Appeals against salary adjustment dismissed as lacking interest due to subsequent administrative acts resolving the dispute
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeals filed by the defendant judicial institutions as lacking interest, thereby leaving in force the first-instance judgment that had partially annulled an administrative decision and ordered the payment of salary differences. The dispute concerned a group of auxiliary court staff who challenged an administrative decision regarding their sectoral reference value (VRS), seeking its adjustment to 405 RON plus a 10% increase under specific labor laws; however, the appeal became moot because subsequent administrative acts had already established VRS levels for the relevant period at values exceeding the plaintiffs' claims, eliminating any practical benefit from further litigation. The court’s decision relied on Article 32(1)(d) and Article 33 of the New Code of Civil Procedure, which require that legal interest be legitimate, personal, and current throughout the entire duration of the proceedings, including during appellate stages, leading to the rejection of the appeals under Article 20(3) of Law No. 554/2004 and Article 496(1) of the Code of Civil Procedure.
Legislator headnote
AI generatedart. 33 C. proc. civ, art. 28 din Legea nr. 554/2004, art. 496 alin. (1) C. proc. civ; Appeals against salary adjustment dismissed as lacking interest due to subsequent administrative acts resolving the dispute: The dispute concerned a group of auxiliary court staff who challenged an administrative decision regarding their sectoral reference value (VRS), seeking its adjustment to 405 RON plus a 10% increase under specific labor laws; however, the appeal became moot because subsequent administrative acts had already established VRS levels for the relevant period at values exceeding the plaintiffs' claims, eliminating any practical benefit from further litigation. The court’s decision relied on Article 32(1)(d) and Article 33 of the New Code of Civil Procedure, which require that legal interest be legitimate, personal, and current throughout the entire duration of the proceedings, including during appellate stages, leading to the rejection of the appeals under Article 20(3) of Law No. 554/2004 and Article 496(1) of the Code of Civil Procedure.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedMain ground for rejecting the appeals as lacking interest in administrative litigation.
Procedural rule applied to dismiss the appeals due to lack of interest.
Full text
Şedinţa publică din data de 16 octombrie 2020
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Cererea de chemare în judecată
Prin acţiunea formulată, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O. au chemat în judecată pe pârâţii Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Iaşi şi Tribunalul Vaslui, solicitând anularea în parte a Deciziei nr. 35 din 3.02.2017 a Preşedintelui Curţii de Apel Iaşi şi emiterea unei dispoziţii de salarizare conform prevederilor legii nr. 71/2015 şi O.U.G. nr. 20/2016, prin raportare la o valoare de referinţă sectorială (VRS) în cuantum de 405 RON începând cu data de 9 aprilie 2015 şi majorată cu 10% conform legii nr. 293/2015.
Reclamanţii au mai solicitat obligarea pârâţilor la repararea prejudiciului creat prin neaplicarea legii nr. 71/2015 şi O.U.G. nr. 20/2016, respectiv la acordarea diferenţelor salariale dintre venitul calculat potrivit VRS indicate în precedent şi venitul efectiv plătit, sumă ce urmează să fie actualizată cu indicele de inflaţie, precum şi cu acordarea dobânzii legale penalizatoare de la data exigibilităţii fiecărei obligaţii lunare de plată şi până la data plăţii efective.
2. Soluţia instanţei de fond
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 4084 din 1 noiembrie 2017, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Justiţie, şi a respins cererea, în contradictoriu cu acesta, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, a respins excepţia necompetenţei materiale a instanţei, excepţia inadmisibilităţii acţiunii şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Tribunalul Vaslui, a admis acţiunea reclamanţilor, a modificat în parte decizia nr. 35/2017 a preşedintelui Curţii de Apel Iaşi cu privire la valoarea de referinţă sectorială (VRS) şi a obligat pârâta Curtea de Apel Iaşi să emită o decizie prin care VRS să fie acordată în baza Legii nr. 71/2015 şi O.U.G. nr. 20/2016, la valoarea de 405 RON, începând cu 9.04.2015, majorată cu 10%, conform Legii nr. 293/2015, a obligat pârâţii la repararea prejudiciului reprezentând diferenţele salariale dintre salariul calculat pe baza VRS de 405 RON, începând cu 9.04.2015, majorată cu 10%, conform Legii nr. 293/2015 şi drepturile salariale efectiv încasate, diferenţe actualizate cu indicele de inflaţie şi dobânda legală.
