Occupational dermatitis classification: sufficiency of administrative motivation and proof of causal link to workplace exposure

Şedinţa publică din data de 13 octombrie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal la data de 14.10.2016 sub nr. x/2016, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Directia de Sanatate Publica a Judetului Cluj, anularea Hotărârii nr. H 1130/14.04.2016 a Comisiei de Experti de Medicina Muncii cu consecinţa înlăturării concluziilor din Procesul-verbal nr. x din 11.12.2015 de cercetare a cazului de boala profesionala emis de Directia de Sanatate Publica a Judeţului Cluj, în legătură cu salariatul B. angajat al A. S.R.L. şi, în consecinţă, infirmarea caracterului profesional al bolii în legătura cu salariatul B..

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj la data de 17.10.2016 sub nr. x/2016, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Directia de Sanatate Publica a Judeţului Cluj, anularea Procesului-verbal nr. x din 11.12.2015 de cercetare a cazului de boala profesionala emis de Directia de Sanatate Publica a Judeţului Cluj, în legătură cu salariatul B. precum şi a actelor subsecvente, cu consecinţa infirmării caracterului profesional al bolii.

Prin încheierea de şedinţă din data de 29.03.2017, Tribunalul Cluj a dispus introducerea în cauză, în calitate de pârât, a salariatului B., a admis excepţia conexităţii şi a conexat dosarul nr. x/2016 la dosarul nr. x/2016 aflat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 279 din 13 iunie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal au fost respinse acţiunile conexe formulate de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâţii Comisia de Experţi de Medicina Muncii, Direcţia de Sănătate Publică a Judeţului Cluj şi B., ca neîntemeiate.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei menţionate la pct. 2 a formulat recurs reclamanta apreciind că hotărârea este nelegala prin prisma motivului de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 din C. proc. civ., instanţa de fond pronunţând o hotărâre cu aplicarea si interpretarea greşita a normelor de drept material aplicabile în speţa, respectiv, art. 5 lit. h) din Legea nr. 319/2006 a securităţii si sănătăţii în munca, Normelor metodologice din 2006 de aplicare a prevederilor Legii nr. 319/2006 a securităţii si sănătăţii în munca, art. 8 din Ordinul nr. 1256/2008 (pentru aprobarea componentei si atribuţiilor CEMM), respectiv art. 6 par. 1 din Convenţia Europeana a Drepturilor Omului şi art. 21 şi 24 din Constituţia României.

In esenţă, motivele de recurs au vizat următoarele aspecte:

- hotărârea instanţei de fond, în ceea ce priveşte lipsa motivării Hotărârii nr. H 1130 din 14.04.2016 a Comisiei de Experţi de Medicina Muncii, este nelegala în raport de dispoziţiile art. 8 din Ordinul nr. 1256/2008 (pentru aprobarea componentei si atribuţiilor CEMM), precum si ale art. 6 par. 1 din Convenţia Europeana a Drepturilor Omului si art. 21 si 24 din Constituţia României;

- obligativitatea motivării hotărârii reprezintă o condiţie de legalitate ce vizează însuşi fondul actului administrativ emis, hotărârea necuprinzând elemente de fapt si de drept care, sa permită celor avizaţi sa cunoască si să evalueze temeiurile si efectele deciziei, să facă posibila exercitarea controlului de legalitate, precum şi o motivare succintă a respingerii argumentelor prezentate de reclamantă;

- instanţa de fond a pronunţat hotărârea cu aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 5 lit. h) din Legea nr. 319/2006 a securităţii si sănătăţii în munca, cu luarea în considerare a prevederilor Normelor metodologice din 2006 de aplicare a prevederilor acesteia, apreciind ca în cazul de fata sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de textul de lege invocat pentru calificarea unei afecţiuni ca fiind boala profesionala;

- niciuna dintre instituţiile medicale abilitate (DSP Cluj, Comisia de Experţi de Medicina Muncii şi Institutul de Medicina Legala "Mina Minovici"), pe ale căror concluzii se întemeiază hotărârea instanţei de fond, nu a efectuat o analiza a celor 3 condiţii impuse de lege, respectiv, ca afecţiunea să decurgă din exercitarea unei meserii sau profesii, să fie provocată de factori nocivi fizici, chimici, biologici, caracteristici locului de munca sau de suprasolicitarea diferitelor organe sau sisteme ale organismului în procesul de munca, iar acţiunea factorilor nocivi asupra organismului sa fie de lungă durată;

