Tardiveness of administrative appeal due to 15-day deadline under Law 554/2004

Şedinţa publică din data de 16 octombrie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 97 din 15 ianuarie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis contestaţia formulată de reclamantul Inspectoratul Şcolar Judeţean Dâmboviţa, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educaţiei Naţionale -O.I.P.O.C.U. şi chemaţii în garanţie Inspectoratul Şcolar Judeţean Suceava şi Federaţia Naţională a Asociaţiilor de Părinţi - Învăţământ Preuniversitar, a anulat Decizia nr. 012299/ES/16.12.2016 şi procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/9096 din 19.10.2016 ambele emise de pârât, a înlăturat obligaţia reclamantului de a plăti suma de 161.249,25 RON cu titlu de creanţă bugetară stabilită în sarcina acestuia şi a respins cererea de chemare în garanţie formulată de reclamant, ca rămasă fără obiect.

Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs, pârâtul Ministerul Educaţiei şi Cercetării-Direcţia OIPOCU MEN, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Înalta Curte, verificând data la care a fost formulat recursul, constată că acesta a fost declarat peste termenul prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea 554/2004 privind contenciosul administrativ.

Este adevărat că potrivit art. 485 alin. (1) C. proc. civ.

"Termenul de recurs este de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel."

Însă, în cauză sunt incidente dispoziţiile legii contenciosului administrativ care la art. 20 alin. (1) stipulează că:

"Hotărârea pronunţată în primă instanţă poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare".

Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului rezultă, fără putinţă de tăgadă, că sentinţa atacată a fost comunicată la data de 5 martie 2018, iar recursul a fost înregistrat la data de 30 martie 2018, prin fax, potrivit rezoluţiei de la dosarului, depăşindu-se, aşadar, termenul legal de 15 zile prevăzut de textul legal sus citat.

Conform dispoziţiilor art. 185 alin. (1) C. proc. civ.:

"Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate".

Potrivit art. 186 C. proc. civ., republicat:

"(1) Partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedeşte că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate.

(2) În acest scop, partea va îndeplini actul de procedură în cel mult 15 zile de la încetarea împiedicării, cerând totodată repunerea sa în termen. În cazul exercitării căilor de atac, această durată este aceeaşi cu cea prevăzută pentru exercitarea căii de atac.

(3) Cererea de repunere în termen va fi rezolvată de instanţa competentă să soluţioneze cererea privitoare la dreptul neexercitat în termen."

Înalta Curte constată că recurentul nu a solicitat repunerea sa în termen.

Cum în cauză, recurentul nu a pretins şi nu a dovedit că a fost împiedicat în exercitarea, în termen, a căii de atac, se va constata că recursul este tardiv formulat şi în temeiul art. 493 alin. (3) şi (5) C. proc. civ. se va respinge, ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia tardivităţii recursului.

Anulează recursul declarat de recurentul-pârât Ministerul Educaţiei şi Cercetării-Direcţia OIPOCU MEN împotriva sentinţei civile nr. 97 din 15 ianuarie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca fiind formulat peste termenul prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, privind contenciosul administrativ.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 octombrie 2020.