSDRU", având acelaşi conţinut, metodologia de conciliere - Anexa 1 la Instrucţiunea nr. 95 rămânând aceeaşi şi devenind Anexă la Instrucţiunea nr. 103.

Pe lângă contestaţiile împotriva scrisorilor standard de informare adresate OIPOSDRU, potrivit disp. art. 7 alin. (6) din Legea 554/2004, ale Contractului de finanţare şi ale Instrucţiunii AMPOSDRU, Beneficiarul avea obligaţia parcurgerii procedurii de conciliere şi a îndeplinit această obligaţie prin solicitarea de conciliere adresată chiar Ministerului Fondurilor Europene. Procedura de conciliere cu privire la sumele refuzate la rambursare, solicitate prin Cererea de rambursare nr. x, s-a finalizat odată cu emiterea Notei nr. x/10.11.2015 referitoare la concluziile întâlnirii de conciliere din data de 15.09.2015. Drept urmare, prin raportare la data finalizării procedurii de conciliere, excepţia invocată nu se susţine, iar critica recurentului nu poate fi reţinută.

Criticile vizând soluţia pronunţată pe fondul cauzei, de anulare a actelor administrative atacate şi de constatare a caracterului eligibil al cheltuielilor în discuţie sunt nefondate, faţă de următoarele considerente:

Instanţa de fond a reţinut că, potrivit art. 4 din Contractul de finanţare, declararea eligibilităţii cheltuielilor angajate pe perioada de implementare a proiectului se raportează la condiţiile stabilite şi în Ghidul Solicitantului Condiţii Generale şi Specifice, ediţia 2013, aprobat prin Ordinul ministrului muncii, familiei şi egalităţii de şanse nr. 1069/31.05.2013, care stă la baza decontării cheltuielilor efectuate pe parcursul implementării proiectelor. Acest ordin era în vigoare la momentul depunerii proiectului şi a semnării contractului de finanţare, considerent pentru care Organismul Intermediar l-a aplicat în verificarea cererilor de rambursare adresate de liderul asocierii.

Acest Ghid prevede la punctul 1.3 că "În cazul în care activitatea zilnică este efectuată parţial, decontarea se va determina în baza retribuţiei echivalente pe oră, luând ca punct de referinţă ziua de lucru de opt ore şi o medie de 21 de zile lucrătoare pe lună". Pornind de la aceste precizări, OIPOSDRU a recalculat rata orară a fiecărui expert angajat cu contract de muncă, fără a ţine seama de conţinutul contractului de muncă, împărţind salariul lunar prevăzut în CIM la 21 zile şi 8 ore/zi, respectiv la 168 de ore. Dar, cu excepţia cheltuielilor salariale aferente angajaţilor cu normă întreagă de lucru, toţi ceilalţi experţi din proiect, pentru care s-au aplicat diminuările, sunt angajaţi experţi cu normă parţială de lucru în baza unor contracte individuale de muncă cu timp parţial, încheiate exclusiv pentru realizarea activităţilor din Proiect.

Precizările de la punctul 1.3 au în vedere ipoteza în care un expert este angajat cu normă întreagă, respectiv 8 ore/zi, 21 de zile/lună, iar din programul de lucru de 8 ore expertul alocă doar o parte pentru activităţile din proiect. Altfel spus, dacă din norma de lucru de 8 ore/zi expertul lucrează, spre exemplu, pentru Proiectul POSDRU doar 2 ore/zi, iar restul de 6 ore sunt alocate altor activităţi ce nu au legătură cu Proiectul, atunci OIPOSDRU va deconta doar cele 2 ore/zi, decontarea făcându-se în baza ratei orare, determinată prin împărţirea salariului lunar la numărul de ore din contractul cu normă întreagă. Or, în cauză, nu ne aflăm în această ipoteză, cât timp contractele individuale de muncă nu sunt contracte cu normă întreagă în care activitatea zilnică este efectuată parţial, ci sunt contracte individuale de muncă încheiate pentru o fracţie de normă, în care activitatea este efectuată în totalitate în cadrul Proiectului.

Din cuprinsul Ghidului şi din documentele ataşate cererii de finanţare rezultă că la momentul depunerii acesteia nu existau menţiuni cu privire la interdicţia angajării personalului cu contract individual de muncă cu timp parţial, iar în condiţiile în care normele din dreptul muncii prevedeau o astfel de posibilitate, în mod corect reclamantul a apreciat că acest gen de contracte este permis.

Prin urmare, OI, analizând cererile de rambursare în discuţie, a stabilit neeligibilitatea cheltuielilor în baza unor prevederi existente la nivelul anului 2013, respectiv în baza acestui Ghid al Solicitantului, susţinând că, deşi reclamanţii respectă punctele 1.1 şi 1.2 din cuprinsul acestuia, consideră în mod eronat că nu le sunt aplicabile cele menţionate la punctul 1.3. Acesta susţine că reclamanţii ar fi avut posibilitatea să solicite un punct de vedere oficial de la instituţia pârâtă cu privire la orice aspect ivit în implementarea Proiectului sau cu privire la orice neclarităţi reieşite din implementarea clauzelor contractului de finanţare. Însă, instanţa înlătură criticile pârâtului referitoare la nerespectarea de către reclamanţi a obligaţiei de a solicita lămuriri, sub aspectul aplicabilităţii punctului 1.3 din Ordinul 1069/2013, pe considerentul că solicitarea de lămuriri reprezintă un drept iar nu o obligaţie, iar neexercitarea acestui drept nu le poate fi opusă în condiţiile în care aceştia au apreciat că prevederile din Ghidul Solicitantului nu dau naştere unor interpretări diferite.