- angajatorul a asigurat în permanenta masurile de protecţie astfel încât salariatul sa nu intre în contact direct cu produsul iritant (mijloace de protecţie, echipament suplimentar de protecţie, controale medicale periodice, instructaj periodic, instructaje atenţionate la intrarea în schimb) iar, în condiţiile în care d-nul B. a prezentat leziuni la nivelul mâinilor, este de presupus că apariţia acestor leziuni s-a datorat exclusiv manipulării cu mâinile prin contact direct, prin nepurtarea echipamentului de protecţie (concluzie desprinsă de medicul legist Dr. C. - medic primar medicina legala, desemnat în prezenta cauza în calitate de expert parte);

- instanţa de fond a respins prin încheierea de şedinţă din data de 18 aprilie 2018 obiecţiunile formulate la raportul de expertiză medico - legală, care nu reflectă o analiza a condiţiilor impuse de lege pentru calificarea unei afecţiuni ca fiind boala profesionala si nu conţine nici argumente pentru care medicul specialist a ajuns la concluzia sa;

- au fost invocate aprecierile expertului parte, potrivit cărora documentele medicale studiate reflecta cu certitudine existenta unui teren alergic, atopic care nu poate fi pus în legătura cu expunerea la factorii profesionali aspect susţinut si de lipsa oricăror manifestări în perioada 2006 - 2015, nefiind evidenţiate leziuni cutanate este în stricta legătura cu contactul nemijlocit cu substanţele iritative din mediul profesional, explicat prin lipsa purtării mijloacelor de protecţie;

- din actele medicale administrate a rezultat o predominanta a factorilor personali şi nu profesionali, iar demersurile pentru confirmarea caracterului profesional al bolii s-au finalizat după concedierea angajatului;

- nu se poate stabili o legătura de cauzalitate intre factorii fizici, chimici, biologici, caracteristici locului de munca si îmbolnăvirea salariatului, existând probabilitatea ca aceasta îmbolnăvire sa fie cauzata de factori personali;

- fisele de aptitudine medicala ale angajatului B. emise de medicul de medicina muncii în urma controalelor efectuate de salariat în perioada 2006 - 2015 nu au evidenţiat nicio afecţiune de tipul celor invocate de reclamant în anul 2015 sau vreo interdicţie de a presta activitate.

Pentru toate aceste motive, recurenta - reclamantă a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi, în rejudecare, anularea Procesului-verbal nr. x din 11.12.2015 de cercetare a cazului de boala profesionala emis de Direcţia de Sănătate Publica a Judeţului Cluj, precum şi a actelor subsecvente, cu consecinţa infirmării caracterului profesional al bolii şi anularea Hotărârii nr. H 1130/14.04.2016 a Comisiei de Experţi de Medicina Muncii.

4. Procedura de soluţionare a recursului

Prin rezoluţia completului învestit cu soluţionarea dosarului din data de 7 ianuarie 2019, a fost fixat termen de judecată pe fond a recursului la data de 23 martie 2021, constatându-se că nu mai subzistă motivele care au determinat fixarea termenului de judecată pentru examinarea recursului, prin prisma exigenţelor dispoziţiilor art. 493 alin. (5) - (7) din C. proc. civ., faţă de Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispoziţiile art. 493 din C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

5. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Argumente de fapt şi de drept relevante

În fapt, în urma cercetării cazului de îmbolnăvire profesionala în legătură cu pârâtul B., salariat al reclamantei al A. S.R.L., ocupand postul de masinist la masini de ambalat - denumire interna operator însacuire (livrari) în cadrul Departamentului Productie la Fabrica de Ipsos Turda, semnalat de unitatea sanitara Clinica de Medicina Muncii Cluj cu diagnosticul de dermatita de contact profesionala prin mecanism mixt (iritativ şi alergic), s-a confirmat caracterul profesional al îmbolnăvirii semnalate, fiind emis Procesul-verbal nr. x din 11.12.2015, încheiat de Comisia de Experţi de Medicina Muncii din cadrul Direcţiei de Sănătate Publică a Judeţului Cluj.

