Scope of import exclusion for renewable energy support: domestic processing of imported forestry biomass is not "acquired from imports" under Law 220/2008

Şedinţa publică din data de 1 octombrie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată la 9.02.2017, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor, solicitând obligarea acestuia la emiterea Certificatelor de origine pentru biomasă provenită din silvicultură şi industriile conexe aferentă perioadei octombrie, noiembrie 2013, anului 2014, precum şi a lunii mai a anului 2015, conform tabelului de mai jos.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 910 din 2 martie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a dispus următoarele:

- a admis excepţia lipsei de interes;

- a respins ca lipsită de interes cererea reclamantei în ceea ce priveşte certificatul solicitat prin adresa nr. x/24.02.2015;

- a admis excepţia rămânerii fără obiect;

- a respins ca rămasă fără obiect cererea reclamantei în ceea ce priveşte certificatele solicitate prin adresele nr. x/9.05.2015 şi nr. y/20.02.2015.

- a admis cererea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor, în parte;

- a obligat pârâtul să emită certificatele solicitate de reclamantă prin adresele nr. x/24.02.2015, nr. y/24.02.2015, nr. z/24.02.2015, nr. w/24.02.2015, nr. t/6.03.2015 şi nr. 1280/9.09.2015.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei a declarat recurs pârâtul Ministerul Apelor şi Pădurilor, invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În motivarea recursului se arată că instanţa de fond a dat în mod greşit o interpretare restrictivă articolului 3 alin. (6) lit. a) din legea nr. 220/2008 în sensul că ar fi exclusă de la aplicarea sistemului de promovare a producerii energiei electrice doar biomasa achiziţionată din import. În opinia recurentului-pârât provenienţa "din import" a buştenilor transferă această caracteristică şi asupra biomasei rezultată din prelucrarea în România a buştenilor respectivi.

Se arată că în fapt, prin adresele nr. x/24.02.2015, nr. y/24.02.2015, nr. z/06.03.2015, nr. w/24.02.2015, nr. t/24.02.2015 şi nr. 1280/09.09.2015, reclamanta a solicitat Ministerului Mediului, Apelor şi Pădurilor emiterea Certificatelor de origine pentru biomasă provenită din silvicultură şi industriile conexe, aferentă perioadei octombrie, noiembrie 2013, anului 2014, precum şi a lunii mai 2015, pentru care au fost emise avize de către Comisariatul de Regim Silvic şi Cinegetic Suceava (C.R.S.C. Suceava).

În adresele care fac parte integrantă din avizele pentru biomasă din silvicultură şi industriile conexe, emise de C.R.S.C. Suceava, acesta a reţinut că "în cazul biomasei rezultată ca urmare a prelucrării primare şi/sau secundare a materialelor lemnoase în incinta proprie aparţinând producătorului, avizată pentru perioada susmenţionată [...], nu putem să ne pronunţăm asupra provenienţei acesteia, motivat şi de faptul că în procesul de prelucrare poate fi folosită ca materie primă materiale lemnoase, atât din intern cât şi de import".

Faţă de împrejurarea că nu a fost clarificată provenienţa biomasei din silvicultură şi industriile conexe pentru care a fost solicitat avizul, Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor a comunicat societăţii A. S.R.L., prin adresele reprezentând răspunsuri la solicitările reclamantei, arătate mai sus, faptul că nu poate fi emis certificatul de origine pentru biomasă din silvicultură şi industriile conexe.

Anterior, faţă de aspectul emiterii certificatelor de origine pentru biomasă provenită din silvicultură şi industriile conexe, rezultată din prelucrarea pe teritoriul naţional a materialelor lemnoase provenite din import, Departamentul pentru Ape şi Păduri şi Piscicultura a solicitat clarificări Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei prin adresa nr. x/22.10.2014 (ataşează copie), opinia acestei instituţii, întemeiată pe dispoziţiile art. 2 lit. b), art. 3 alin. (6) lit. a) şi ale art. 3 alin. (9) - (10) din Legea nr. 220/2008, fiind în sensul că "biomasa provenită din silvicultură şi industriile conexe rezultată din prelucrarea pe teritoriul României a buştenilor proveniţi din import nu ar trebui să beneficieze de certificate de origine".

