Agency's appeal upheld; interim injunction to delist from integrity database rejected as unfounded.

Şedinţa publică din data de 15 octombrie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Potrivit art. 499 teza I C. proc. civ.., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins.".

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de ordonanţă preşedinţială înregistrată pe rolul Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, la data de 27 august 2020, sub nr. x/2020, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Agenţia Naţională de Integritate, solicitând instanţei obligarea pârâtei Agenţia Naţională de Integritate, fără somaţie şi fără trecerea unui termen, la înlăturarea temporară a numelui reclamantului A. din baza de date a pârâtei Agenţia Naţională de Integritate privind persoanele afectate de interdicţia de a ocupa funcţii publice alese timp de 3 ani, înlăturare temporară ce va produce efecte până la soluţionarea definitivă a acţiunii în contencios administrativ privind radierea definitivă a numelui reclamantului A. din această bază de date, ce face obiectul dosarului nr. x/2020

Pârâta a formulat întâmpinare la 4.09.2020, în care a invocat excepţia inadmisibilităţii din două perspective: inadmisibilitatea introducerii ordonanţei preşedinţiale în materia contenciosului administrativ, respectiv inadmisibilitatea determinată de neîndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 997 C. proc. civ.. pentru promovarea ordonanţei preşedinţiale.

2. Soluţia instanţei de fond

Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 81/F- CONT din 10 septembrie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2020, a respins excepţia inadmisibilităţii; a admis cererea de ordonanţă preşedinţială formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate şi a dispus obligarea pârâtei Agenţia Naţională de Integritate, fără somaţie şi fără trecerea unui termen, la înlăturarea temporară a numelui reclamantului A. din baza de date a pârâtei Agenţia Naţională de Integritate privind persoanele afectate de interdicţia de a ocupa funcţii publice alese timp de 3 ani, înlăturare temporară ce va produce efecte până la soluţionarea definitivă a acţiunii în contencios administrativ privind radierea definitivă a numelui reclamantului A. din această bază de date, ce face obiectul dosarului nr. x/2020; a fost obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 4164 RON.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs pârâta AGENŢIA NAŢIONALĂ DE INTEGRITATE, solicitând: admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, respingerea ordonanţei preşedinţiale formulate de intimatul- reclamant A., ca nefondată.

În recursul său, întemeiat în drept pe prevederile pct. 8 al art. 488 C. proc. civ., recurenta-pârâtă a criticat sentinţa pronunţată de instanţa de fond ca fiind nelegală, dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material aplicabile în cauza dedusă judecăţii, respectiv, dispoziţiile şi art. 25 alin. (2) şi (5) din Legea nr. 176/2010, sens în care a invocat, în esenţă, următoarele motive:

În mod nefondat instanţa de fond a considerat că în speţă sunt întrunite cumulativ cele patru condiţii reglementate în mod expres de prevederea legală a art. 997 C. proc. civ.., ceea ce ar atrage admiterea ordonanţei formulate de reclamant.

Astfel, referitor la neprejudecarea fondului, recurenta- pârâtă susţine că, contrar celor reţinute de instanţa de fond, analizarea aparenţei dreptului reclamantului (fondată pe împlinirea termenului de prescripţie a răspunderii şi pe lipsa unei sancţiuni principale) nu poate fi posibilă decât cu examinarea, în contextul mai amplu al materiei conflictelor de interese, a consecinţelor constatării acesteia, ceea ce Curtea de Apel a şi realizat.

Ca urmare, susţine recurenta- pârâtă, nu se poate considera că această condiţie este îndeplinită, întrucât în acţiunea care face obiectul dosarului nr. x/2020 (aflat în prezent în recurs la I.C.C.J.) reclamantul a invocat încălcarea aceloraşi dispoziţii legale.