În cuprinsul Procesului-verbal nr. x din 11.12.2015 se specifica faptul ca angajatul B. lucrează în cadrul societăţii din anul 1998, iar din anul 2004 ocupa functia de maşinist maşini de ambalat cu activitate efectiva de supraveghere a masinii de încărcat saci cu produsul finit şi de manipulare a sacilor. Salariatul este cunoscut Clinicii de Medicina Muncii din anul 2006 cu dermatita de contact a mâinilor, interpretata ca o dermatita profesionala dar nesemnalata (2006) sau dermatita cu factori de agravare profesionali (prima internare fiind în luna iulie 2015). Ulterior, în luna noiembrie 2015, angajatul este testat alergologic la alergenii profesionali, patch testele fiind pozitive la o parte din substantele utilizate în procesul tehnologic. De asemenea, proba scoaterii pacientului din mediul de munca este pozitiva, cu disparitia leziunilor cutanate dupa incetarea activitatii.

Împotriva acestui proces-verbal, reclamanta a formulat contestaţie, iar prin Hotărârea nr. H 1130/14.04.2016 emisă de Comisia de Experţi de Medicina Muncii, au fost menţinute concluziile din procesul-verbal de cercetare a cazului de boală profesională.

Împotriva Hotărârii nr. H 1130/14.04.2016 emisă de Comisia de Experţi de Medicina Muncii, reclamanta a formulat plângere prealabilă, aceasta fiind respinsă prin adresa nr. x/01.06.2016.

În drept, potrivit prevederilor art. 5 lit. h) din Legea nr. 319/2006 a securităţii şi sănătăţii în muncă, forma în vigoare la data emiterii actelor administrative contestate, "boală profesională - afecţiunea care se produce ca urmare a exercitării unei meserii sau profesii, cauzată de agenţi nocivi fizici, chimici ori biologici caracteristici locului de muncă, precum şi de suprasolicitarea diferitelor organe sau sisteme ale organismului, în procesul de muncă;"

Cererea de recurs nu cuprinde în concret critici aduse modului de abordare şi, în final, soluţiei asupra căreia s-a oprit curtea de apel, fiind practic reiterate susţinerile dezvoltate în motivarea acţiunilor conexate, analizate exhaustiv de prima instanţă. Soluţia curţii de apel reflectă interpretarea şi aplicarea judicioasă a cadrului normativ existent la situaţia premisă existentă, fiind însuşită de instanţa de control judiciar, sub toate aspectele.

Răspunzând criticii recurentei privind nelegalitatea sentinţei faţă de lipsa motivării Hotărârii nr. H 1130 din 14.04.2016 a Comisiei de Experţi de Medicina Muncii, raportat la dispoziţiile art. 8 din Ordinul nr. 1256/2008 (pentru aprobarea componentei si atribuţiilor CEMM), precum si ale art. 6 par. 1 din Convenţia Europeana a Drepturilor Omului si art. 21 si 24 din Constituţia României, Înalta Curte reţine netemeinicia acesteia

Instanţa de recurs constată că autoritatea publică emitentă a indicat motivele de drept ce constituie temeiul emiterii hotărârii atacate, respectiv dispoziţiile art. 8 din Ordinul MSP-MMFES nr. 1256/443/2008 şi art. 159 din H.G. nr. 1425/2006, iar sub aspectul motivării în fapt face trimitere la concluziile Procesului-verbal nr. x din 11.12.2015 şi la toate actele medicale în baza cărora s-a ajuns la concluzia caracterul profesional al îmbolnăvirii semnalate, în ceea ce îl priveşte pe pârâtul B. în sensul că "se menţin concluziile din procesul-verbal de cercetare a cazului de boală profesională având în vedere riscurile profesionale menţionate în documentele de expunere (fişa de identificare a factorilor de risc profesionali, copie carnet de muncă, adresa nr. x/21.09.2015 emisă de angajator care pune la dispoziţia medicului de medicina muncii din Clinica de Medicina Muncii -Cluj Napoca mostre de produs finit cu care lucrătorul intra în contact la locul de muncă) şi documentele medicale existente în dosarul de cercetare întocmit conform art. 159 din H.G. nr. 1425/2006, actualizată, de către DSP Cluj-Napoca (istoricul stării de sănătate la locul de muncă, bilet ieşire din spital, scrisoare medicală de la ambulatoriu l integrat-specialitatea alergologie din Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Cluj)".

