Inadmissibility of extraordinary challenge for annulment against decision denying rescheduling of hearing
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the extraordinary challenge for annulment (contestație în anulare) as inadmissible, upholding the lower court's decision to deny the appellant's motion to reschedule a hearing date. The dispute concerned a procedural request to change the hearing date from its original scheduling, which was previously rejected by the same section of the High Court. The court held that the challenged decision was not a final judgment resulting from an appeal or cassation proceeding, nor did it contain a material error, which are the mandatory prerequisites for this specific remedy under the Code of Civil Procedure. Relying on Articles 503 and 508 of the Code of Civil Procedure, the court determined that a decision on a procedural motion for rescheduling is not subject to an extraordinary challenge for annulment, thereby rendering the appeal inadmissible ex officio.
Legislator headnote
AI generatedart. 503 din C. proc. civ, art. 634 alin. (1) C. proc. civ, art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ, art. 508 C. proc. civ; Inadmissibility of extraordinary challenge for annulment against decision denying rescheduling of hearing: Potrivit art. 634 alin. (1) C. proc. civ. sunt hotărâri definitive: hotărârile care nu sunt supuse apelului şi nici recursului; hotărârile date în primă instanţă, fără drept de apel, neatacate cu recurs; hotărârile date în primă instanţă, care nu au fost atacate cu apel; hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs; hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluţionat fondul pricinii; orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 16 octombrie 2020
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea de şedinţă din 9 octombrie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2015, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins cererea formulată de petenta A. privind preschimbarea termenului de judecată stabilit la data de 3 noiembrie 2021.
Împotriva acestei încheieri petenta A. a formulat contestaţie în anulare.
Analizând cauza, în raport de actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte apreciază că prezenta contestaţie în anulare este inadmisibilă, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac, ce poate fi exercitată numai în condiţiile şi pentru motivele expres şi limitativ prevăzute de lege.
Conform dispoziţiilor art. 503 din C. proc. civ.:
"(1) Hotărârile definitive pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat şi nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata.
(2) Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când:
1. hotărârea dată în recurs a fost pronunţată de o instanţă necompetentă absolut sau cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanţei şi, deşi se invocase excepţia corespunzătoare, instanţa de recurs a omis să se pronunţe asupra acesteia;
2. dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale;
3. instanţa de recurs, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen;
4. instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unuia dintre recursurile declarate în cauză.
(3) Dispoziţiile alin. (2) pct. 1, 2 şi 4 se aplică în mod corespunzător hotărârilor instanţelor de apel care, potrivit legii, nu pot fi atacate cu recurs."
Deci, pentru a promova contestaţie în anulare se cere, pe de o parte, ca hotărârea care se contestă să fie definitivă, iar, pe de altă parte, se cere ca motivul pe care se sprijină această cale de atac să nu fi putut fi invocat prin căile ordinare de atac.
Potrivit art. 634 alin. (1) C. proc. civ. sunt hotărâri definitive: hotărârile care nu sunt supuse apelului şi nici recursului; hotărârile date în primă instanţă, fără drept de apel, neatacate cu recurs; hotărârile date în primă instanţă, care nu au fost atacate cu apel; hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs; hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluţionat fondul pricinii; orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs.
Din interpretarea coroborată a prevederilor anterior citate, rezultă că obiect al unei contestaţii în anulare îl poate forma numai o hotărâre definitivă, prin care s-a soluţionat un recurs împotriva unei decizii date în apel, sau o hotărâre a instanţelor de recurs când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale.
Înalta Curte constată că în cauza de faţă nu ne aflăm în prezenţa unei hotărâri date asupra recursului, pe de o parte, iar, pe de altă parte, aspectele invocate de contestatoare nu se circumscriu noţiunii de "eroare materială" în sensul dispoziţiilor art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ.
În cauza de faţă se atacă o încheiere prin care s-a respins cererea de preschimbare a termenului de judecată stabilit la data de 3 noiembrie 2021.
Prin urmare, contestatoarea nu are deschisă calea de atac exercitată împotriva încheierii atacate, aceasta nefăcând parte din categoria celor care pot fi atacate cu contestaţie în anulare.
Astfel fiind, pentru considerentele arătate şi în temeiul art. 503, coroborat cu art. 508 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestaţia în anulare de faţă, ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepţia inadmisibilităţii, invocată din oficiu.
Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva încheierii din 9 octombrie 2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în dosarul nr. x/2015, ca inadmisibilă.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 octombrie 2020.