Referitor la caracterul vremelnic, recurenta arată că nici această condiţie nu este îndeplinită, întrucât, deşi, teoretic, raportat la obiectul cererii de ordonanţă preşedinţială- înlăturarea temporară a numelui reclamantului A. din baza de date a A.N.I. privind persoanele afectate de interdicţia de a ocupa funcţii publice alese timp de 3 ani, înlăturare temporară ce va produce efecte până la soluţionarea definitivă a acţiunii în contencios administrativ ce face obiectul dosarului nr. x/2020- s-ar putea considera că măsura solicitată are un caracter vremelnic până la soluţionarea acestui dosar, dar, aşa cum însuşi intimatul-reclamant a susţinut la pct. IV al cererii sale, soluţionarea recursurilor în materia contenciosului administrativ este supusă unor termene lungi şi, în aceste condiţii, soluţionarea definitivă a dosarului de fond nr. x/2020 ar putea proroga termenul până la care ar opera "înlăturarea temporară" până la o dată comparabilă cu durata mandatului de ales local.

Or, astfel, nu se poate vorbi de vremelnicia măsurii; dimpotrivă, ar constitui o încălcare a art. 997 alin. (5) teza a II-a C. proc. civ.., care prevede că pe cale de ordonanţă preşedinţială nu pot fi dispuse măsuri a căror executare nu ar mai face posibilă restabilirea situaţiei de fapt.

Referitor la aparenţa de drept, contrar celor reţinute de instanţa de fond, recurenta a arătat că în speţă nu a fost analizată numai aparenţa de drept, întrucât analizarea susţinerilor intimatului nu s-ar fi putut realiza fără afectarea în mod sensibil a judecăţii fondului cauzei, ceea ce, în cele din urmă, pune în discuţie îndeplinirea condiţiei neprejudecării fondului.

De asemenea, contrar reţinerilor Curţii de Apel, teza împlinirii termenului de prescripţie a răspunderii, întemeiată pe dispoziţiile art. 25 alin. (5) din Legea nr. 176/2010 nu este fondată, întrucât acest text are alt obiect de reglementare decât alin. (2), şi este vorba de două instituţii diferite- dar care nu se exclud una pe cealaltă- supuse unor regimuri juridice distincte. Aceste sancţiuni sunt distinct de interdicţia supusă analizei şi pot fi cumulate cu această interdicţie.

Referitor la urgenţă, recurenta-pârâtă susţine, de asemenea, că în mod eronat instanţa de fond a reţinut că "înscrierea reclamantului în baza de date a pârâtei privind persoanele afectate de interdicţia de a ocupa funcţii publice alese (electorale) timp de 3 ani, îl împiedică pe reclamant să candideze la alegerile locale ce urmează a fi organizate în data de 27.09.2020".

Recurenta apreciază că condiţia urgenţei ar putea fi considerată ca fiind îndeplinită în aparenţă în ipoteza în care s-ar considera că exercitarea unei contestaţii circumscrisă materiei contenciosului electoral nu reprezintă un mijloc eficient de apărare a dreptului intimatului de a participa la alegerile locale ca urmare a duratei mari de soluţionare a acţiunilor de fond în materia contenciosului administrativ (în primă instanţă şi în recurs), care nu ar putea asigura reclamantului posibilitatea de a supune dreptul său unei judecăţi de fond care să se definitiveze într-un termen atât de scurt.

Însă, se arată, neîndeplinirea primelor trei condiţii- lipseşte de efecte presupusa îndeplinire a acestei condiţii, şi mai arată, cu titlu de practică judiciară că, într-o speţă similară, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a mai pronunţat, prin Decizia nr. 4293 din 10 septembrie 2020, în dosarul nr. x/2020, prin care a respins, ca nefondat, recursul împotriva sentinţei civile pronunţate de Curtea de Apel Bacău, de respingere a cererii de ordonanţă preşedinţială.

În concluzie, având în vedere faptul că, în speţă, nu este vorba de instituţia răspunderii civile sau disciplinare pentru fapte care au determinat constatarea conflictului de interese, ci de o interdicţie care are o natură juridică distinctă şi un regim juridic distinct, termenul de 3 ani fiind în curs, recurenta solicită admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, respingerea ordonanţei preşedinţiale.

4. Apărarea formulată în cauză

Intimatul-reclamant A. a formulat întâmpinare, înregistrată la data de 12 octombrie 2020, prin care, fără a invoca excepţii, a solicitat respingerea recursului şi, pe cale de consecinţă, menţinerea sentinţei recurate ca fiind temeinică şi legală, precum şi obligarea Agenţiei Naţionale de Integritate la plata cheltuielilor de judecată determinate de prezentul recurs.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În recurs, s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs şi de comunicare a actelor de procedură între părţi, prin intermediul grefei instanţei, în conformitate cu dispoziţiile art. 486, art. 490 C. proc. civ.