Împrejurarea că aceste constatări medicale nu au fost reluate şi în conţinutul deciziei, nu este de natură să ducă la concluzia că nu este îndeplinită cerinţa motivării actului administrativ, o asemenea cerinţă fiind respectată şi în cazul în care actul administrativ face trimitere la un alt act, în care sunt dezvoltate motivele ce au stat la baza emiterii lui, cum este cazul în speţă.

Apreciază reclamanta că lipsa motivării actului ar atrage automat imposibilitatea atacării acestuia în justiţie în mod eficient, dar în cauză se reţine că nu există niciun impediment în contestarea procesului-verbal şi a hotărârii în instanţă, analizarea legalităţii acestora făcându-se prin prisma conţinutului procesului-verbal şi a documentelor medicale care au stat la baza emiterii lor, dar şi a prevederilor legale aplicabile, astfel că această critică a reclamantei nu poate fi primită.

Principiul transparenţei administraţiei publice, găsindu-şi o consacrare implicită la nivelul art. 31 alin. (1) şi (2) din Constituţia României prin dreptul la informaţie, obligă autoritatea publică la motivarea actelor administrative pe care le emite. Procedând în acest sens, autoritatea publică oferă garanţii de respectare a legii şi de ocrotire a drepturilor cetăţeneşti, căci putând fi verificate justificările oferite raţiunilor care au stat la baza emiterii sau adoptării unui act administrativ, sunt create premisele împiedicării deciziilor arbitrare sau abuzive.

Totodată, art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 prevede că orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată.

Astfel, nu se identifică nicio vătămare a părţii reclamante prin modalitatea de motivare a actului administrativ litigios, aceasta fiind accesibilă atât părţii interesate, cât şi instanţei în scopul exercitării controlului judiciar, dovadă în acest sens fiind împrejurarea că reclamanta a formulat critici punctuale, reluate şi prin motivele de recurs, asupra cărora instanţa fondului a făcut o analiză detaliată prin considerentele sale.

Prin trimiterea expresă făcută de emitent la procesul-verbal şi la documentaţia aferentă, procesul-verbal este înglobat în conţinutul actului, devenind parte intrinsecă a sa.

Textul art. 8 din Ordin nr. 1256/2008 (pentru aprobarea componentei si atribuţiilor CEMM) stabileşte în sarcina Comisiei atribuţia de a întocmi şi elibera documentul final privind soluţionarea cazului respectiv, care cuprinde concluziile Comisiei, însă nu si o obligaţie de a răspunde argumentelor prezentate detaliat în cuprinsul contestaţiei.

In ceea ce priveşte fondul cauzei, se reţine că prima instanţă, în aplicarea dispoziţiilor art. 5 lit. h) din Legea nr. 319/2006 a securităţii şi sănătăţii în muncă a avut în vedere istoricul de expunere profesională, respectiv copia carnetului de muncă al salariatului, fişa de expunere la riscuri profesionale, completată şi semnată de angajator la data de 11.05.2015 precum şi raportul din 2015 privind "Analiza riscurilor Fabrica de Ipsos Turda, istoricul stării de sănătate de la locul de muncă eliberat de medicul de medicina muncii, documentele medicale emise de Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Cluj-Clinica de Medicina Muncii Cluj-Napoca (bilet de ieşire din spital emis la data 14.06.2006 şi Fişa de testare alergologică nr. 295/2006), procesul-verbal de cercetare a cazului de boală profesională nr. x/11.12.2015, întocmit cu ocazia cercetării bolii profesionale de către medicul care a efectuat cercetarea din cadrul DSPJ - Cluj în colaborare cu inspectorul de muncă din cadrul Inspectoratului de Muncă Judeţean Cluj şi în prezenţa reprezentantului angajatorului, Buletinul de analiză anatomie patologică din data 24.09.2015 eliberat de Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Cluj-Napoca - Laborator Anatomie Patologică şi, nu în ultimul rând, Raportul de expertiză medico-legală întocmit de Institutul Naţional de Medicină Legală Mina Minovici.

