Funding eligibility ruling vacated and remanded for reasoned retrial on overlapping project-management costs

Şedinţa publică din data de 15 octombrie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, reclamanta A., în numele său şi al partenerilor sai Universitatea "Lucian Blaga" din Sibiu, a învestit instanţa cu o acţiune formulată in contradictoriu cu Centrul Naţional de Dezvoltare a învăţământului Profesional şi Tehnic- Organism Intermediar POSDRU (CNDIPTOI), formulată împotriva următoarelor scrisori standard:

1. "Scrisoarea Standard de Informare a Beneficiarului" cu nr. 20132/21.11.2014 emisă de CNDIPT OI POSDRU, prin care a fost validată parţial Cererea de Rambursare nr. x;

2. "Scrisoarea Standard de Informare a Beneficiarului" cu nr. 18352/26.09.2015 emisă de CNDIPT OI POSDRU, prin care a fost validată parţial Cererea de Rambursare nr. x;

3. "Scrisoarea Standard de Informare a Beneficiarului" cu nr. 20262/15.10.2015 emisă de CNDIPT OI POSDRU, prin care a fost validată parţial Cererea de Rambursare nr. x;

4. "Scrisoarea Standard de Informare a Beneficiarului" cu nr. 22103/03.11.2015 emisă de CNDIPT OI POSDRU, prin care a fost validată parţial Cererea de Rambursare nr. x;

5. "Scrisoarea Standard de Informare a Beneficiarului" cu nr. 3748/28.03.2016 emisă de CNDIPT OI POSDRU, prin care a fost validată parţial Cererea de Rambursare nr. x;

6. "Scrisoarea Standard de Informare a Beneficiarului" cu nr. 5216/13.05.2016 emisă de CNDIPT OI POSDRU, prin care a fost validată parţial Cererea de Rambursare Finală;

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 2394 din 23 mai 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea A. şi Universitatea Lucian Blaga din Sibiu, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educaţiei Naţionale - Direcţia Organismul Intermediar pentru Programul Operaţional Capital Uman.

A anulat în parte scrisorile standard de informare a beneficiarului emise de pârâtă nr. 20132/2014, 18352/2015,20262/2015, 22103/2015, 3748/2016, 5216/2016, scrisori prin care au fost validate parţial cererile de rambursare formulate identificate ca fiind C3,C7,C9,C14,C15 şi cererea de rambursare finală şi obligă pârâtul la rambursarea sumei de 211.859 RON reprezentând cheltuieli cu personalul implicat în implementarea proiectului.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei nr. 2394 din 23 mai 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, pârâtul Ministerul Educaţiei Naţionale - Direcţia Organismul Intermediar pentru Programul Operaţional Capital Uman a formulat recurs. Au fost invocate cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 din C. proc. civ.

În ceea ce priveşte primul motiv de recurs, recurenta afirmă că hotărârea a fost dată cu încălcarea normelor de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii. Mai precis se arată că acţiunea a fost formulată cu depăşirea termenului de prescripţie prevăzut de art. 11 alin. (1) lit. a) din legea nr. 554/2004 şi nu s-a făcut dovada existenţei unor motive temeinice care să fi permis introducerea acţiunii în contencios şi peste termenul de 6 lui de la comunicarea actului atacat.

Referitor la cel de al doilea motiv de casare se arată că hotărârea este nemotivată întrucât nu conţine nicio referire la susţinerile formulate prin întâmpinare şi nici nu sunt arătate motivele pentru care aceste susţineri au fost înlăturate. Sentinţa nu cuprinde aprecieri proprii ale instanţei de fond referitoare la starea de fapt şi motivele de nelegalitate care au fost invocate prin întâmpinare prima instanţă reluând în considerentele ce preced soluţia pronunţată exclusiv argumentele reclamantei din cererea de chemare în judecată.

În ceea ce priveşte cel de al treilea motiv de casare se arată că validarea cheltuielilor era condiţionată de caracterul eligibil al acestora. Or una dintre condiţiile de eligibilitate cuprinsă în Ghidul solicitantului se referea la interdicţia de a exista o suprapunere a atribuţiilor personalului relevant pentru implementarea activităţilor proiectului.

Referitor la cererea de rambursare nr. x şi nr. 7 se afirmă că atribuţia de avizare a rapoartelor şi a fişelor de pontaj era o atribuţie stabilită exclusiv în sarcina managerului de proiect a cărui activitate nu trebuia să fie dublată de activităţile desfăşurate de echipa de implementare. În aceste condiţii se apreciază că în mod corect au fost invalidate cheltuielile solicitate pentru salariul coordonatorului de implementare B. care a prestat astfel de servicii în luna iulie, august, septembrie şi octombrie 2014.

Referitor la cererea de rambursare nr. x se afirmă că, pe de o parte au fost invalidate cheltuieli reprezentând contravaloarea costurilor salariale pentru luna noiembrie 2014, decembrie 2014 şi ianuarie 2015 solicitate la rambursare pentru expert responsabil flux financiar B. (pentru motive similare celor expuse mai sus) şi au fost recalculate şi reîncadrate la categorie bugetară Cheltuieli indirecte/cheltuieli generale de administrate cheltuielile reprezentând costurile salariale pentru luna noiembrie 2014, decembrie 2014 şi ianuarie 2015 pentru expert urmărire flux financiar C.