3. Calea de atac exercitată
Împotriva hotărârii instanţei de fond pârâţii Curtea de Apel Iaşi şi Tribunalul Vaslui au declarat recurs.
4. Soluţia instanţei de recurs
Înainte de a analiza motivele de recurs invocate, Înalta Curte constată că recursurile sunt lipsite de interes.
Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere următoarele considerente.
Conform art. 32 alin. (1) lit. d) din Noul C. proc. civ., justificarea unui interes este o condiţie de exercitare a oricărei cereri, inclusiv a unei cereri de recurs.
Conform art. 33 C. proc. civ., interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual. Acţiunea în contencios administrativ nu derogă de la aceste cerinţe, în raport de prevederile art. 28 din Legea nr. 554/2004.
Practica judiciară a statuat că interesul reprezintă o condiţie generală de exercitare a dreptului la acţiune, ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, trebuind să subziste nu doar cu prilejul promovării acţiunii, ci şi pe tot parcursul soluţionării unei cauze.
Condiţia interesului se verifică nu numai la introducerea cererii, ci ea trebuie îndeplinită pe toată durata procesului civil, inclusiv în exercitarea căilor de atac.
În măsura în care promovarea unei căi de atac nu prezintă un folos practic pentru cel care a recurs la ea, acea formă procedurală este lipsită de interes.
Înalta Curte constată că recurenţii nu mai justifică un folos practic, legitim, şi actual în obţinerea unei soluţii de admitere a recursului.
Din actele şi lucrările dosarului rezultă la data de 24.05.2018 a fost emis OMJ nr. 2066/C/2018 prin care s-a prevăzut că, în perioada 9.04.2015-30.11.2015, judecătorii din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, tribunalelor specializate, curţilor de apel şi asistenţii judiciari beneficiază de o indemnizaţie de încadrare brută tunară, stabilită prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 421,36 RON.
Ulterior, prin Decizia nr. 210/15.06.2018, emisă de preşedintele Curţii de Apel Iaşi, s-a dispus ca personalul auxiliar de specialitate şi conex din cadrul Curţii de Apel Iaşi să beneficieze de un salariu brut lunar calculat prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 421,36 RON, în perioada 09.04.2015-30.11.2016, şi de 463,5 RON, în perioada 01.12.2015-31.12.2017.
De asemenea, prin Decizia nr. 349/29.11.2018, emisă de preşedintele Curţii de Apel Iaşi, s-a dispus ca personalul auxiliar de specialitate şi conex din cadrul Curţii de Apel Iaşi să beneficieze de un salariu brut lunar calculat prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 421,36 RON, în perioada 09.04.2015-30.11.2016, şi de 463,5 RON, în perioada 01.12.2015- 12.2017.
Prin Decizia nr. 381/25.11.2019, emisă de preşedintele Curţii de Apel Iaşi rectificată prin Decizia nr. 20/15.01.2020, au fost stabilite drepturi salariale pentru personalul auxiliar de specialitate şi conex din cadrul Curţii de Apel Iaşi şi instanţelor din circumscripţie, prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 440,154 RON în perioada 09.04.2015 -11.2015 şi o valoare de referinţă sectorială de 484,169 RON în perioada 01.12.2015 -12.2017, plata drepturilor salariale cuvenite urmând a fi efectuată de Tribunalul Vaslui respectarea prevederilor legale incidente.
Prin urmare, reclamanţilor li s-a stabilit indemnizaţia la nivel maxim prin acte administrative emise în baza Legii nr. 71/2015, începând cu data intrării în vigoare a legii, respectiv, 9.04.2015.
Având în vedere faptul că reclamanţilor li s-a stabilit o valoare de referinţă sectorială de 421,36 RON, Înalta Curte constată că recursurile sunt lipsite de interes.
5. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs
Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursurile, ca lipsite de interes.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepţia lipsei de interes, invocată din oficiu.
Respinge recursurile declarate de recurenţii-pârâţi Tribunalul Vaslui şi Curtea de Apel Iaşi împotriva sentinţei civile nr. 4084 din 01 noiembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca fiind lipsite de interes.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 octombrie 2020.