Singurul motiv avut în vedere de AM/OI pentru nevalidarea cheltuielilor l-a constituit bugetul detaliat al proiectului în sensul depăşirii tarifului orar prin raportare la interpretarea prevederilor pct. 1.3 din capitolul 3.1.4 din Ghidul menţionat.

Dar, cu excepţia cheltuielilor salariale aferente angajaţilor încadraţi cu normă întreagă de lucru, toţi ceilalţi experţi din proiect pentru care s-au aplicat diminuările ori s-au constatat neregulile, au fost angajaţi în baza unor contracte individuale de muncă ce au prevăzută ca durată a muncii o normă de 2 până la 6 ore/zi, fiind contracte încheiate exclusiv pentru realizarea activităţilor din acest proiect. Toţi experţii pentru care s-au aplicat diminuările contestate figurează în cererea de finanţare şi în bugetul detaliat al proiectului, iar decontarea cheltuielilor cu salariile aferente acestora s-a făcut în baza contractelor individuale de muncă, cu respectarea plafoanelor maxime din Ghidul pe anul 2013. Salariile stabilite prin aceste contracte individuale de muncă corespundeau fracţiunii de normă prevăzute la durata muncii, erau prevăzute şi se încadrau în costurile inserate în Bugetul aprobat al Proiectului.

Instanţa de fond a apreciat că acest text legal nu poate constitui un temei pentru a considera cheltuielile cu experţii neeligibile. Ipoteza avută în vedere de textul legal este aceea a unui expert angajat cu normă întreagă (8 ore pe zi/21 zile pe lună), care efectuează numai parţial activitatea zilnică, remuneraţia ce i se cuvine fiind calculată proporţional cu timpul lucrat. Contractele individuale de muncă încheiate de partenerii reclamanţi nu sunt contracte cu normă întreagă (de 8 ore/zi) în care activitatea zilnică este efectuată parţial, ci sunt contracte individuale de muncă încheiate pentru o normă de 2 până la 6 ore/zi în care activitatea este efectuată doar în cadrul proiectului. Aşadar, nu există niciun motiv pentru ca tariful orar determinat prin contractual individual de muncă să fie recalculat prin raportare la numărul de ore corespunzător unui contract de muncă cu normă întreagă în care activitatea este prestată parţial (salariul lunar/21 zile/nr. de ore). În Proiectul de faţă, cheltuielile solicitate la rambursare sunt aferente unei activităţi efectuate total în cadrul unui proiect POSDRU, în baza unor contracte de muncă încheiate pentru o fracţiune de normă, şi doar pentru acest Proiect, întreaga activitate a experţilor derulată în baza acestor contracte de muncă fiind aşadar alocată proiectului în care s-a cerut rambursarea, ceea ce denotă că activitatea acestor experţi nu se încadrează în ipoteza la care face referire punctul 1.3. Dispoziţia normei invocate de pârâţi este ca decontarea să se determine în baza retribuţiei echivalente pe oră, luând ca punct de referinţă ziua de lucru de 8 ore şi o medie de 21 de zile lucrătoare pe lună, nereferindu-se la situaţia în care de la momentul încheierii contractelor individuale de muncă a fost determinată durata timpului de lucru ca fiind parţial.

Astfel, la stabilirea unei indemnizaţii lunare pentru norma de lucru de 5 ore, spre exemplu, s-a avut în vedere faptul că expertul nu activează cu normă întreagă de 8 ore/zi, încât stabilirea retribuţiei echivalente pe oră în cazul acestora s-a realizat prin luarea ca punct de referinţă a unei zile de lucru de 5 ore şi a unei medii de 21 de zile lucrătoare, iar nu a unei norme de 8 ore pe zi. Mai mult, în bugetul proiectului sintetic şi detaliat nu este specificată norma zilnică de lucru, ci doar costul lunar, ceea ce înseamnă că evaluarea muncii expertului nu se face raportat la orele prestate zilnic, ci acestuia i se cuvine o sumă globală pentru realizarea normei lunare. De altfel, specificul activităţii nu permite stabilirea unui program de lucru de 8 ore, acesta fiind, conform contractelor individuale de muncă, inegal şi flexibil, în funcţie de graficul de implementare a activităţilor proiectului şi realizarea efectivă a activităţilor. Totodată, la momentul contractării nu exista posibilitatea completării în buget a numărului de ore, neexistând o astfel de rubrică în formularele cererii de finanţare din aplicaţia electronică, gestionată de MFE şi pusă la dispoziţia beneficiarilor, după cum nu exista nicio prevedere care să-l oblige pe beneficiar la o detaliere în acest sens a bugetului. Acest câmp (numărul de ore/lună) pretins la acest moment, reprezentând norma de încadrare, nu a existat în formularul pus la dispoziţie de AMPOSDRU, nici la momentul încheierii contractului de finanţare, nici ulterior, astfel că Beneficiarul nu putea prevedea în cadrul detalierii bugetului asemenea parametri.

Această interpretare în temeiul căreia s-au diminuat cheltuielile salariale solicitate la rambursare a intervenit după semnarea contractului de finanţare, la 10 luni de la începutul perioadei de implementare printr-o adresă/circulară a AMPOSDRU, din 03.11.2014, prin care se impunea organismelor intermediare delegate aplicarea acestei măsuri retroactiv, adică şi cererilor de rambursare anterior validate. S-a ajuns la o sancţionare fără drept a Beneficiarului pentru neincluderea în bugetul detaliat al proiectului a unor informaţii care nu au fost impuse în niciun moment, dovadă făcând faptul că la evaluarea cererii de finanţare, evaluatorii au apreciat că, referitor la criteriul "completitudinea bugetului", proiectul a întrunit punctajul maxim.

