Taxability of judicial rent compensation under Law No. 50/1996 and Government Ordinance No. 73/1999

Asupra recursului în anulare de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamanta S.G. prin acțiunea înregistrată la 19 decembrie 2000 la Judecătoria Iași, a chemat în judecată pe pârâții: Tribunalul Iași (ordonator de credite) și Ministerul Justiției, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța pârâții să fie obligați la plata sumei de 8.600.000 lei reprezentând impozit reținut nelegal pentru sumele primite cu titlu de compensare a chiriei pentru perioada: ianuarie – octombrie 2000.

Prin sentința civilă nr. 5131 din 29 august 2001 Judecătoria Bacău, investită prin strămutare, a admis în parte acțiunea în sensul că a obligat pârâții la plata sumei de 8.078.050 lei cu titlu de impozit pe chirie.

Soluția mai sus enunțată a fost menținută prin decizia civilă nr. 2090 din 6 decembrie 2001 a Curții de Apel Bacău, în urma respingerii ca nefondat a recursului fondat de Ministerul Justiției, cu motivarea că drepturile acordate potrivit art. 40 alin. (1) din Legea nr. 50/1996, constituie o formă de sprijin a magistraților, cu caracter social și nu sunt supuse impozitării, fiind incluse în categoria veniturilor neimpozabile potrivit art. 5 lit. a) din O.G. nr. 73/1999 la impozitul pe venit.

Prin decizia civilă nr. 1594 din 19 aprilie 2002, Curtea Supremă de Justiție a admis recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă curtea Supremă de Justiție, a casat decizia civilă nr. 2088 din 6 decembrie 2001 a Curții de Apel Bacău și a trimis cauza la Tribunalul Bacău pentru judecarea recursului declarat de Ministerul Justiției, reținându-se că, hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea normelor de competență materială prevăzute de art. 2 pct. 3 C. proc. civ.

Tribunalul Bacău, prin decizia civilă nr. 2002 din 19 august 2002 a respins ca nefondat recursul declarat de Ministerul Justiției, considerând în esență că veniturile de care magistrații beneficiază în compensarea chiriei se includ în prevederile art. 5 lit. a) din O.G. nr. 73/1999, nefiind supuse impozitării.

În conformitate cu prevederile art. 27 lit. f) din Legea nr. 92/1902 și art. 330 pct. 2 C. proc. civ., Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, a declarat recurs în anulare împotriva sentinței civile nr. 5131/29 august 2001 a Judecătoriei Bacău și a deciziei civile nr. 2002/19 august 2002 a Tribunalului Bacău, deoarece hotărârile criticate au fost pronunțate cu încălcarea esențială a legii, ceea ce a determinat o soluționare greșită a cauzei de fond.

În esență, se reține faptul că sumele reprezentând compensarea chiriei acordate conform art. 39 alin. (3) și art. 40 din Legea nr. 50/1996 reprezintă venituri din salarii, în sensul definiției date de art. 22 din O.G. nr. 73/1999, constituind avantaje obținute de o persoană fizică care desfășoară activitatea pe baza unor raporturi juridice de muncă, că prin acest „avantaj” se crează persoanei beneficiare un venit suplimentar care trebuie impozitat conform art. 6 din Normele metodologice date în aplicarea art. 24 din O.G. nr. 73/1999.

Recursul în anulare este fondat.

Impozitarea sumelor primite pentru compensarea chiriei, se analizează în conformitate cu prevederile art. 39 pct. 3 și art. 40 din Legea nr. 50 din 21 iunie 1996 – forma inițială – în cazul în care nu se poate asigura locuință de serviciu, mutarea în altă localitate a magistraților se face cu compensarea chiriei stabilite pe bază de contract de închiriere încheiat în condițiile legii, până la asigurarea unei locuințe.

Art. 9 din O.G. nr. 73/1999 dispune că în categoriile ce se supun impozitului pe venit, se cuprind și orice avantaje în bani și/sau în natură primite de o persoană fizică, cu titlu gratuit sau plată parțială.

Aceeași ordonanță, în art. 5 arată că nu sunt venituri impozabile și nu se impozitează, enumerîndu-le la literele a) – h); în aceste categorii de venituri sunt reprezentate fie forme de protecție socială, fie moduri de despăgubire a persoanelor aflate în dificultate.

Prin urmare, sumele primite pentru compensarea chiriilor acordate în temeiul Legii nr. 50/1996 sunt „avantaje în bani” și nu o formă de protecție socială, deci sunt impozabile.

Instanțele, în mod greșit au interpretat prevederile legale mai sus menționate, considerând că aceste sume sunt incluse în categoria veniturilor neimpozabile.

Astfel, fiind, în temeiul art. 314 C. proc. civ., urmează a se admită recursul în anulare împotriva deciziei civile nr. 2002/19 august 2000 a Tribunalului Bacău și a sentinței civile nr. 5131 din 29 august 2001 a Judecătoriei Bacău, pe care le va casa și pe fond se va respinge acțiunea formulată de reclamanta S.G., ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul în anulare declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva deciziei civile nr. 2002 din 19 august 2002 a Tribunalului Bacău și a sentinței civile nr. 5131 din 29 august 2001 a Judecătoriei Bacău, pe care le casează și pe fond respinge acțiunea formulată de reclamanta S.G., ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 decembrie 2003.