Territorial jurisdiction for administrative salary claims filed by union on behalf of members with divergent domicile and residence

Şedinţa publică din data de 15 octombrie 2020

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1). Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea iniţial înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal, la data de 26 iunie 2019, sub nr. x/2019, reclamanţii A., B. şi C., împreună cu alţi reclamanţi- prin Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Vameşilor "Pro Lex" au chemat în judecată pe pârâta Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună obligarea pârâtei la: recalcularea sporului de fidelitate la valoarea reală în funcţie de vechimea în muncă şi salariul de bază ale fiecărui reclamant; plata diferenţei rezultate dintre valoarea reală a sporului de fidelitate calculată şi cea acordată efectiv, sume ce vor fi actualizate cu coeficientul de inflaţie de la data scadenţei până la data efectuării plăţii, şi obligarea la plata dobânzii legale începând cu data introducerii acţiunii şi până la plata efectivă; cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 6447/08.10.2019 pronunţată în dosarul nr. x/2019 s-a dispus disjungerea cauzei în ceea ce îi priveşte pe reclamanţii A., B., C. şi formarea unui nou dosar, cu nr. x/2019

2) Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1). Prin sentinţa civilă nr. 6455 din 08 octombrie 2019, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanţii A., B., C.- prin Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Vameşilor "Pro Lex", în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti, în favoarea Tribunalului Buzău, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

În motivarea acestei hotărâri, Tribunalul Bucureşti a reţinut, în esenţă, prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi că competenţa teritorială de soluţionare a cauzei se va respecta şi atunci când acţiunea se introduce în numele reclamantului de orice persoană de drept public sau privat, indiferent de calitatea acestuia din proces.

În cauză, s-a reţinut, cererea este formulată de Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Vameşilor "Pro Lex" în numele reclamanţilor A., B., C. - astfel că, în raport cu voinţa explicită a legiuitorului, competenţa teritorială de soluţionare a cauzei se stabileşte în raport de domiciliul reclamantului şi, reţinându-se că în cauză, reclamantul A. are domiciliul în Buzău, cartier Micro 14, judeţul Buzău, reclamantul B. are domiciliul în Buzău, judeţul Buzău, reclamantul C. are domiciliul în Buzău, judeţul Buzău, în temeiul art. 131 şi art. 132 C. proc. civ., Tribunalul a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Buzău, instanţa de la domiciliul reclamantului.

2.2). La data de 14 noiembrie 2019, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, iar prin sentinţa nr. 522/2020 din 23 septembrie 2020, a disjuns acţiunea formulată de reclamantul B. şi a dispus formarea unui nou dosar pe rolul Tribunalului Buzău; a admis excepţia de necompetenţă teritorială a Tribunalului Buzău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, invocată de instanţă, din oficiu, în ceea ce îi priveşte pe reclamanţii A. şi C.; a declinat competenta de soluţionare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanţii Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Vameşilor Pro Lex şi A., C., în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal; a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă; a suspendat, de drept, judecarea cererii, până la soluţionarea conflictului negativ de competenţă.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut, în esenţă, următoarele motive:

În ceea ce priveşte aplicabilitatea art. 109 din Legea nr. 188/1999, instanţa a avut în vedere art. 597 alin. (1) şi alin. (2) lit. b) din Codul administrativ şi, de asemenea, art. 536 din acelaşi Cod, şi art. 10 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 554/2004, reţinând că litigiul din prezenta cauză are ca obiect drepturi salariale pretins a se cuveni reclamantului, membru de sindicat, de la pârâtul în cadrul căreia acesta este încadrat în funcţia publică deţinută.

Or, raportat la normele legale expuse, specifice materiei contenciosului administrativ, competenţa materială şi teritorială de soluţionare a cauzei ar reveni secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului de la domiciliul reclamantului persoană fizică sau juridică de drept privat.

În ceea ce priveşte noţiunea de domiciliu, tribunalul a avut în vedere art. 28 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, art. 194 lit. a) C. proc. civ., art. 155 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. şi, conform Procesului-verbal de interogare a bazei de date DEPABD, din 16.01.2020, s-a reţinut că reclamanţii A. şi C. au stabilită reşedinţa în mun. Bucureşti, unde este şi sediul pârâtului în cadrul căruia îşi exercită funcţia publică. Numai reclamantul B. figurează cu domiciliul in mun. Buzăul.

S-a constatat, astfel, că reclamanţii, deşi au domiciliul în mun., jud. Buzău, şi-au stabilit reşedinţa în mun. Bucureşti, unde este şi sediul instituţiei în cadrul căreia activează ca funcţionari publici. Începând cu anul 2002, respectiv 2012, inclusiv la data formulării acţiunii, reclamanţii aveau reşedinţa in mun. Bucureşti.

În aceste condiţii, acţiunea în contencios administrativ formulată a fost introdusă la instanţa în circumscripţia teritorială a căreia se afla domiciliul reclamantului, din punct de vedere al normelor procesual civile, la momentul învestirii, respectiv reşedinţele în care locuiau efectiv, care se află în aceeaşi unitate administrativ teritorială cu sediul reclamantului Sindicatul Naţional al Funcţionarilor Publici şi cu domiciliul procesual ales al celorlalţi reclamanţi persoane fizice, membri de sindicat, cât şi cu sediul pârâtului Ministerul Agriculturii si Dezvoltării Rurale.