Cheltuielile solicitate la rambursare sunt probate cu contractele individuale de muncă, cu deciziile de numire a experţilor care desfăşoară activităţi în cadrul echipei de implementare a Proiectului ID132142, cu fişele de pontaj şi rapoartele de activitate, respectând nivelurile maximale ale remunerării personalului din cadrul echipei de implementare. Decontarea lor s-a făcut pe baza bugetului aprobat la contractare şi în conformitate cu deciziile de numire a experţilor pe funcţiile aprobate în buget. De asemenea, toţi experţii pentru care s-au aplicat diminuările/s-au constatat neregulile figurează în cererea de finanţare şi în bugetul detaliat al proiectului evaluat cu ocazia aprobării respectivei cereri, toate cheltuielile salariale solicitate la rambursare nu numai că sunt reflectate în bugetul aprobat al proiectului, dar ele respectă atât remuneraţiile maxime lunare, cât şi remuneraţiile maxime zilnice prevăzute în Ghidul Solicitantului pe anul 2013.

Cu toate că cererea de finanţare a beneficiat de 2 evaluări distincte, la subcriteriile "completitudinea bugetului" şi "detalierea bugetului", evaluatorii au acordat, în ambele evaluări, punctajul maxim, precizând că toate calculele sunt corecte şi sunt reflectate în alocarea pe activităţi, neconsiderând necesar a se cere clarificări cu privire la numărul de ore cu care este implicat fiecare salariat în proiect.

În consecinţă, prevederile Ghidului Solicitantului 2013 nu pot constitui temei legal al diminuărilor cheltuielilor salariale ale partenerilor din proiect cât timp nu există în cuprinsul acestui Ghid nicio prevedere care să instituie obligativitatea ca în bugetul proiectului să fie prevăzută norma de lucru a experţilor, cu atât mai puţin una din care să reiasă consecinţa declarării neeligibilităţii unei părţi din cheltuielile salariale ca urmare a nedetalierii în buget a normei de lucru.

Instanţa a reţinut că prevederea din Ghidul Solicitantului în baza căreia s-au diminuat cheltuielile salariale solicitate de reclamanţi nu se regăseşte în Ghidul aplicabil în speţă, ci în cel din 2014, care nu se aplică proiectului în discuţie.

Înalta Curte constată că în mod corect prima instanţă a considerat eligibile aceste cheltuieli, întrucât prevederile din Ghidul Solicitantului - Condiţii Generale 2013, capitolul 3.1.4., anterior menţionate, au în vedere ipoteza în care prin contractele individuale de muncă ale experţilor partenerilor s-a stabilit un număr de 8 ore/zi, deci o normă întreagă de lucru, iar activitatea zilnică este efectuată parţial, persoana angajată lucrând mai puţin de 8 ore/zi. Or, nu aceasta este situaţia contractelor individuale de muncă pe care le-au încheiat experţii partenerilor liderului de proiect pentru realizarea activităţilor din proiectul în discuţie, aceştia având stabilit un număr de ore de muncă/zi cuprins între 2-6 ore, în bugetul proiectului fiind menţionată suma pe care fiecare dintre experţi o primeşte lunar pentru activitatea desfăşurată în timpul de lucru prevăzut în contractul de muncă. În consecinţă, prevederile din Ghid invocate nu sunt aplicabile în ipoteza în care s-au încheiat contracte de muncă cu timp parţial, în care s-au stabilit tarife orare corespunzătoare timpului de lucru parţial, iar activitatea a fost efectuată astfel cum a fost stabilită, integral.

Este de subliniat în acest context şi faptul că la momentul semnării contractului de finanţare nu a existat obligaţia includerii în cererea de finanţare sau în bugetul proiectului a normei de muncă pentru experţii partenerilor angajaţi în implementarea proiectului, respectiv a numărului de ore lunar/expert, ci doar obligaţia precizării costului lunar pentru activitatea bugetată. De altfel, în modelul de buget detaliat, anexă la cererea de finanţare, nu există rubrica "număr de ore/lună" pentru norma de muncă a expertului, ci doar rubrica "cost lunar management proiect" care a fost completată prin indicarea costului lunar al funcţiei bugetate.

Costul lunar al activităţii experţilor, inclus în bugetul proiectului, se raportează la numărul de ore menţionat pentru fiecare expert în contractul individual de muncă, ce poate varia între 2-6 ore/zi, iar desfăşurarea activităţii cu respectarea numărului zilnic de ore stabilit prin contract are semnificaţia efectuării integrale a activităţii şi nu a efectuării parţiale. Câtă vreme în contractele individuale de muncă nu s-a stabilit că timpul zilnic de lucru al experţilor este de 8 ore, nu se poate considera că aceştia şi-au desfăşurat parţial activitatea dacă au respectat numărul de ore/zi stabilit cu angajatorul, care este mai mic de 8 ore. Prin urmare, nu se justifică, în condiţiile în care drepturile salariale ale experţilor au fost convenite în considerarea unei norme de lucru reduse, fiind incluse în bugetul destinat resurselor umane, ca decontarea să se raporteze la o normă de lucru de 8 ore, această modalitate de calcul fiind de natură a diminua nejustificat retribuţia lunară iniţial acceptată de pârâţi la momentul depunerii cererii de finanţare şi a semnării contractului de finanţare.