În ceea ce priveşte cererea de rambursare nr. x se afirmă că au fost invalidate cheltuieli reprezentând contravaloarea costurilor salariale pentru luna noiembrie 2014, decembrie 2014, ianuarie 2015 februarie 2015 şi martie 2015 solicitate la rambursare pentru expert responsabil flux financiar B. (pentru motive similare celor expuse mai sus). Instanţa de fond nu a observat, în legătură cu această cerere de rambursare, faptul că era vorba, parţial de o resolicitare a unor cheltuieli solicitate şi prin cerea de rambursare nr. 9 şi a obligat la o dublă validare pentru aceste cheltuieli.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata-reclamantă Universitatea Lucian Blaga Sibiu a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat.

Referitor la primul motiv de recurs se afirmă că prescripţia nu poate fi invocată direct în recurs ci trebuia invocată odată cu întâmpinarea în faţa primei instanţe. Oricum, se afirmă că acţiunea nu este prescrisă întrucât termenul de formulare a acţiunii trebuie calculat de la finalizarea procedurii de conciliere nu de la data comunicării soluţiei la plângerea prealabilă.

În ceea ce priveşte cel de al doilea motiv de casare se afirmă că din analiza motivului de casare nu rezultă în ce constă critica adusă soluţiei date de instanţa de fond cu privire la nemotivarea sau la motivarea contradictorie. Oricum, în opina intimatei, sentinţa atacată este motivată în mod corespunzător, argumentele instanţei de fond regăsindu-se la filele x din sentinţă.

În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. intimata-reclamantă afirmă că soluţia instanţei de fond este temeinică şi legală, instanţa reţinând în mod corect faptul că activităţile desfăşurate de experţii din echipa de implementare nu se suprapun cu activităţile de management general. În ceea ce priveşte reîncadrarea în CGA aceasta s-a efectuat în mod nelegal în lipsa unui acta adiţional în acest sens.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând probele administrate în cauză Înalta Curte constată că recursul este fondat, urmând să fie admis pentru următoarele considerente:

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

În ceea ce priveşte primul motiv de recurs se constată că în cauză, problema prescripţiei dreptului material la acţiune a fost invocată pentru prima dată prin cererea de recurs, nefiind formulată excepţia de prescriere a acţiunii în faţa instanţei de fond.

Or potrivit art. 2513 din C. civ. "Prescripţia poate fi opusă numai în primă instanţă, prin întâmpinare sau, în lipsa invocării, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate".

În consecinţă nu se poate vorbi de o încălcare, de către instanţa de fond, a normelor de procedură a căror nerespectare este sancţionată cu nulitatea absolută cât timp în faţa acestei instanţe nu a fost invocată, în termenul legal, prescripţia iar instanţa nu avea posibilitatea de a o invoca din oficiu.

Referitor, însă, la cel de al doilea motiv de recurs Înalta Curte constată că acesta este fondat.

Analizând sentinţa recurată se constată că aceasta este nemotivată.

Motivarea hotărârii constituie o garanţie pentru părţi în faţa eventualului arbitrariu judecătoresc, precum şi singurul mijloc prin care se dă posibilitatea de a se exercita controlul judiciar, circumscriindu-se astfel noţiunii de proces echitabil în condiţiile prevăzute de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. Obligaţia de motivare a unei hotărâri presupune prezentarea silogismului juridic de natură a explica inteligibil hotărârea luată, ceea ce nu implică un răspuns exhaustiv la toate argumentele aduse de parte, dar nici ignorarea lor, ci o expunere a argumentelor fundamentale care prin conţinutul lor sunt susceptibile să influenţeze soluţia.

În speţă, însă, în partea care ar fi trebuit să cuprindă argumentele instanţei de judecată sunt reluate, în bloc, susţinerile din acţiune aşa cum au fot ele sintetizate în partea introductivă a motivării. O astfel de modalitatea de motivare nu este corespunzătoare şi nu răspunde exigenţelor unui proces echitabil întrucât, pe de o parte, nu există garanţia că instanţa a trecut prin filtrul propriu respectivele argumente şi, pe de altă parte, respectiva motivare nu conţine nicio referire la apărările formulate de recurentul-pârât prin întâmpinare.

Preluând în mod necritic argumentele reclamantei în forma în care au fost prezentate de aceasta instanţa a omis, de fapt, să soluţioneze fondul pricinii, hotărârea atacată neconţinând un punct de vedere propriu instanţei cu privire la aspectele de fapt şi de drept pe care le implică litigiul. Singurul remediu posibil în această situaţie îl reprezintă casarea sentinţe şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă pentru respectarea dublului grad de jurisdicţie.

2. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) şi 497 din C. proc. civ. coroborat cu art. 20 din legea nr. 554/2004 şi cu aplicarea art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. Înalta Curte va admite recursul şi va casa sentinţa, trimiţând cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de pârâtul Ministerul Educaţiei Naţionale - Direcţia Organismul Intermediar pentru Programul Operaţional Capital Uman împotriva sentinţei civile nr. 2394 din 23 mai 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.

Casează hotărârea recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 octombrie 2020.