Eligibility of project sustainability expenditures under European Structural Funds

Şedinţa publică din data de 16 octombrie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea formulată, reclamanta Universitatea "Babeş-Bolyai" a solicitat în contradictoriu cu pârâta Organismul Intermediar pentru Programul Operaţional Capital Uman - Ministerul Educaţiei Naţionale, ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/14.02.2017 şi a creanţei aferente acesteia în valoare de 120.901,90 RON, precum şi anularea Deciziei înregistrată sub nr. x/02.05.2017 privind soluţionarea contestaţiei.

2. Soluţia instanţei de fond

Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 45 din 28 februarie 2018, a respins, ca neîntemeiată, acţiunea formulată de reclamanta Universitatea "Babeş-Bolyai", în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educaţiei Naţionale.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva hotărârii instanţei de fond reclamanta Universitatea "Babeş-Bolyai", a declarat recurs.

Recursul este întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

După prezentarea situaţiei de fapt, în motivarea recursului se arată că hotărârea cuprinde motive contradictorii, ceea ce atrage casarea acesteia conform art. 488 alin. (1) pot. 6 C. proc. civ.

Astfel, recurenta susţine că instanţa de fond a reţinut în considerentele sentinţei civile pronunţate, însă fără a-şi fundamenta respingerea acţiunii faptul că, în conformitate cu prevederile art. 51 din O.U.G. nr. 66/2011, actul administrativ care este supus controlului judiciar este Decizia privind soluţionarea contestaţiei administrative. Cu alte cuvinte, motivele de nelegalitate şi netemeinicie invocate prin intermediul cererii de chemare în judecată ar fi trebuit să se raporteze strict la actul administrativ care face obiectul controlului judiciar. Deşi instanţa de fond critică faptul că s-au adus critici prioritar procesului-verbal de constatare a neregulilor, în expunerea de considerente îşi întemeiază silogismul judiciar în special pe cuprinsul acestui proces-verbal de constatare, iar referitor la decizia de soluţionare a contestaţiei precizează doar că este corespunzător motivată atât în fapt cât şi în drept.

Recurenta mai consideră că hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, ceea ce atrage casarea acesteia conform at. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În contractul de finanţare nr. x, la art. 2 alin. (4) se prevede faptul că perioada de sustenabilitate a proiectului este de trei ani de la finalizarea implementării acestuia, iar în Ghidul solicitantului privind condiţiile generale (2014) la art. 4.4.5 se prevede, în ceea ce priveşte sustenabilitatea proiectului, faptul că "este esenţial ca, în calitate de solicitant, încă din etapa de pregătire a proiectului să aveţi o strategie clară pentru continuarea proiectului după finalizarea finanţării nerambursabile ".

Rezultă că atât solicitarea, cât şi aprobarea şi respectiv acordarea unor fonduri europene nerambursabile în vederea implementării unui proiect nu are ca şi obiectiv strict perioada de implementare a respectivului proiect ci şi perioada ulterioară finalizării implementării lui, întrucât motivul principal al aprobării unei finanţări europene este angajamentul îndeplinirii de către beneficiar a scopurilor (general şi special) proiectului prevăzute în cererea de finanţare/contractul de finanţare şi perpetuarea rezultatelor obţinute pe parcursul desfăşurării proiectului, astfel eficacitatea proiectului ar fi redusă şi totodată efortul desfăşurării proiectului ar fi zadarnic.

Rezumându-se la enumerarea de dispoziţii legale din acte normative aplicabile şi din contractul de finanţare fără a argumenta motivul încălcării acestor prevederi, prima instanţă respinge ca neîntemeiată acţiunea formulată.

Instanţa de fond reţine neîndeplinirea condiţiei de la lit. d), întrucât invocarea neîndeplinirii celorlalte condiţii ar fi vădit nerezonabilă, iar aceasta din urmă condiţie îi permite prin formularea ei mai generală să o invoce ca nefiind îndeplinită, bazându-se doar pe actele normative naţionale şi europene enumerate în procesul-verbal de constatare de nereguli. Instanţa de fond are în vedere faptul că în măsura în care o singură condiţie nu este îndeplinită, cheltuiala în cauză nu este eligibilă.

Din interpretarea art. 1 alin. (4) lit. d) din H.G. nr. 759/2007 rezultă că o cheltuială este eligibilă atâta timp cât poate fi atribuită unei activităţi din cadrul proiectului ("costuri care pot fi atribuite") şi atâta timp cât există o legătură cu această activitate, în cauza de faţă, cheltuielile efectuate în valoare de 120.901.90 RON au caracteristica de a putea fi atribuite activităţilor proiectului, din moment ce au fost efectuate în perioada de implementare a proiectului şi pot fi utilizate în continuare în perioada de sustenabilitate a proiectului. Aşadar, din analiza art. 1 alin. (4) lit. d) nu reiese condiţionarea conform căreia sunt costuri eligibile doar cele efectuate pentru realizarea activităţilor programului finanţat astfel cum reţine instanţa.