Recurentul a prezumat că plafoanele maxime de referinţă ale cheltuielilor cu personalul stabilite la capitolul 3.1.4. din Ghidul Solicitantului - Condiţii Generale 2013 corespund unei activităţi cu normă întreagă, prezumţie lipsită de suport legal în condiţiile în care o asemenea reglementare nu este cuprinsă în acest Ghid.

Ghidul Solicitantului - Condiţii Generale 2014, aprobat prin Ordinul nr. 746/2014, la capitolul 3.1.4. - Plafoanele maxime de referinţă ale cheltuielilor cu personalul - prevede, într-adevăr, că în situaţia în care, în cadrul bugetului proiectului, nu se menţionează explicit norma de încadrare (de tipul număr de ore/zi sau numărul de ore/lună) a unui expert angajat în cadrul proiectului (echipa de management sau echipa de implementare) se va considera că expertul în cauză este încadrat cu normă întreagă de lucru, respectiv 8 ore/zi, 21 de zile lucrătoare pe lună. Acest Ghid însă nu este aplicabil în speţă, contractul de finanţare în discuţie fiind încheiat în anul 2013.

Făcând o aplicare greşită a prevederilor aplicabile acestui contract de finanţare, autoritatea publică emitentă a actelor administrative contestate în prezenta cauză a procedat la recalcularea ratei orare a experţilor partenerilor, angajaţi cu contract de muncă, împărţind salariul lunar prevăzut în contract la 21 zile şi 8 ore/zi, iar diferenţa dintre rata orară prevăzută în contractul de muncă şi cea determinată în acest mod de OIPOSDRU a fost refuzată la rambursare, fiind considerată cheltuială neeligibilă, deşi ratele orare determinate în baza acestor contracte respectă plafoanele maxime de decontare prevăzute în Ghidul Solicitantului 2013. O asemenea modalitate de recalculare a ratei orare a experţilor partenerilor este evident nelegală, în raport cu reglementarea cuprinsă în Ghidul Solicitantului 2013. În consecinţă, criticile recurentului sunt nefondate, soluţia instanţei de fond de constatare a caracterului eligibil al acestor cheltuieli şi de anulare a actelor administrative contestate fiind dată cu aplicarea corectă a normelor de drept material.

În cererea de recurs se arată că reclamanţii au solicitat anularea în parte a Procesului-verbal nr. x/RI/06.05.2015 în ceea ce priveşte nevalidarea la rambursare a sumei de 14.872 RON pentru Partenerul 7 - A.. Instanţa a admis excepţia lipsei de interes a A., deoarece în sarcina sa nu sunt stabilite cheltuieli afectate de nereguli prin procesul-verbal, dar prin sentinţă admite, în dosarul nr. x/64/2015, anularea în parte a procesului-verbal şi hotăraşte restituirea sumei de 14.872 RON către acelaşi reclamant şi beneficiar al proiectului, respectiv CNFPPP din cadrul ANOFM. Ceea ce instanţa nu a analizat este faptul că suma de 14.872 RON nu este menţionată în Procesul-verbal nr. x/RI/06.05.2015, ci este cuprinsă în Scrisoarea standard de informare a beneficiarului nr. 356/BD/27.02.2015. Reclamantul nu a solicitat şi anularea Scrisorii standard de informare a beneficiarului nr. 356/BD/27.02.2015 şi restituirea acestei sume.

În privinţa acestei critici, instanţa de recurs reţine că în considerentele sentinţei recurate se arată, în ceea ce priveşte dosarul nr. x/2015, referitor la excepţia lipsei de interes a reclamantei A. în privinţa petitelor ce au ca obiect anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/RI/06.07.2015 şi a deciziei nr. 2150/19.08.2015, că aceasta nu justifică un interes legitim şi personal, câtă vreme prin respectivul proces-verbal cheltuielile afectate de nereguli sunt stabilite în sarcina partenerilor S.C. E. şi S.C. F., iar decizia nr. 2150/19.08.2015 se referă punctual la criticile aduse de contestatoarea CNFPPP doar pentru partenerul S.C. F., ceea ce denotă că prin cele două înscrisuri nu s-a dispus nicio măsură în sarcina reclamantei A. care nu justifică un interes determinat, personal şi actual, cerinţe la care face referire art. 33 din noul C. proc. civ. Prin urmare, Curtea a admis excepţia lipsei de interes a reclamantei A. în privinţa punctului III al cererii introductive ce formează obiectul dosarului nr. x/2015

Cu toate acestea, în dispozitivul sentinţei, cu referire la dosarul nr. x/2015, pct. III, stabileşte că anulează în parte titlul de creanţă reprezentat de Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare pentru programele operaţionale în cadrul obiectivului convergenţă nr. 1828/RI/06.07.2015 emis de pârâta OIPOSDRU MMFPSPV, aferent Cererii de rambursare nr. x, în ceea ce priveşte nevalidarea la rambursare a sumei de 14.872,00 RON pentru Partenerul 7 - A., reprezentând cheltuieli cu venitul net, impozitul, contribuţiile datorate de angajat şi angajator pentru experţii implicaţi în proiect. De asemenea, este anulată în tot Decizia nr. 2150/19.08.2015 privind soluţionarea contestaţiei nr. 2494/06.08.2015, formulată de Beneficiarul finanţării CNFPPP Râşnov împotriva procesului-verbal de constatare a neregulilor nr. x/RI/06.07.2015 aferentă Cererii de rambursare nr. x pentru proiectul x, se constată caracterul eligibil al tuturor cheltuielilor solicitate la rambursare prin Cererea de rambursare nr. x, reprezentând cheltuieli efectuate în legătură cu salariile experţilor Partenerului 7 implicaţi în Proiect şi sunt obligate pârâtele la rambursarea şi plata către Beneficiar a sumei de 14.872,00 RON, reprezentând cheltuieli eligibile efectuate în cadrul Proiectului, aferente salariului net, impozitului şi contribuţiilor salariate pentru experţii Partenerului 7 implicaţi în activităţile Proiectului. Se mai menţionează în dispozitiv că respinge acţiunea formulată de reclamanta A. cu privire la petitele menţionate la punctul III din acţiunea principală, ca lipsită de interes.