Prin rezoluţia din 29 septembrie 2020, a completului învestit aleatoriu cu soluţionarea dosarului, a fost fixat termen pentru judecata recursului, în data de 15.10.2020, cu citarea părţilor, în condiţiile art. 494 -495 C. proc. civ., dată când a avut loc judecata, în şedinţă publică.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului declarat în cauză

Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate şi a temeiului de drept indicat, precum şi din perspectiva obiectului şi a normelor legale incidente, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului, Înalta Curte constată că acesta este fondat, urmând a fi admis, a casa sentinţa recurată şi, în rejudecare, a fi respinsă cererea de ordonanţă preşedinţială formulată de reclamant, ca neîntemeiată, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Conform prevederilor art. 997 din C. proc. civ., ce vizează condiţiile de admisibilitate a ordonanţei preşedinţiale:"(1) Instanţa de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparenţa de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări. (2) Ordonanţa este provizorie şi executorie. Dacă hotărârea nu cuprinde nicio menţiune privind durata sa şi nu s-au modificat împrejurările de fapt avute în vedere, măsurile dispuse vor produce efecte până la soluţionarea litigiului asupra fondului. (3) La cererea reclamantului, instanţa va putea hotărî ca executarea să se facă fără somaţie sau fără trecerea unui termen. (4) Ordonanţa va putea fi dată chiar şi atunci când este în curs judecata asupra fondului. (5) Pe cale de ordonanţă preşedinţială nu pot fi dispuse măsuri care să rezolve litigiul în fond şi nici măsuri a căror executare nu ar mai face posibilă restabilirea situaţiei de fapt".

Din aceste dispoziţii rezultă următoarele condiţii ce trebuie îndeplinite pentru admiterea unei cereri de ordonanţă preşedinţială: aparenţa de drept în favoarea reclamantului, urgenţa, caracterul vremelnic şi neprejudecarea fondului.

În cadrul recursului său, recurenta a formulat o serie de critici legate de aparenţa de drept, pe care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie le consideră întemeiate, chiar dacă aspectele invocate conduc, mai degrabă, la concluzia inexistenţei unei pagube iminente.

Astfel, sunt întemeiate considerentele potrivit cărora interdicţia de a ocupa o funcţie publică nu este legată de înscrierea unei persoane în baza de date a A.N.I. şi, implicit, ştergerea temporară a numelui persoanei respective, nu are nicio consecinţă cu privire la exercitarea drepturilor electorale ale persoanei respective.

Instanţa de fond nu a indicat niciun temei de drept care să susţină teza potrivit căreia, înscrierea în această bază de date ar conduce în mod automat la consecinţe juridice care să nu poată fi înlăturate.

Or, aşa cum a arătat recurenta, şi cum s-a reţinut şi în cadrul altor litigii de către I.C.C.J., reclamantul are la dispoziţie pentru protejarea drepturilor sale electorale toate căile de atac puse la dispoziţie de contenciosul administrativ.

Faţă de aceste considerente, se constată că cererea de ordonanţă preşedinţială trebuia respinsă, astfel încât nu se mai impune analizarea celorlalte motive de recurs.

Raportat la considerentele expuse mai sus, Înalta Curte apreciază că recursul pârâtei este fondat şi, în temeiul prevederilor art. 20 din Legea 544/2004 şi disp. art. 497 din C. proc. civ., se va dispune admiterea acestuia conform celor de mai sus, va fi casată sentinţa recurată, iar în rejudecare se va dispune respingerea cererii de ordonanţă preşedinţială, ca neîntemeiată.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) şi (2) şi art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte, va admite recursul, va casa sentinţa recurată, şi, în rejudecare, va respinge cererea de ordonanţă preşedinţială, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de pârâta Agenţia Naţională de Integritate împotriva sentinţei nr. 81/F- CONT din 10 septembrie 2020 a Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată, şi, în rejudecare: respinge cererea de ordonanţă preşedinţială formulată de reclamantul A., ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 octombrie 2020.