EU funding withdrawal upheld over artificial eligibility conditions; appeal dismissed.

Şedinţa publică din data de 16 octombrie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea formulată reclamanta Întreprindere Individuală A. a chemat în judecată pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale solicitând anularea Deciziei nr. 27778 din data de 14.10.2016 şi a procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţei bugetare nr. x/09.08.2016 emise de pârât; obligarea pârâtului la plata Tranşei II (40% din valoarea totală) din sprijinul financiar nerambursabil, conform art. 3 şi urm. din Contractul de finanţare nr. x/15.07.2013 încheiat între părţi; cu cheltuieli de judecată.

2. Soluţia instanţei de fond

Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 132 din 17 noiembrie 2017, a respins acţiunea în contencios administrativ formulată de către reclamanta Î.I. A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, ca fiind neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva hotărârii instanţei de fond reclamanta Î.I. A. a declarat recurs.

Recursul este întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

După o amplă prezentare a situaţiei de fapt, în motivarea recursului se arată că nemotivarea unei hotărâri judecătoreşti echivalează practic cu soluţionarea procesului fără a intra în fondul acţiunii, de natură să justifice casarea cu trimitere spre rejudecare, în temeiul prevederilor art. 498 alin. (2) C. proc. civ.

Recurenta consideră că i-a fost încălcat dreptul la un proces echitabil şi i-a fost cauzată o vătămare procesuală, care nu poate fi înlăturată decât prin casarea în totalitate a sentinţei atacate şi trimiterea spre rejudecare la aceeaşi instanţă de fond a cererii formulate de reclamant pentru a se asigura părţilor accesul la dublul grad de jurisdicţie, ca garanţie a legalităţii şi temeiniciei hotărârii judecătoreşti ce va fi dată în cauză.

După cum s-a arătat în doctrină, motivarea trebuie să fie pertinentă, completă, întemeiată, omogenă, concretă, convingătoare şi accesibilă. Motivarea este de esenţa hotărârilor, reprezentând o garanţie pentru părţi că cererile lor au fost analizate cu atenţie. Practica instanţei supreme este orientată în acest sens, afirmând constant că inexistenţa motivării atrage casarea hotărârii, la fel şi o motivare necorespunzătoare. Cu alte cuvinte, o motivare excesiv de succintă sau necorespunzătoare în raport cu complexitatea cauzei echivalează, practic, cu inexistenţa motivării.

În cazul dedus judecăţii instanţa de fond nu a procedat în sensul celor anterior indicate. Motivarea instanţei de fond, ce se raportează strict la cele reţinute de pârâta-intimată în cadrul procesului-verbal şi a încheierii în litigiu, nu constituie o analiză concretă a cererii deduse judecăţii.

Pe fond, se susţine că instanţa de fond a reţinut, cu privire la problema fărâmiţării unei exploataţii agricole, temeinicia constatărilor controlorilor, fiind reluate aspectele constatate în actele administrative contestate, instanţa constatând că beneficiarul real al măsurii ar fi numitul B..

Prin actele administrative contestate, s-a constatat - de fapt s-a speculat - că exploataţia deţinută de S.C. C. S.R.L. a fost fărâmiţată în scopul obţinerii de ajutor financiar nerambursabil prin cedarea animalelor deţinute în exploataţie la depunerea cererilor de finanţare pentru mai mulţi beneficiari de fonduri nerambursabile, şi anume: D.., E.., A.. şi F..

Recurenta precizează că inclusiv amplasamentul actual a fost asigurat prin aportul S.C. C. S.R.L., administrată de B., prin vânzarea acestuia.

În concret, S.C. C. S.R.L., pe de o parte, respectiv cele 4 întreprinderi individuale, pe de altă parte, desfăşoară activităţi independente din punct de vedere juridic. Simpla împrejurare că o întreprindere individuală achiziţionează un imobil sau animale de la societate, respectiv că societatea achiziţionează produsul activităţii agricole a întreprinderii individuale nu face dovada decât a faptului că în cadrul acestei comunităţi există o colaborare strânsă, aducătoare de beneficii materiale, agricole şi economice întregii comunităţi.

Se mai arată că nicio prevedere legală sau contractuală nu interzice astfel de operaţiuni juridice şi economice, cât timp cele 4 întreprinderi individuale nu au beneficiat în mod individual de sprijin financiar, de exemplu, pentru activităţi desfăşurate pe acelaşi amplasament sau pentru aceleaşi animale.

În aceste condiţii, nu prezintă nicio relevanţă juridică şi contractuală faptul că două sau mai multe întreprinderi individuale cu activitate agricolă asemănătoare cumpără animale de la acelaşi furnizor, sau vând produse aceleiaşi entităţi, sau că au fost înregistrate în aceeaşi dată.