În condiţiile în care prin procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/RI/06.07.2015 cheltuielile afectate de nereguli nu sunt stabilite în sarcina partenerului A., iar în dosarul nr. x/2015 calitatea de reclamanţi o au Centrul Naţional de Formare Profesională a Personalului Propriu din cadrul ANOFM şi A., nu şi ceilalţi doi parteneri care au calitatea de reclamanţi în dosarele conexate, rezultă că este lipsită de interes cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Centrul Naţional de Formare Profesională a Personalului Propriu din cadrul ANOFM cu privire la petitele menţionate la pct. III din acţiunea ce face obiectul dosarului nr. x/2015

Recurentul a mai formulat critici cu privire la obligarea pârâţilor de către instanţa de fond să plătească mai mult decât este legal şi necesar. Aceste critici urmează a fi analizate de instanţa de fond cu ocazia rejudecării cauzei, care va fi dispusă pentru considerentele pe care Înalta Curte le va expune în continuare, la momentul examinării recursurilor declarate de reclamante.

1.2. În privinţa recursului declarat de pârâtul Ministerul Finanţelor Publice, în numele şi pentru Ministerul Fondurilor Europene, sunt valabile considerentele instanţei de control judiciar expuse cu ocazia analizării recursului declarat de pârâtul Ministerul Muncii şi Justiţiei Sociale, în ceea ce priveşte criticile vizând: respingerea excepţiei lipsei calităţii procesuale active a reclamantelor A., Societatea E. S.R.L. şi Societatea F. S.R.L., respingerea excepţiei prescripţiei dreptului material la acţiune în privinţa adresei nr. x/18.05.2015, respingerea excepţiei prescripţiei dreptului material la acţiune în privinţa adresei nr. x/09.06.2015 din dosarul nr. x/2016, fondul cauzei, respectiv reţinerea caracterului eligibil al cheltuielilor efectuate de cei trei parteneri cu experţii implicaţi în derularea proiectului, declarate neeligibile prin actele administrative contestate.

Recurentul a mai apreciat că este greşită soluţia de respingere a excepţiei inadmisibilităţii acţiunii formulate împotriva Scrisorii standard de informare nr. x/05.06.2015, întrucât împrejurarea că, urmare a contestaţiei formulate împotriva Scrisorii standard de informare a beneficiarului nr. 992/BD/10.04.2015, a fost emisă Scrisoarea standard de informare a beneficiarului nr. 1185/RI/05.06.2015, nu este de natură să confere caracter întemeiat soluţiei instanţei.

Cu privire la acest aspect, în sentinţa recurată s-a reţinut că împotriva Scrisorii standard de informare a Beneficiarului nr. 992/BD/10.04.2015, aferentă cererii de plată nr. x/23.03.2015, Beneficiarul a formulat contestaţie respinsă prin documentul înregistrat sub nr. x/18.05.2015, iar urmare a acestei soluţii prin care a rămas validată doar suma de 58.513 RON s-a emis Scrisoarea de informare nr. x/05.06.2015 prin care Beneficiarului i se comunică faptul că i s-a validat suma de 58.513 RON reprezentând cheltuieli eligibile pentru cererea de rambursare nr. x/2015 aferentă cererii de plată nr. x/23.03.2015. Or, dacă în cuprinsul Scrisorii standard de informare a beneficiarului nr. 992/BD/10.04.2015 apare menţiunea posibilităţii contestării ei în termen de 5 zile lucrătoare, termen faţă de care Beneficiarul s-a şi conformat, în cuprinsul acestui din urmă act, înregistrat sub nr. x/05.06.2015, nu mai apare menţionată această prerogativă, motiv pentru care nu s-a mai formulat contestaţie pe cale administrativă, Beneficiarul contestând-o prin acţiunea dedusă judecăţii, cu atât mai mult cu cât el contestase deja în procedură administrativă diminuarea cheltuielilor solicitate la rambursare prin cererea de plată nr. x din data de 23.03.2015. Prin urmare, în privinţa Scrisorii standard de informare nr. x/10.04.2015, Beneficiarul s-a conformat prescripţiilor inserate în art. 8.26 din Instrucţiunea nr. 103/2015, contestând-o în termen de 5 zile lucrătoare, iar prin Scrisoarea standard de informare nr. x/05.06.2015, emisă ulterior respingerii contestaţiei împotriva primei scrisori de informare, sus-menţionată, s-a menţinut ca validată aceeaşi sumă de 58.513 RON, nemodificându-se nimic din cele reţinute prin Scrisoarea standard de informare nr. x/2015, motiv faţă de care nu se mai impunea o nouă contestaţie axată pe aceleaşi considerente ca şi cele din contestaţia rezolvată prin documentul înregistrat sub nr. x/18.05.2015.

