Loss of interest in administrative wage dispute after subsequent sectorial salary reference values were officially established

Şedinţa publică din data de 16 octombrie 2020

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea formulată, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâţii Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Iaşi şi Tribunalul Iaşi, solicitând obligarea pârâtului Ministerul Justiţiei la modificarea în parte a Ordinului 1485/C din 24.05.2017 prin care s-a dispus emiterea ordinelor de stabilire a drepturilor salariale a judecătorilor din cadrul instanţelor de judecată din circumscripţia Curţii de Apel Iaşi şi emiterea dispoziţiei de salarizare, în aplicarea Legii nr. 71/2015 şi a O.U.G. nr. 20/2016, prin raportare la o valoare de referinţă sectorială în cuantum de 405 RON, începând cu data de 09.04.2015, ţinând seama şi de majorarea cu 10% din 01.12.2015 şi repararea prejudiciului creat prin neaplicarea Legii nr. 71/2015 şi a O.U.G. nr. 20/2016, respectiv restituirea pentru fiecare lună, până la recunoaşterea efectivă a dreptului prin emiterea unor noi ordine de salarizare, potrivit pct. 3 din prezenta cerere, a diferenţei dintre venitul pe care l-ar fi obţinut potrivit Legii nr. 71/2015 şi a O.U.G. nr. 20/2016 (cu indemnizaţia calculată prin raportare la o valoare sectorială de 405 RON) şi venitul efectiv plătit (prin raportare la o valoare sectorială de 291,98 RON), sumă care va fi actualizată cu indicele de inflaţie, şi la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilităţii fiecărei obligaţii lunare de plată şi până la data plăţii efective.

2. Soluţia instanţei de fond

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civile nr. 669 din 16 februarie 2018, a admis excepţia prescripţiei în privinţa drepturilor salariale calculate pe perioada 9.04.2012 - 17.07.2914 şi, în consecinţă a respins cererea principală ca prescrisă pentru această perioadă, a respins excepţia prescripţiei ca neîntemeiată în privinţa drepturilor salariale calculate pe perioada ulterioară datei de 17.07.2914, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Tribunalul Suceava şi, pe cale de consecinţă, a respins cererea conexă în contradictoriu cu acesta ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, a admis, în parte, cererea principală formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Iaşi, Tribunalul Iaşi, în parte, a admis cererea conexă şi a obligat pe pârâtul Ministerul Justiţiei, prin ministru, să emită ordine de salarizare, pentru reclamantă, începând cu data de 09.04.2015, cu luarea în considerare a valorii de referinţă sectorială de 405 RON, pentru perioada 09.04.2015-30.11.2015, respectiv de 445 RON, pentru perioada 01.12.2015-01.10.2016, a obligat pârâta Curtea de Apel Suceava să plătească reclamantei diferenţa salarială rezultată în urma emiterii ordinului menţionat mai sus, diferenţă calculată pentru perioada 09.04.2015-01.10.2016, care va fi actualizată cu indicele de inflaţie la data plăţii şi la plata dobânzii legale aferente, calculată de la scadenţa fiecărui venit lunar şi până la data plăţii integrale, respingând în rest acţiunea, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva hotărârii instanţei de fond pârâţi Tribunalul Iaşi şi Ministerul Justiţiei au declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata Curtea de Apel Iaşi a formulat întâmpinare, prin care a arătat că recursurile sunt întemeiate.

5. Soluţia instanţei de recurs

Înainte de a analiza motivele de recurs invocate, Înalta Curte constată că recursurile sunt lipsite de interes.

Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere următoarele considerente.

Conform art. 32 alin. (1) lit. d) din Noul C. proc. civ., justificarea unui interes este o condiţie de exercitare a oricărei cereri, inclusiv a unei cereri de recurs.

Conform art. 33 C. proc. civ., interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual. Acţiunea în contencios administrativ nu derogă de la aceste cerinţe, în raport de prevederile art. 28 din Legea nr. 554/2004.

Practica judiciară a statuat că interesul reprezintă o condiţie generală de exercitare a dreptului la acţiune, ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, trebuind să subziste nu doar cu prilejul promovării acţiunii, ci şi pe tot parcursul soluţionării unei cauze.

Condiţia interesului se verifică nu numai la introducerea cererii, ci ea trebuie îndeplinită pe toată durata procesului civil, inclusiv în exercitarea căilor de atac.

În măsura în care promovarea unei căi de atac nu prezintă un folos practic pentru cel care a recurs la ea, acea formă procedurală este lipsită de interes.

Înalta Curte constată că recurenţii nu mai justifică un folos practic, legitim, şi actual în obţinerea unei soluţii de admitere a recursului.

Din actele şi lucrările dosarului rezultă la data de 24.05.2018 a fost emis OMJ nr. 2066/C/2018 prin care s-a prevăzut că, în perioada 9.04.2015-30.11.2015, judecătorii din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, tribunalelor specializate, curţilor de apel şi asistenţii judiciari beneficiază de o indemnizaţie de încadrare brută tunară, stabilită prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 421,36 RON, iar în perioada 01.12.2015-31.12.2017, de o indemnizaţie de încadrare brută lunară de, stabilită prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 463,5 RON. Aceste valori de referinţă sectorială inclus valoarea de referinţă sectorială de 405 RON majorată cu 4% (de la data de 09.04.2015), respectiv cu 10% (de la data de 01.12.2015).

Prin urmare, reclamantei i s-a stabilit indemnizaţia la nivel maxim prin acte administrative emise în baza Legii nr. 71/2015, începând cu data intrării în vigoare a legii, respectiv, 9.04.2015.

Având în vedere faptul că prin OMJ nr. 2066/C/2018 s-a stabilit o valoare de referinţă sectorială de 421,36 RON, Înalta Curte constată că recursurile sunt lipsite de interes.

6. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursurile, ca lipsite de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia lipsei de interes, invocată din oficiu.

Respinge recursurile declarate de recurenţii-pârâţi Tribunalul Iaşi şi Ministerul Justiţiei împotriva sentinţei civile nr. 669 din 16 februarie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca fiind lipsite de interes.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 octombrie 2020.