UNBR wins: lawyer’s challenge to fitness-to-practice referral quashed as definitive forgery conviction bars practice per se
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice admitted the appeal by the National Union of Romanian Bars (UNBR), reversed the Court of Appeal’s judgment that had annulled UNBR Decision No. 215/2017, and, re-hearing the case, dismissed the lawyer’s action as unfounded, thereby upholding the UNBR decision that referred the case back to the Olt Bar for re-examination of the lawyer’s fitness to practice. The dispute concerned the annulment of an administrative decision by UNBR after the lawyer had been definitively convicted of forgery (fals intelectual) and received a suspended sentence of one year’s imprisonment with a two-year supervision period; the Olt Bar had found her still worthy to practice, but UNBR ordered reconsideration based on statutory unworthiness. The High Court held that the lower court misinterpreted Articles 14(a) and 27(d) of Law No. 51/1995, ruling that the definitive conviction for an intentional offense, regardless of the suspension or deferral of the sentence, triggers unworthiness per se, and that the constitutional decisions cited do not require a separate assessment of whether the offense harms the profession’s prestige.
Legislator headnote
AI generatedart. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 83 din C. pen, art. 27 lit. d) din Legea nr. 51/1995, art. 14 lit. a) din Legea nr. 51/1995, art. 14 lit. a) din Legea nr. 51/1195, art. 496 alin. (1) C. proc. civ; UNBR wins: lawyer’s challenge to fitness-to-practice referral quashed as definitive forgery conviction bars practice per se: 215/2017, and, re-hearing the case, dismissed the lawyer’s action as unfounded, thereby upholding the UNBR decision that referred the case back to the Olt Bar for re-examination of the lawyer’s fitness to practice. The dispute concerned the annulment of an administrative decision by UNBR after the lawyer had been definitively convicted of forgery (fals intelectual) and received a suspended sentence of one year’s imprisonment with a two-year supervision period; the Olt Bar had found her still worthy to practice, but UNBR ordered reconsideration based on statutory unworthiness. The High Court held that the lower court misinterpreted Articles 14(a) and 27(d) of Law No. 51/1995, ruling that the definitive conviction for an intentional offense, regardless of the suspension or deferral of the sentence, triggers unworthiness per se, and that the constitutional decisions cited do not require a separate assessment of whether the offense harms the profession’s prestige.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedLegal basis for the court to annul the lower court's decision and re-examine the case on the merits.
Procedural rule governing the court's decision to admit the appeal, quash the judgment and rule on the merits.
Full text
Şedinţa publică din data de 16 octombrie 2020
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Cererea de chemare în judecată
Prin acţiunea formulată reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Uniunea Naţională a Barourilor din România şi Baroul Olt, a solicitat ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se dispună anularea Deciziei nr. 215 emisă de UNBR la data de 18.02.2017 şi menţinerea Deciziei Baroului Olt nr. 119 din 07.10.2016.
2. Soluţia instanţei de fond
Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 77 din 9 februarie 2018, a admis cererea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Uniunea Naţională a Barourilor din România şi Baroul Olt şi a anulat decizia nr. 215/18.02.2017 emisă de UNBR.
3. Calea de atac exercitată
Împotriva hotărârii instanţei de fond pârâta Uniunea Naţională a Barourilor din România a declarat recurs.
Recursul este întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
În motivarea recursului se arată că a fost invocat ca motiv de anulare a Deciziei nr. 215/2017 a Consiliului U.N.B.R. faptul că "sentinţa penală nr. 101 din 05.05.2016 nu este o hotărâre penală de condamnare, ci o hotărâre penală de stabilire a unei pedepse de 1 an de închisoare, faţă de care în baza art. 83 din C. pen. s-a dispus amânarea aplicării acesteia pe un termen de supraveghere de 2 ani".
În opinia recurentului, contrar poziţiei adoptate de prima instanţă, în cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 14 lit. a) şi art. 27 lit. d) din Legea nr. 51/1995, în sensul că reclamanta cade sub incidenţa acestora, fiind nedemnă de a exercita profesia de avocat.