De remarcat este faptul că instanţa a făcut o apreciere fără nicio bază cu privire la activitatea celor 4 întreprinderi individuale, ignorând faptul că într-o cauză similară (privind o altă întreprindere individuală din cele 4, respectiv E.), recent soluţionată de Curtea de Apel Târgu Mureş, prin sentinţa nr. 133/17.11.2017, pronunţată în dosarul nr. x/2017, instanţa a dispus anularea procesului-verbal.

În aceste condiţii, suspiciunile părţii adverse, acceptate fără vreo rezervă de prima instanţă, s-au dovedit a fi absolut nefondate.

Astfel cum rezultă din încheierea de şedinţă de la singurul termen de judecată, instanţa de fond a respins toate cererile noastre în probaţiune care tindeau la dovedirea unei stări de fapt contrarii celei reţinute de partea adversă şi acceptată de instanţa de fond.

În concret, instanţa a respins atât proba testimonială, propusă în vederea eliminării suspiciunilor privind fărâmiţarea unei exploataţii agricole şi dovedirii funcţionării independente a celor 4 ferme (în persoana medicului veterinar care deserveşte cele patru întreprinderi individuale).

Totodată, prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat încuviinţarea probei cu expertiza judiciară, de specialitate agricultură, expertiză pentru care s-a propus următorul obiectiv: să se stabilească dacă Î.I. A. a respectat sau nu obligaţiile impuse de Contractul de finanţare, însă şi această probă a fost respinsă de instanţă.

Astfel fiind, recurenta consideră că i-a fost încălcat dreptul la apărare, iar instanţa de fond nu a aplicat principiul proporţionalităţii.

În susţinerea recursului sunt redate texte de lege incidente pricinii şi practică judiciară.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

5. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatei, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

În ceea ce priveşte motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., în considerentele hotărârii "se vor arăta obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor."

Verificând conţinutul sentinţei atacate, instanţa de control judiciar constată că aceasta îndeplineşte exigenţele menţionate, întrucât judecătorul fondului a expus în mod clar şi logic argumentele care au fundamentat soluţia adoptată.

Înalta Curte apreciază că motivarea hotărârii judecătoreşti înseamnă, în sensul strict al termenului, precizarea în scris a raţionamentului care îl determină pe judecător să admită sau să respingă o cerere de chemare în judecată.

În cauza de faţă, instanţa de control judiciar consideră că hotărârea recurată îndeplineşte cerinţele impuse de art. 425 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Motivul de recurs analizat are în vedere fiecare dintre argumentele de fapt şi de drept folosite de reclamant în cererea de chemare în judecată, instanţa având posibilitatea să le grupeze şi să le structureze în funcţie de problemele de drept deduse judecăţii, putând să le răspundă prin considerente comune.

În motivarea hotărârii judecătoreşti se regăsesc toate susţinerile invocate de partea reclamantă în legătură cu nelegalitatea actului administrativ contestat în cauză, astfel că sentinţa nu este susceptibilă de a fi reformată prin prisma motivului de recurs cercetat.

În ceea ce priveşte motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că prin Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare încheiat în data de 28.07.2016, înregistrat la Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale sub nr. 22.140/09.08.2016, s-a constatat că reclamanta Întreprindere Individuală A. nu a respectat clauzele contractuale privind menţinerea criteriilor de selecţie şi a creat condiţii artificiale pentru obţinerea finanţării nerambursabile şi s-a propus de către AFIRR încetarea contractului, x/15.07.2013 cod proiect nou x/15.07.2013, precum şi recuperarea sumei de 106.668 RON plătită de AFIRR, din care contribuţie din fonduri U.E. 85.334,40 RON - 80% respectiv contribuţie publică naţională de la bugetul de stat 21.333,60 RON - 20%.

Pentru a dispune această măsura, autoritatea publică a avut în vedere că beneficiarul finanţării nerambursabile nu a respectat angajamentele asumate prin semnarea cererii de finanţare şi a contractului de finanţare şi anume nu a menţinut criteriul de selecţie S3 cu privire la deţinerea în proprietate a întregii exploataţii agricole pentru care a primit punctaj, respectiv au fost create condiţii artificiale de accesare a fondurilor nerambursabile.

În acest sens, s-a reţinut faptul că din Certificatul de atestare fiscală nr. x/20.06.2012 anexat Cererii de finanţare, rezultă că, "A. figurează în evidenţele compartimentului fiscal cu grajduri: 200 mp; şură, fânar: 36 mp, teren cu construcţii: 960 mp, extravilan păşune: 41,64 ha, iar din Certificatul de atestare fiscală nr. x/18.02.2016, emis de către aceeaşi entitate la un interval de 4 ani, anexat cererii de plată tranşa a II-a, nu mai apar evidenţiate terenul cu construcţii, grajdul şi fanarul primite prin donaţie conform Contractului nr. x/20.06.2012.