În ceea ce priveşte art. 126 alin. (2) din Regulamentul CE nr. 966/2012, instanţa de fond indică toate condiţiile cumulative prevăzute la acest aliniat, însă şi de această dată instanţa de fond nu a motivat care sunt argumentele pentru care condiţiile nu sunt respectate.

În susţinerea recursului sunt redate texte de lege incidente pricinii şi practică judiciară,

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul Ministerul Educaţiei Naţionale a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

5. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

În ceea ce priveşte motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., în considerentele hotărârii "se vor arăta obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor."

Verificând conţinutul sentinţei atacate, instanţa de control judiciar constată că aceasta îndeplineşte exigenţele menţionate, întrucât judecătorul fondului a expus în mod clar şi logic argumentele care au fundamentat soluţia adoptată.

Înalta Curte apreciază că motivarea hotărârii judecătoreşti înseamnă, în sensul strict al termenului, precizarea în scris a raţionamentului care îl determină pe judecător să admită sau să respingă o cerere de chemare în judecată.

În cauza de faţă, instanţa de control judiciar consideră că hotărârea recurată îndeplineşte cerinţele impuse de art. 425 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Motivul de recurs analizat are în vedere fiecare dintre argumentele de fapt şi de drept folosite de reclamant în cererea de chemare în judecată, instanţa având posibilitatea să le grupeze şi să le structureze în funcţie de problemele de drept deduse judecăţii, putând să le răspundă prin considerente comune.

În motivarea hotărârii judecătoreşti se regăsesc toate susţinerile invocate de partea reclamantă în legătură cu nelegalitatea actului administrativ contestat în cauză, astfel că sentinţa nu este susceptibilă de a fi reformată prin prisma motivului de recurs cercetat.

În ceea ce priveşte motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că reclamanta este beneficiara Contractului de finanţare POSDRU nr. x pentru proiectul "Perfecţionarea cadrelor didactice care predau limba română în învăţământul preuniversitar în evaluarea competenţelor de comunicare ale elevilor", cod SMIS 53090, în prezent finalizat.

Pârâtul, ca autoritate cu competenţe în gestionarea fondurilor europene, prin structura proprie de control, a stabilit în sarcina reclamantei o creanţă bugetară în cuantum de 120.901,90 RON prin emiterea Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/14.02.2017 . La baza verificării a stat suspiciunea de neregulă semnalată de Autoritatea de Audit prin Raportul nr. x/08.12.2016.

În sarcina reclamantei neregula constatată a reprezentat efectuarea unor cheltuieli neeligibile în sumă de 123.369,29 RON reprezentând datorii tip FEDR şi consumabile, pentru care beneficiarul nu a justificat utilizarea acestora pentru activităţile proiectului.

Împotriva Procesului-verbal de constatare a neregulilor, reclamanta a formulat contestaţie respinsă prin Decizia nr. x/02.05.2017.

Recurenta-reclamantă susţine, prin cererea de recurs, că în contractul de finanţare se prevede faptul că perioada de sustenabilitate a proiectului este de trei ani de la finalizarea implementării acestuia, şi afirmă că atât solicitarea, cât şi aprobarea şi respectiv acordarea unor fonduri europene nerambursabile în vederea implementării unui proiect nu arc ca si obiectiv strict perioada de implementare a respectivului proiect, ci şi perioada ulterioară finalizării implementării lui, concluzionând într-un mod nerelevant că perioada de implementare şi cea de sustenabilitate a proiectului trebuie privite ca un tot unitar şi nu se poate realiza o separare a acestora, întrucât s-ar aduce atingere raţiunii existenţei şi dezvoltării proiectelor europene.

Înalta Curte apreciază că nu este relevant faptul că recepţia bunurilor s-a realizat în perioada de implementare a proiectului, în situaţia în care nu a fost justificată utilizarea dotărilor de tip FEDR (mobilier şi desktop-uri) şi a consumabilelor pentru activităţi din cadrul proiectului.

Având în vedere faptul că dotările FEDR au fost recepţionate la data de 11.12.2015 (72 mese modulare, 72 scaune şi 18 desktop-uri) iar consumabilele pentru multifuncţională la data de 15.12.2015, în condiţiile în care echipa de management a proiectului a derulat activităţi până la data de 15.12.2015, iar data limită de implementare a proiectului a fost 31.12.2015, rezultă, fără putinţă de tăgadă, că acestea nu au putut fi utilizate în vederea implementării activităţilor proiectului.