Argumente din recurs, circumscrise intenţiei reclamantei de a demonstra că salariatul prezintă un teren atopic care nu poate fi pus în legătura cu expunerea la factorii profesionali, afecţiunea datorându-se cel mult nepurtarii echipamentului de protecţie, se dovedesc neîntemeiate.

Prima instanţă a analizat comparativ concluziile cuprinse în actele medicale menţionate cu cele formulate de expertul parte, stabilind că îmbolnăvirea pârâtului B. a fost cauzată în mod exclusiv de contactul cutanat cu un anumit alergen specific locului de muncă, care ar fi trebuit depistat şi supravegheat cu ocazia serviciilor medicale profilactice care s-au efectuat de către medicul de medicina muncii în conformitate cu prevederile art. 8 şi următoarele din H.G. nr. 355/2007 privind supravegherea sănătăţii lucrătorilor.

Fondul atopic nu este contestat, cum nici prezenţa substanţelor nocive în mediul de muncă, asupra cărora a fost efectuat testul alergologic. S-a constatat prin actele medicale avute în vedere şi de Comisia de Experţi de Medicina Muncii că procesul de fabricaţie implică contactul direct al lucrătorilor cu pulberile la nivelul tegumentului, precum şi degajarea noxelor în aerul atmosferic sub formă de pulberi, care veneau în contact direct cu pielea la nivelul mâinii, depăşind bariera echipamentului individual de protecţie (mănuşi).

A susţinut recurenta că doar ulterior concedierii s-au finalizat demersurile pentru confirmarea caracterului profesional al bolii, însă Inalta Curte reţine că potrivit fişelor de aptitudine pentru salariatul B., în perioada 2006-2015, se relevă o modificare a aptitudinii profesionale a acestuia din "apt" în "apt condiţionat" şi "inapt" (Fişa de aptitudine nr. 486D/26.10.2015).

Instanţa apreciază relevante concluziile Raportului de expertiză medico-legală întocmit de Institutul Naţional de Medicină Legală Mina Minovici în prezentul dosar, care sunt în concordanţă cu aspectele reţinute în Procesului-verbal nr. x din 11.12.2015 şi în Hotărârea nr. H 1130/14.04.2016, în urma examinării aceloraşi documente medicale şi tehnice care fundamentează actele contestate, conchizând că afecţiunea dermatologică se înscrie ca boală profesională fiind determinată de specificul muncii pe care salariatul a prestat-o la societatea reclamantă, că diagnosticul de certitudine, respectiv de încadrare ca boală profesională, a fost stabilit prin numeroase examinări clinice şi paraclinice dermatologice, în dinamică, fiind confirmate prin teste specifice, că fişele de aptitudine nu conţin nicio recomandare privind protecţia muncii în perioada 2006-2012, nici recomandări în contradicţie cu constatările examinărilor şi testelor dermatologice efectuate de pârât în anul 2006 la Spitalul Clinic Judeţean Cluj- Clinica de Medicina Muncii Cluj-Napoca.

In ceea ce priveşte relaţia de cauzalitate între expunerea profesională de la locul de muncă şi îmbolnăvirea pârâtului, are în vedere instanţa perioada lungă de timp în care pârâtul a fost angajatul societăţii, suferind expunerea la substanţele nocive, precum şi faptul că prin Biletul de ieşire/Scrisoare medicală medicul curant a observat remisia bolii prin sistarea expunerii la acestea (proba scoaterii pacientului din locul de muncă, pozitivă).

Referitor la critica privind respingerea obiecţiunilor la raportul de expertiză, se reţine, pe de o parte, că aceasta nu se încadrează în cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., iar, pe de altă parte, că obiecţiunile au fost respinse motivat de prima instanţă, reprezentând interpretări asupra fondului cauzei.

6. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinţei prin prisma dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 279 din 13 iunie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 13 octombrie 2020.