Prin adresa nr. x/23.12.2014 (ataşează copie), Departamentul pentru Ape, Păduri şi Piscicultura a pus în vedere reclamantei să ia toate măsurile pentru clarificarea provenienţei biomasei împreună cu emitentul avizului, pentru a putea emite certificatele de origine solicitate.

În condiţiile în care documentaţia depusă pentru emiterea certificatelor de origine nu era completă în sensul că nu au fost depuse dovezi cu privire la provenienţa biomasei în mod corect a fost respinsă cererea intimatei-reclamante.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata-reclamantă a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea recursului ca nefondat.

În susţinerea întâmpinării intimata-reclamantă susţine că interpretarea instanţei de fond este cea corectă în sensul că este descurajată doar achiziţionarea de la import a biomasei nu şi achiziţionarea unor materii prime care, în urma procesului tehnologic conduc la producerea, pe teritoriul României de biomasă. Cât priveşte adresa x/22.10.2014 aceasta este o simplă opinie juridică emisă de o autoritate care nu este emitenta actului supus interpretării şi, chiar în adresă este îndrumat recurentul să se adreseze Camerei Deputaţilor.

II. Soluţia instanţei de recurs

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Înalta Curte, cu privire la recursul formulat în cauză constată că acesta este nefondat.

Într-adevăr, prin adresele nr. x/24.02.2015, nr. y/24.02.2015, nr. z/06.03.2015, nr. w/24.02.2015, nr. t/24.02.2015 şi nr. 1280/09.09.2015, reclamanta a solicitat Ministerului Mediului, Apelor şi Pădurilor emiterea Certificatelor de origine pentru biomasă provenită din silvicultură şi industriile conexe, aferentă perioadei octombrie, noiembrie 2013, anului 2014, precum şi a lunii mai 2015, pentru care au fost emise avize de către Comisariatul de Regim Silvic şi Cinegetic Suceava (C.R.S.C. Suceava).

În adresele care fac parte integrantă din avizele pentru biomasă din silvicultură şi industriile conexe, emise de C.R.S.C. Suceava, acesta a reţinut că "în cazul biomasei rezultată ca urmare a prelucrării primare şi/sau secundare a materialelor lemnoase în incinta proprie aparţinând producătorului, avizată pentru perioada susmenţionată [...], nu putem să ne pronunţăm asupra provenienţei acesteia, motivat şi de faptul că în procesul de prelucrare poate fi folosită ca materie primă materiale lemnoase, atât din intern cât şi de import".

Problema, în speţă, este legată de modalitatea de interpretare a prevederilor art. 3 alin. (6) lit. a) din legea nr. 220/2008.

Potrivit acestui text de lege, în forma în vigoare până la data modificării sale prin legea nr. 112/2015 publicată în Monitorul Oficial al României la data de 03.06.2015 şi intrată în vigoare la 06.06.2015, "(6) Nu se aplică sistemul de promovare a producerii energiei electrice din surse regenerabile de energie stabilit prin prezenta lege pentru:

a) energia electrică produsă din combustibil care provine din biomasă, deşeuri industriale şi/sau municipale achiziţionate din import, indiferent de puterea instalată a centralei electrice;"

Art. 2 lit. b) din acelaşi act normativ defineşte biomasa ca fiind "fracţiunea biodegradabilă a produselor, deşeurilor şi reziduurilor de origine biologică din agricultură (inclusiv substanţe vegetale şi animale), silvicultură şi industriile conexe, inclusiv pescuitul şi acvacultura, precum şi fracţiunea biodegradabilă a deşeurilor industriale şi municipale, codificate conform prevederilor legale"

Contrar interpretării date de recurentul-pârât, se constată că art. 3 alin. (6) lit. a) din legea nr. 220/2008 exceptează de la aplicarea sistemului de promovare a energiei electrice din surse regenerabile doar biomasa constând în deşeuri industriale şi/sau municipale achiziţionate din import. Textul nu se referă în general la biomasa din import şi, deci, nu sunt avute în vedere celelalte forme de biomasă dintre cele menţionate la art. 2 lit. b) din lege, respectiv biomasa din silvicultură şi industriile conexe. Extinderea excepţiei la biomasa obţinută în urma prelucrării sau declasării unor materii prime din silvicultură achiziţionate din import este lipsită de temei legal.