De asemenea, deşi în Registrul agricol ataşat Cererii de finanţare rezultă faptul că A. deţine un grajd de 200 mp şi 36 mp de fânar, în Registrul Agricol de la data de 17.02.2016 nu se regăsesc clădirile menţionate anterior (primite ca Donaţie conform contractului nr. x/20.06.2012), ceea ce reprezintă nerespectarea criteriului de selecţie S3 (solicitantul trebuie să aibă în proprietate exploataţia agricolă), pentru care a fost punctat cu 30 de puncte.

Înalta Curte constată că instanţa de fond a reţinut în mod corect că "reclamanta a săvârşit neregulile descrise în procesul-verbal de constatare, ceea ce justifică aplicarea de către pârât a unei sancţiuni, în conformitate cu legea", deoarece au rezultat diferenţe majore cu privire la situaţia patrimonială a beneficiarului prezentată în anul 2012, la instrumentarea cererii de finanţare, şi situaţia existentă în anul 2016, când, pe documentele menţionate (certificate fiscale şi extrase din Registrul Agricol) nu apar evidenţiate grajdul şi fânarul primite prin donaţie.

Din contractele de donaţie prezentate la cererile de finanţare rezultă că cele trei parcele, pe care cei trei beneficiari realizează proiectele FEADR, au un singur donator şi anume: B. (soţul beneficiarei A.).

Anexat Cererii de finanţare s-a prezentat Contractul nr. x/20.06.2012 prin care B. donează beneficiarei A. o parte, respectiv grajdul în suprafaţă de 200 mp împreună cu fanarul în suprafaţă de 36 mp şi terenul aferent înscrise în CF nr. x CN Remetea cu nr. Cadastral 468, C5-în baza Planului de situaţie eliberat de ing. G. şi care nu are viza OCPI. În faza de întocmire a formularului IRD, beneficiarul a prezentat actul adiţional nr. x/11.05.2016 la Contractul de donaţie nr. x/10.06.2012 prin care se face următoarea modificare: se elimină din alin. (5) "CF nr. 382 CN Remetea cu nr. cadastral x" şi se modifică în "CF nr. 403 CN Remetea cu nr. Cadastral 497".

Prin urmare, Înalta Curte constată că în mod corect s-a reţinut că nici la faza cererii de finanţare, nici la depunerea tranşei II de plată nu s-au prezentat documente care să dovedească dreptul real de proprietate asupra clădirilor donate prin Contractul de donaţie nr. x/20.06.2012, (care constituie adăpostul pentru animale şi fanar), respectiv extras de carte funciară în care să fie intabulate imobilele donate pe numele noilor donatori.

De asemenea, la vizita pe teren realizată de experţii OJFIR, aceştia au constatat ca utilităţile sunt comune, racordarea se realizează de la aceeaşi sursă, energia electrică provine (este subcontractată) de la S.C. H. S.A., fiind în apropierea exploataţiei beneficiarului. Sursa de apă potabilă este comună (puţ forat), fiind amplasată pe terenul lui I. şi J., pe parcela cu nr. cadastral x. Căminul de vizitare apă uzată, este comun pentru cei trei beneficiari menţionaţi mai sus şi este pe parcela cu nr. cadastral x care aparţine, începând cu 21.04. 2016, beneficiarului E..

Prin multitudinea elementelor comune: grajdul comun, utilităţi comune dependente de S.C. H. S.A., sediu comun, consultant comun, comercializarea laptelui către acelaşi client S.C. C. S.R.L. s-au confirmat legăturile şi interdependenta dintre beneficiarii proiectelor FEADR A. I.I., E.., D.., apreciindu-se că planul de afaceri nu poate fi implementat corect deoarece exploataţiile nu funcţionează independent.

Înalta Curte constată că în mod corect s-a stabilit că beneficiarul a creat condiţii artificiale pentru a putea beneficia de fonduri nerambursabile prin Programul FEADR, beneficiarul final al celor două proiecte fiind d-nul B., în calitate de administrator al S.C. C. S.R.L..

Principalele elemente care au condus la suspiciunea de neregulă, respectiv crearea de condiţii artificiale în scopul obţinerii sprijinului financiar nerambursabil, au putut fi identificate după perioada de evaluare, selectare si contractare a proiectului, respectiv în urma analizării activităţii desfăşurate de beneficiarul A..