Totodată, s-a apreciat că judecarea litigiului la instanţa în circumscripţia teritorială a căreia se află domiciliile legale ale reclamanţilor, înscrise în actele lor de identitate, nu ar corespunde scopurilor adoptării Legii nr. 212/2018, menţionate în Expunerea de motive, şi anume corecta administrare a probelor faţă legătura instanţei cu domiciliul părţii şi reducerea cheltuielilor procedurale, dat fiind că reclamanţii ar fi puşi în situaţia de a se prezenta la termenele de judecată într-o altă unitate administrativ teritorială decât cea în care locuiesc efectiv şi în care îşi exercită funcţia publică.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra regulatorului de competenţă

Analizând actele şi lucrările dosarului, constatând că, în cauză, există un conflict negativ de competenţă, în sensul art. 133 alin. (2) Noul C. proc. civ., ivit între cele două instanţe care s-au declarat deopotrivă necompetente teritorial să judece pricina, Înalta Curte, în temeiul art. 135 C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente, stabilind competenţa soluţionării acesteia în favoarea Tribunalului Bucureşti, pentru următoarele considerente:

În ceea ce priveşte cadrul procesual, se constată că, obiectul cererii de chemare în judecată constă în obligarea pârâtei Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti la recalcularea şi acordarea sporului de fidelitate la valoarea reală, în funcţie de vechimea în muncă şi salariul de bază al fiecărui reclamant, plata diferenţei rezultate şi dobânda legală, acţiunea fiind formulată de Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Vameşilor "Pro Lex", în numele membrilor de sindicat.

Potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, în forma în vigoare la data introducerii cererii de chemare în judecată:

"Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului."

De asemenea, potrivit noului alin. (4) introdus în art. 10 prin Legea 212/2018:

"(4) Competenţa teritorială de soluţionare a cauzei se va respecta şi atunci când acţiunea se introduce în numele reclamantului de orice persoană de drept public sau privat, indiferent de calitatea acestuia din proces".

Faţă de prevederile legale citate, rezultă că, în speţă, competenţa teritorială se stabileşte în raport de domiciliul persoanelor fizice, nu în raport de sediul sindicatului.

Competenţa stabilită de textul de lege mai sus- menţionat este una teritorială exclusivă, ceea ce înseamnă că reclamantul trebuie să se adreseze exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său, neavând un drept de opţiune între mai multe instanţe.

În acest sens, Înalta Curte reţine că, în speţă, acţiunea a fost iniţiată de Sindicat, în numele membrilor săi persoane fizice; reclamanţii sunt membri ai Sindicatului Naţional al Poliţiştilor şi Vameşilor "Pro Lex", aceştia fiind funcţionari publici în cadrul M.A.I.- Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti.

În mod corect a reţinut Tribunalul Buzău că, din punct de vedere procedural, aşa cum s-a reţinut şi în doctrina juridică, interesează nu atât domiciliul, în sensul de locuinţă principală, conform actului de identitate, unde cel în cauză declară că îşi are locuinţa principală, astfel cum reglementează art. 87 C. civ., ci locul în care persoana poate fi găsită pentru a i se comunica actele de procedură, domiciliul fiind pus pe acelaşi plan cu reşedinţa. În acest sens, în ipoteza în care persoana nu locuieşte la domiciliul său, citarea sa se face la reşedinţa cunoscută, deoarece scopul citării este de a încunoştinţa partea în legătură cu procesul, pentru a-i da posibilitatea să îşi facă apărările necesare. Potrivit dispoziţiilor art. 155 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., "vor fi citaţi persoanele fizice, la domiciliul lor; în cazul în care nu locuiesc la domiciliu, citarea se va face la reşedinţa cunoscută ori la locul ales de ele; în lipsa acestora, citarea poate fi făcută la locul cunoscut unde îşi desfăşoară permanent activitatea curentă".

În cauză, reclamanţii au domiciliul în Buzău, însă la data formulării acţiunii aveau reşedinţa in mun. Bucureşti; reclamanţii şi-au stabilit reşedinţa în mun. Bucureşti începând cu anul 2002, respectiv, 2012, astfel cum rezultă din procesul-verbal extras încheiat la data de 16.01.2020 din baza de date DEPABD, astfel încât competenţa teritorială este atrasă de această împrejurare; instanţa în circumscripţia teritorială a căreia se afla, la momentul învestirii instanţei, din punct de vedere al normelor procesual civile, domiciliul efectiv al reclamanţilor, este Tribunalului Bucureşti, reşedinţa acestora fiind în municipiul Bucureşti.

În atari condiţii, având în vedere că reclamanţii A. şi C., membri de Sindicat, au domiciliul în municipiul Bucureşti şi reţinând că acţiunea a fost formulată ulterior modificării art. 10 din Legea nr. 554/2004 intervenite prin art. I pct. 10 din Legea nr. 212/2018, Înalta Curte constată că instanţa competentă teritorial să soluţioneze cauza este Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal.

În consecinţă, în condiţiile art. 133 pct. 2, art. 135 alin. (1) şi alin. (4) C. proc. civ., văzând şi dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze prezenta cauză este Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal.

Temeiul legal al soluţiei

Pentru considerentele arătate mai sus, în aplicarea prevederilor art. 10 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 554/2004, legea contenciosului administrativ, prin raportare la cele ale art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Bucureşti.

Văzând şi dispoziţiile art. 135 C. proc. civ.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanţii A., C. - prin Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi

Vameşilor "Pro Lex" şi pe pârâta Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a, de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 octombrie 2020.