Ar fi fost, de altfel, imposibil să se facă o astfel de distincţie între biomasa obţinută prin prelucrarea unor buşteni din import şi biomasa obţinută în urma prelucrării unor buşteni achiziţionaţi de pe piaţa internă în condiţiile în care procesul tehnologic nu ar permite separarea şi evidenţierea distinctă a biomasei în funcţie de sursă, fapt observat chiar de Comisariatul de Regim Silvic şi Cinegetic Suceava din cadrul Ministerului Mediului, Apelor şi Pădurilor care, în cadrul adreselor anexă la avizele emise de această autoritate publică, arată că este imposibilă determinarea cu exactitate a fondului forestier din care provine întreaga cantitate de materiale lemnoase solicitată spre avizare. Nu este vorba de o imposibilitate imputabilă intimatei-reclamante ci de o imposibilitate inerentă unui proces tehnologic care implică utilizarea unor materii prime din surse variate fără a exista o obligaţie legală de prelucrare şi evidenţiere separată în funcţie de sursă.

Textul legii a devenit şi mai clar (în sensul că nu se referă la biomasă în general ci exclusiv la biomasa constând în deşeuri industriale şi/sau municipale) după modificarea intervenită odată cu intrare a în vigoare a legii 112/2015. În noua formă articolul menţionat prevede că "6) Nu se aplică sistemul de promovare a producerii energiei electrice din surse regenerabile de energie stabilit prin prezenta lege pentru:

a) energia electrică produsă din deşeuri industriale şi/sau municipale achiziţionate din import, indiferent de puterea instalată a centralei electrice;"

Modificarea nu este una de substanţă ci are exclusiv menirea de a elimina neclaritatea existentă în formularea anterioară.

Cât priveşte adresa nr. x/22.10.2014 a Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei acesta reprezintă o simplă opinie juridică fără forţă obligatorie. De altfel, în cadrul adresei nu se aduc argumente concrete în sprijinul acestei interpretări şi chiar emitentul actului recomandă solicitantului să se adreseze Camerei Deputaţilor în calitate de cameră decizională pentru un punct de vedere referitor la acest subiect.

În concluzie, prima instanţă a dat o interpretare corectă art. 3 alin. (6) lit. a) din legea nr. 220/2008 în sensul că acest articol nu interzice aplicarea sistemului de promovare a producerii energiei electrice din surse regenerabile de energie în cazul biomasei rezultate din silvicultură şi din industriile conexe chiar dacă materia primă este achiziţionată din import, astfel încât solicitarea unor documente suplimentare din care să rezulte sursa buştenilor din care a provenit biomasa nu avea niciun temei legal.

Reţinând că documentaţia depusă în susţinerea cererilor de emitere a certificatelor de origine a biomasei provenite din silvicultură şi industriile conexe era completă, instanţa de fond a procedat în mod corect în sensul admiterii în parte a acţiunii şi obligării recurentului-pârât la emiterea acestor certificate în măsura în care acţiunea nu a rămas fără obiect.

2. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Faţă de toate aceste considerente, în baza art. 496 din C. proc. civ. Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

Totodată, în baza art. 453 din C. proc. civ., coroborat cu art. 451 alin. (2) din C. proc. civ. Înalta Curte va obliga recurentul-pârât la plata a 3000 RON cheltuieli de judecată către intimata-reclamantă, apreciind că suma solicitată de parte este vădit disproporţionată atât în raport cu valoarea obiectului cât şi în raport cu complexitatea cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de pârâtul Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor împotriva sentinţei civile nr. 910 din 2 martie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Obligă recurentul la plata sumei de 3000 RON cheltuieli de judecată către intimata-reclamantă, cu aplicarea art. 451 alin. (2) din C. proc. civ.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 octombrie 2020.