În consecinţă, în privinţa Scrisorii standard de informare a beneficiarului nr. 1185/RI/05.06.2015, în care nu mai apare consemnată vreo cale de atac, Curtea a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii urmare a lipsei procedurii prealabile.

Această critică a recurentului este nefondată, în mod corect apreciind prima instanţă că, în condiţiile în care cea de-a doua scrisoare standard de informare, emisă ca urmare a soluţionării contestaţiei formulate împotriva primei scrisori standard de informare, menţine aceeaşi sumă validată iniţial, fără a se modifica aspectele reţinute în prima scrisoare, nu se mai impunea formularea unei contestaţii şi împotriva celei de-a doua scrisori de informare. De altfel, o nouă contestaţie ar fi fost lipsită de utilitate, contestatorul urmând să reia motivele pentru care a atacat prima scrisoare de informare, acestea fiind deja examinate de autoritatea pârâtă cu ocazia soluţionării primei contestaţii.

1.3. Referitor la recursurile declarate de reclamantele A., Societatea E. S.R.L. şi Societatea F. S.R.L. se reţine că acestea vizează soluţia de respingere a cererii de acordare a dobânzilor aferente sumelor reprezentând cheltuielile eligibile.

Primul motiv de recurs invocat de recurenta A. este cel prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., aceasta apreciind că instanţa de fond nu a motivat soluţia de respingere a cererii de obligare a pârâţilor la plata dobânzii pentru sumele considerate neeligibile.

Înalta Curte apreciază că acest motiv de recurs este nefondat, din moment ce prima instanţă a menţionat că, potrivit art. 18 alin. (3) din Legea 554/2004, în cazul soluţionării cererii, instanţa va hotărî şi asupra despăgubirilor pentru daunele materiale şi morale cauzate, dacă reclamantul a solicitat expres acest lucru. Reclamanţii şi-au evaluat prejudiciul cauzat de pârâţi prin respingerea cererii de rambursare sub forma dobânzii legale, însă problema juridică este aceea dacă natura raportului juridic intervenit între părţi permite o astfel de evaluare.

În acest sens, instanţa a precizat că prevederile Contractului de finanţare intervenit la 30.12.2013 şi Procesele-verbale de soluţionare a contestaţiei sunt întemeiate în drept pe disp. O.U.G. nr. 64/2009 care fac referire numai la dobânda datorată pentru neachitarea la termen a obligaţiilor stabilite prin titlul de creanţă, vizând doar ipoteza în care statul este creditor, arătând că sumele percepute cu titlu de dobânzi se vor utiliza pentru continuarea finanţării programului operaţional (art. 171 - art. 174) referindu-se, cu alte cuvinte, la dobânda legală remuneratorie, conform art. 3 alin 1 din O.G. nr. 13/2011. Pentru situaţia inversă, în care debitor este bugetul de stat, actul normativ nu are dispoziţii, situaţie în care instanţa apreciază că se aplică dreptul comun în materie, reprezentat de O.G. nr. 92/2003 care, în art. 124 alin. (1) şi (2), reglementează dobânzile datorate în cazul sumelor de restituit sau de rambursat de la bugetul de stat, respectiv nivelul şi modul de calcul al acestora.

Disp. O.G. nr. 9/2000 şi ale O.G. nr. 13/2011, care reglementează dobânda legală şi, respectiv, dobânda legală remuneratorie, aplicabilă doar atunci când printr-o dispoziţie expresă a legii nu se prevede o altă rată a dobânzii, nu sunt incidente în situaţia analizată, unde raportul juridic e unul de drept fiscal reglementat de prevederile cu caracter special aplicabile în materie fiscală, respectiv de disp. O.G. nr. 92/2003 republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Potrivit jurisprudenţei CJUE, în absenţa unei reglementări a Uniunii, revine ordinii juridice interne a fiecărui stat membru atribuţia de a prevedea condiţiile în care se impune acordarea dobânzilor, în special rata şi modul lor de calcul. Or, în dreptul nostru intern, raporturile juridice fiscale, particularizate prin specificul conţinutului lor, sunt reglementate prin O.G. nr. 92/2003 şi nu au la bază disp. O.G. nr. 9/2000. Pentru aceste considerente, văzând şi Decizia nr. 14/2015 a completului competent să judece recursul în interesul legii din cadrul Î.C.C.J., instanţa a apreciat că reclamanţii nu sunt îndreptăţiţi la dobânda legală.

Se constată că instanţa de fond a motivat soluţia de respingere a cererii de acordare a dobânzilor, a prezentat argumentele pe care îşi întemeiază soluţia, iar împrejurarea că recurenta reclamantă nu împărtăşeşte aceste argumente nu este de natură să susţină motivul de recurs invocat.

Primul motiv de recurs invocat de reclamantele Societatea E. S.R.L. şi Societatea F. S.R.L. este cel prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., acestea apreciind că, în temeiul rolului activ al judecătorului, instanţa avea îndatorirea să ceară explicaţii părţilor cu privire la motivarea în drept a acestei cereri şi să pună în discuţia părţilor calificarea juridică exactă şi împrejurările de drept, respectiv natura dobânzii solicitate.

Instanţa de recurs apreciază că nu poate fi reţinută această critică, soluţionarea cererii de acordare a dobânzilor putând fi făcută de prima instanţă pe baza dispoziţiilor legale invocat de reclamante, nefiind necesare lămuriri suplimentare sub acest aspect.