Cu privire la Decizia nr. 225 din 04.04.2017 a Curţii Constituţionale, se arată că prin aceasta s-a constatat că sintagma "de natură să aducă atingere prestigiului profesiei de avocat" cuprinsă în textul art. 14 lit. a) din Legea nr. 51/1995, este neconstituţională.
Textul de lege nu a fost constatat ca neconstituţional în integralitatea lui, dispoziţia legală în vigoare ca urmare a deciziei pronunţate de instanţa de control constituţional fiind:
"Este nedemn de a fi avocat: a) cel condamnat definitiv prin hotărâre judecătorească la pedeapsa cu închisoare pentru săvârşirea unei infracţiuni intenţionate".
De asemenea, se mai susţine că nici Decizia nr. 227/2017 a Curţii Constituţionale nu prezintă relevanţă în cauză deoarece nu îi creează reclamantei o situaţie mai favorabilă, dimpotrivă, ca urmare a soluţiei adoptate de Curtea Constituţională nedemnitatea intervine de drept (şi consiliul baroului trebuie să o constate) dacă sunt întrunite cerinţele "obiective" prevăzute de art. 14 lit. a), fără a se mai verifica dacă faptele sunt de natură să aducă atingere prestigiului profesiei.
4. Apărările formulate în cauză
Intimata A. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
5. Soluţia instanţei de recurs
Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatei, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat.
Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.
Din actele şi lucrările dosarului rezultă că reclamanta a fost condamnată definitiv la pedeapsa de 1 an de închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual, aplicarea acestei pedepse fiind amânată pe un termen de supraveghere de 2 ani, infracţiune săvârşită în calitate de secretar al comunei Gostavăţu, judeţul Olt.
Consiliul Baroului Olt, prin Decizia nr. 119 din 07.10.2016, a decis că reclamanta este în continuare demnă să exercite profesia de avocat deoarece a săvârşit infracţiunea neavând calitatea de avocat, iar fapta acesteia nu este de natură să ştirbească prestigiul profesiei de avocat.
Decizia Consiliului Baroului Olt a fost contestată de Preşedintele U.N.B.R., contestaţie care a fost admisă prin Decizia nr. 215 din 18.02.2017 a Consiliului U.N.B.R., dispunându-se retrimiterea cauzei la Baroul Olt pentru reanalizarea deciziei de menţinere în profesie a reclamantei faţă de dispoziţiile ari. 14 lit. a) şi art. 27 lit. d) din Legea nr. 51/1995.
Înalta Curte are în vedere faptul că potrivit art. 14 lit. a) din Legea nr. 51/1195:
"Este nedemn de a fi avocat: a) cel condamnat definitiv prin hotărâre judecătorească la pedeapsa cu închisoarea pentru săvârşirea unei infracţiuni intenţionate", iar în conformitate cu dispoziţiile art. 27 lit. d) din lege "Calitatea de avocat încetează... d) dacă avocatul a fost condamnat definitiv pentru o faptă prevăzută de legea penală şi care îl face nedemn de a fi avocat", dispoziţiile regăsindu-se similar şi în art. 58 alin. (1) lit. d) din Statutul profesiei de avocat.
Înalta Curte constată că instanţa de fond a făcut o interpretare greşită a dispoziţiilor legale aplicabile în cauză.
Contrar poziţiei adoptate de prima instanţă, Înalta Curte apreciază că decizia UNBR privind retrimiterea cauzei la Baroul Olt pentru reanalizarea situaţiei este corectă.
Prin urmare, instanţa constată că susţinerile şi criticile recurentei sunt întemeiate, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre nelegală.
6. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs
Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentinţa atacată şi, rejudecând, va respinge acţiunea reclamantei, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă Uniunea Naţională a Barourilor din România împotriva sentinţei nr. 77/2018 din 9 februarie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi, rejudecând, respinge acţiunea formulată de reclamanta A., ca neîntemeiată.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 octombrie 2020.