Deoarece în perioada de evaluare, selectare şi contractare a proiectului elementele identificate nu pot conduce la o concluzie clară privind crearea în mod artificial a condiţiilor necesare obţinerii finanţării nerambursabile, beneficiarii sunt evaluaţi, atunci când activitatea acestora va deveni cea în conformitate cu intenţia acestora şi când structurile cu atribuţii de control pot strânge mai multe dovezi care pot conduce la certitudinea că beneficiarul a creat condiţii artificiale pentru a deveni eligibil.

Referitor la criticile recurentei privind neaplicarea principiului proporţionalităţii, Înalta Curte reţine că în toate situaţiile în care în urma controlului se descoperă nereguli cu implicaţii financiare, experţii vor face o evaluare a modului în care neregula afectează întregul proiect sau anumite componente ale proiectului, respectiv impactul menţinerii eligibilităţii proiectului sau componentelor proiectelor, după caz.

Principiul proporţionalităţii presupune că orice măsură adaptată trebuie să fie adecvată, necesară şi corespunzătoare scopului urmărit, atât în ceea ce priveşte stabilirea creanţelor bugetare rezultate din nereguli, ţinând seama de natura şi frecvenţa neregulilor constatate şi de impactul financiar al acestora asupra proiectului/programului.

Este adevărat că valoarea creanţelor bugetare rezultate din nereguli care nu afectează întreaga eligibilitate a proiectului se stabileşte prin aplicarea principiului proporţionalităţii, însă, în speţă, neregula constatată afectează întreg proiectul asumat, elementele identificate şi menţionate anterior indicând nerespectarea, pe toată durata de valabilitate a contractului, a criteriilor de eligibilitate şi selecţie.

De asemenea, obligaţia de recuperare a fondurilor UE intervine automat, la constatarea neregulilor sau fraudelor, fără a fi necesară demonstrarea vreunui prejudiciu.

Recuperarea prejudiciului produs este obligatorie pentru derularea FEADR în condiţiile impuse de Comunitate, prin actele normative emise de aceasta şi ratificate de Guvernul României, precum şi pentru o judicioasă şi legală gestionare a fondurilor alocate de Comunitate.

Înalta Curte, contrar celor susţinute de recurentă, constată că atât intimata cât şi instanţa de fond au ţinut cont de prevederile O.U.G. nr. 66/2011, referitoare la aplicarea principiului proporţionalităţii în stabilirea sancţiunilor administrative.

În ceea ce priveşte criticile recurentei privind dreptul real de proprietate asupra imobilului, Înalta Curte reţine că autoritatea contractantă s-a angajat să acorde un sprijin financiar nerambursabil sub formă de primă pentru instalarea tinerilor fermieri de 177.780,00 RON, echivalentul a maxim 40.000,00 euro, având o durată de execuţie a contractului de 36 luni.

În urma vizitei în teren realizată de către experţii AFIR, autoritatea contractantă a reţinut că beneficiarul finanţării nerambursabile prin FEADR pe M112 nu a menţinut criteriul de selecţie S3 cu privire la deţinerea în proprietate a întregii exploataţii agricole, pentru care a primit punctaj, constatându-se crearea de condiţii artificiale pentru obţinerea finanţării europene nerambursabile.

Toate activităţile pe care solicitantul se angajează să le efectueze în cadrul Planului de afaceri şi pentru care a primit punctaj la selecţie, devin condiţii obligatorii pentru obţinerea sprijinului pe toată perioada contractului de finanţare.

Temeinic şi legal s-a constatat că beneficiarul finanţării nerambursabile prin FEADR pe M112 nu a menţinut criteriul de selecţie S3 cu privire la deţinerea în proprietate a întregii exploataţii agricole, neintabulând dreptul de proprietate.

Urmare a verificărilor efectuate, s-a constatat că investiţia realizată de beneficiar, a devenit neeligibilă.

În ceea ce priveşte criticile recurentei privind probatoriul propus şi neadministrat de instanţa de fond şi faţă de faptul că judecătorul a pronunţat o soluţie doar pe baza înscrisurilor, fără a administra toate probele solicitate de reclamantă, Înalta Curte constată că această susţinere nu echivalează cu nerespectarea dreptului la apărare, ci cu faptul că materialul probator depus precum şi susţinerile părţilor au fost suficiente pentru ca instanţa să îşi formeze o opinie în acest caz.

Nici sentinţa civilă nr. 133/2017 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş nu poate fi considerată practică judiciară de către instanţa de control judiciar.

Înalta Curte constată că şi celelalte critici formulate sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect şi legal starea de fapt dedusă judecăţii, hotărârea pronunţată nefiind susceptibilă de criticile formulate, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a fondului şi a probatoriilor administrate.

Prin urmare, instanţa constată că susţinerile şi criticile recurentei sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală, motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fiind nefondat.

6. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă Întreprindere Individuală A. împotriva sentinţei nr. 132/2017 din 17 noiembrie 2017 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 octombrie 2020.