Motivul de casare invocat este însă incident din altă perspectivă, astfel cum va rezulta din considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Cel de-al doilea motiv de recurs invocat de cele trei recurente este cel reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. în cadrul căruia se invocă pronunţarea soluţiei de respingere a cererii de acordare a dobânzilor cu interpretarea greşită a prevederilor legale în materie fiscală.

Înalta Curte apreciază că, pentru soluţionarea recursurilor formulate de reclamante, este esenţial a se stabili cine are calitatea de Beneficiar ca urmare a încheierii contractului de finanţare şi a acordului de parteneriat în discuţie, respectiv dacă această calitate aparţine liderului de parteneriat - Centrul Naţional de Formare Profesională a Personalului Propriu din cadrul ANOFM sau aparţine, deopotrivă, liderului de parteneriat şi partenerilor cu care a încheiat Acordul de parteneriat, în speţă cele trei recurente reclamante.

Acest aspect este relevant în soluţionarea recursurilor formulate de cele trei recurente reclamante, prin prisma faptului că instanţa a admis cererile de obligare a pârâtelor la rambursarea şi plata către Beneficiar a sumelor reprezentând cheltuieli eligibile efectuate în cadrul Proiectului, aferente salariului net, impozitului şi contribuţiilor salariale pentru experţii celor trei parteneri implicaţi în activităţile Proiectului, dar a respins petitele privitoare la acordarea dobânzii legale aferente acestor sume, calculată de la data emiterii actelor administrative contestate şi până la data plăţii efective a sumelor reprezentând cheltuieli eligibile.

Se constată că liderul de parteneriat - Centrul Naţional de Formare Profesională a Personalului Propriu din cadrul ANOFM nu a declarat recurs împotriva sentinţei, deci nu a criticat soluţia de respingere a cererii de acordare a dobânzilor, această critică fiind formulată de cele trei recurente reclamante prin calea de atac exercitată.

Pentru a se putea stabili în ce măsură aceste recurente justifică un interes în promovarea recursului prin care solicită casarea sentinţei recurate în ceea ce priveşte respingerea cererii de acordare a dobânzilor, trebuie stabilit dacă instanţa a obligat pârâtele la rambursarea şi plata şi către aceste recurente reclamante a sumelor reprezentând cheltuieli eligibile efectuate în cadrul Proiectului sau pârâtele au fost obligate la plata acestor sume doar către liderul de parteneriat.

Cu privire la calitatea de Beneficiar, instanţa de fond a reţinut următoarele aspecte:

CNFPPP din cadrul ANOFM a acţionat în calitate de lider de parteneriat pentru implementarea proiectului, depunând în numele Asocierii cereri de rambursare, inclusiv în ceea ce priveşte cheltuielile de remunerare a experţilor asiguraţi de partenerii reclamanţi, iar potrivit disp. art. 6 din Contractul de finanţare, parteneriatul, consfinţit în Acordul de parteneriat, răspunde în solidar pentru implementarea proiectului, pentru acţiunile sau inacţiunile Beneficiarului sau ale fiecăruia dintre parteneri, considerent faţă de care instanţa apreciază că societăţile reclamante au calitate procesuală activă cu atât mai mult cu cât CNFPPP a formulat cererile de rambursare în calitatea sa de lider de parteneriat, deci şi în numele acestora. Prin semnarea Acordului de parteneriat, părţile implicate şi-au exprimat acordul de asociere în vederea implementării proiectului, de cooperare în atingerea scopului comun, convenind nu numai ca prevederile cererii de finanţare să fie direct aplicabile Acordului de parteneriat, dar şi ca ele să se consulte în mod regulat şi să se informeze asupra tuturor aspectelor privind evoluţia proiectului.

Prin urmare, pentru proiectele implementate în parteneriat, termenul Beneficiar semnifică parteneriatul compus din două sau mai multe entităţi cu personalitate juridică înregistrate în România şi/sau în statele membre ale Uniunii Europene, încât demararea procesului de implementare prin semnarea documentelor de către Beneficiar, în calitate de lider de parteneriat, înseamnă demararea activităţii de implementare inclusiv în numele şi de către partenerii de implementare.

Întrucât dreptul lezat invocat prin cele trei acţiuni, aferente celor trei dosare conexate, constă tocmai în imposibilitatea recuperării cheltuielilor declarate ca fiind neeligibile denotă că interesul partenerilor în anularea actelor administrative atacate este unul născut, cert şi actual, cât timp efectele juridice produse de aceste înscrisuri constau în suportarea contravalorii parţiale a sumelor stabilite cu titlu de nereguli, iar dacă nu toţi partenerii figurează ca părţi implicate într-un dosar, neînţelegând să îşi exercite dreptul de a solicita anularea actelor administrative, acest fapt nu obturează dreptul CNFPPP de a solicita anularea respectivelor acte pretins a fi prejudiciabile, mai ales că el, ca Beneficiar al finanţării, a acţionat în calitate de lider de parteneriat, fiind un subiect de drept vizat prin actele contestate.

Se constată că aceste considerente au un caracter echivoc în ceea ce priveşte calitatea de Beneficiar al finanţării, neputându-se stabili dacă instanţa de fond a avut în vedere faptul că liderul de parteneriat - CNFPPP din cadrul ANOFM are calitatea de beneficiar sau a înţeles prin beneficiar liderul de parteneriat şi partenerii săi, părţi ale acordului de parteneriat ce face parte integrantă din contractul de finanţare.