Susţinerile recurentei potrivit cărora aceste achiziţii erau necesare pentru a se asigura sustenabilitatea proiectului în perioada sa de monitorizare sunt contrazise de art. 1 al contractului de finanţare care prevede că finanţarea nerambursabilă se acordă pentru implementarea proiectului în condiţiile stabilite prin contract şi anexele acestuia.

De asemenea, faptul că materialele didactice dezvoltate în proiect, la a căror realizare au contribuit echipamentele achiziţionate sunt exploatate în prezent, nu poate fi reţinut drept argument pentru eligibilitatea unor cheltuieli efectuate fără respectarea prevederilor legale.

Înalta Curte are în vedere dispoziţiile prevederilor art. 34 alin. (2) din Specificitatea Fondurilor din Regulamentul CE nr. 1083/2006, conform cărora, fără a aduce atingere derogărilor prevăzute de regulamentele specifice ale Fondurilor, FEDER şi FSE pot să finanţeze, în mod complementar şi în limita a 10% din creditele alocate de Comunitate fiecărei axe prioritare a unui program operaţional, măsuri care intră sub incidenţa sferei de intervenţie a altor Fonduri în cazul în care acestea sunt necesare pentru buna desfăşurare a operaţiunii şi au o legătură directă cu aceasta din urmă.

De asemenea, potrivit art. 172 alin. (1) din Regulamentul CE nr. 2342/2002, costurile eligibile sunt costurile suportate efectiv de beneficiarul unei subvenţii, care îndeplinesc următoarele criterii; (...)

(c) sunt necesare pentru punerea în aplicare a acţiunii sau a programului de lucru care face obiectul subvenţiei; (...)

(f) sunt rezonabile, justificate si respecta cerinţele bunei gestionari financiare, în special din punctul de vedere al economiei si al eficienţei."

În opinia recurentei nu se poate reţine în sarcina Universităţii creanţa în cuantum de 120.901,90 RON aferentă achiziţiei bunurilor respective din moment ce echipa de control din cadrul OI POCU-MEN în constatările sale cuprinse în procesul-verbal de stabilire a neregulilor nu a reuşit să probeze încălcarea vreunei norme de drept material.

Însă, Înalta Curte constată că atât în procesul-verbal de constatare nr. x/14.02.2017 cât şi în sentinţa recurată este bine conturată situaţia de fapt şi de drept prin care se confirmă existenţa neregulii şi sunt indicate în mod clar şi fără echivoc prevederile legale încălcate.

Aşa cum corect a reţinut şi instanţa de fond, Înalta Curte constată că în cauză este evident că activităţile necesare pentru implementarea proiectului, pentru a căror realizare recurenta şi-a asumat achiziţia bunurilor în litigiu, au fost finalizate anterior recepţiei bunurilor. Astfel, activităţile asumate de recurentă pentru implementarea proiectului au putut fi realizate fără a fi necesară achiziţia în prealabil a bunurilor în litigiu. Ca atare, chiar dacă bunurile au fost achiziţionate în perioada implementării ele nu au putut fi utilizate la realizarea activităţilor necesare a fi întreprinse în perioada implementării, iar pe de altă parte, pentru asigurarea continuităţii activităţilor în perioada de sustenabilitate nu se acordă finanţarea prin POSDRU, deci achiziţia nu poate fi justificată pentru realizarea activităţilor din perioada sustenabilităţii.

De asemenea, Înalta Curte reţine că instanţa de fond în mod corect a apreciat că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 2 alin. (1) lit. d) din H.G. nr. 759/2007 coroborat cu dispoziţiile art. 4 din Contractul de finanţare, art. 1 alin. (4) lit. d) din H.G. nr. 759/2007 şi art. 126 alin. (2) din Regulamentul CE nr. 966/2012 care condiţionează costurile eligibile de necesitatea efectuării lor pentru realizarea activităţilor programului finanţat, cum corect a constatat intimata.

Astfel fiind, în mod corect s-a stabilit neelegibilitatea cheltuielilor efectuate în cuantum de 120.901,90 RON, pârâta dovedind că suma nu a fost cheltuită în conformitate cu contractul de finanţare şi legislaţia naţională şi comunitară.

Înalta Curte constată că şi celelalte critici formulate sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect şi legal starea de fapt dedusă judecăţii, hotărârea pronunţată nefiind susceptibilă de criticile formulate, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a fondului şi a probatoriilor administrate.

Prin urmare, instanţa constată că susţinerile şi criticile recurentei sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală.

6. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă Universitatea Babeş-Bolyai împotriva sentinţei civile nr. 45/2018 din 28 februarie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, ca fiind nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 octombrie 2020.