Nici din dispozitivul sentinţei recurate nu se poate stabili în mod cert acest fapt, având în vedere că atunci când a anulat deciziile de soluţionare a contestaţiilor administrative a precizat că aceste contestaţii sunt formulate de Beneficiarul finanţării CNFPPP Râşnov care, într-adevăr, formulase contestaţiile împotriva actelor administrative prin care se constatase caracterul neeligibil al sumelor solicitate la rambursare. Dar atunci când a obligat pârâtele la rambursarea şi plata către Beneficiar a sumelor reprezentând cheltuieli eligibile efectuate în cadrul Proiectului, aferente salariului net, impozitului şi contribuţiilor salariale pentru experţii Partenerilor implicaţi în activităţile Proiectului, nu a mai făcut nicio precizare cu privire la reclamantul/reclamanţii care are/au calitatea de beneficiar, în condiţiile în care în fiecare dintre cele trei dosare conexate, calitatea de reclamant o are nu doar liderul de parteneriat, ci şi partenerii, respectiv A. în dosarul nr. x/2015 şi Societatea E. S.R.L. şi Societatea F. S.R.L. în cele două dosare conexate la acesta.

În aceste condiţii nu se poate stabili în mod clar, pe baza considerentelor primei instanţe, care dintre reclamanţi are calitatea de beneficiar şi către care reclamant/reclamanţi au fost obligate pârâtele la rambursarea şi plata sumelor reprezentând cheltuielile eligibile efectuate în cadrul Proiectului, sus menţionate. Prin urmare, sub acest aspect, se impune casarea sentinţei cu trimitere spre rejudecare aceleiaşi instanţe, fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., care vizează situaţia în care prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii. Acest motiv de casare are în vedere neregularităţi procedurale, altele decât cele prevăzute la alin. (1)-(4), precum şi nerespectarea unor principii fundamentale care guvernează desfăşurarea procesului civil, în speţă, principiul rolului judecătorului în aflarea adevărului. În consecinţă, nu se mai impune analizarea criticilor subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., acestea urmând a fi analizate cu ocazia rejudecării cauzei.

Concluzionând, în urma examinării criticilor recurenţilor, Înalta Curte constată că:

1. În mod corect prima instanţă a respins: excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantelor care au calitatea de parteneri ai liderului de parteneriat - Centrul Naţional de Formare Profesională a Personalului Propriu din cadrul ANOFM; excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei Societatea E. S.R.L. - sucursala Bucureşti; excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune în privinţa adresei nr. x/18.05.2015; excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune în privinţa adresei nr. x/09.06.2015, în dosarul nr. x/2016; excepţia inadmisibilităţii cererii de anulare a Scrisorii standard de informare a beneficiarului nr. 1185/RI/05.06.2015.

2. În mod corect prima instanţă a constatat caracterul eligibil al tuturor cheltuielilor solicitate la rambursare reprezentând cheltuieli efectuate în legătură cu salariile experţilor celor trei parteneri implicaţi în Proiect şi a anulat actele administrative contestate.

3. În mod eronat instanţa de fond a admis cererea formulată de reclamantul Centrul Naţional de Formare Profesională a Personalului Propriu din cadrul ANOFM cu privire la petitele menţionate la pct. III din acţiunea ce face obiectul dosarului nr. x/2015, aceasta fiind lipsită de interes.

Cât priveşte criticile recurentului pârât Ministerul Muncii şi Justiţiei Sociale vizând obligarea pârâţilor de către instanţa de fond să plătească mai mult decât este legal şi necesar, Înalta Curte constată că se impune analizarea acestora cu ocazia rejudecării cauzei, pentru a se stabili sumele pe care pârâţii le au de plătit ca urmare a constatării caracterului eligibil al sumelor solicitate la rambursare. În acest sens, instanţa de fond va avea în vedere, în fiecare dosar, care sunt părţile care au calitatea de reclamanţi, la ce parteneri ai liderului de proiect se referă actele administrative contestate în fiecare dosar şi care sunt sumele cuvenite ca urmare a constatării nelegalităţii acestor acte.

Totodată, cu ocazia rejudecării, instanţa de fond va analiza susţinerile din cererile de recurs formulate de pârâţi, care se referă la noţiunea de beneficiar, urmând să stabilească fără echivoc cine are calitatea de beneficiar al finanţării, doar liderul de proiect - Centrul Naţional de Formare Profesională a Personalului Propriu din cadrul ANOFM sau acesta împreună cu partenerii cu care a încheiat Acordul de parteneriat. Va proceda instanţa şi la examinarea criticilor din cererile de recurs formulate de reclamante, subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, constatând incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., va admite recursurile declarate de Ministerul Fondurilor Europene, Ministerul Finanţelor Publice, în numele şi pentru Ministerul Fondurilor Europene, Societatea E. S.R.L. şi Societatea F. S.R.L. împotriva sentinţei nr. 10/F/2017 din 19 ianuarie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, precum şi recursul declarat de A. împotriva încheierii din 12 ianuarie 2017 şi a sentinţei nr. 10/F/2017 din 19 ianuarie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal; va casa sentinţa şi încheierea recurate şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de Ministerul Fondurilor Europene, Ministerul Finanţelor Publice, în numele şi pentru Ministerul Fondurilor Europene, Societatea E. S.R.L. şi Societatea F. S.R.L. împotriva sentinţei nr. 10/F/2017 din 19 ianuarie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, precum şi recursul declarat de A. împotriva încheierii din 12 ianuarie 2017 şi a sentinţei nr. 10/F/2017 din 19 ianuarie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa şi încheierea recurate şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 21 octombrie 2020.