Jurisdictional declination of prosecutor promotion competition challenge to Court of Appeal

Şedinţa publică din data de 08 octombrie 2020

Asupra cererii de chemare în judecată de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal la data de 15 iunie 2020, reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtului Consiliul Superior al Magistraturii la suplimentarea locurilor de procurori aferente gradului de parchet de pe lângă curte de apel, scoase la concurs pentru promovare în funcţie de execuţie, concurs organizat în baza Hotătârii Plenului CSM nr. 782 din 04 iulie 2018, în perioada 10 iulie - 16 octombrie 2018, cu numărul de posturi aferente ce ar rezulta din scăderea mediei 8,900 cu 0,375 puncte reprezentând punctajul aferent unei speţe.

2. Apărările intimatului

Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii cereriii de chemare în judecată.

Pe fond, a solicitat respingerea cererii, ca neîntemeiată.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

În temeiul art. 248 alin. (1) şi (2) coroborat cu art. 131 alin. (1) şi art. 132 alin. (1) şi (3) din C. proc. civ., examinând cu prioritate excepţia necompetenţei materiale a instanţei, invocată din oficiu, Înalta Curte constată următoarele:

Se constată că, prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtului Consiliul Superior al Magistraturii la suplimentarea locurilor de procurori aferente gradului de parchet de pe lângă curte de apel, scoase la concurs pentru promovare în funcţie de execuţie, concurs organizat în baza Hotătârii Plenului CSM nr. 782 din 04 iulie 2018.

Competenţa de judecată a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie se referă, potrivit dispoziţiilor art. 97 din C. proc. civ., la recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel, precum şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege, recursurile în interesul legii, cererile în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor probleme de drept, precum şi orice alte cereri date prin lege în competenţa sa, instanţa supremă neputând fi sesizată direct cu soluţionarea pe fond a unei cereri decât în cazurile expres şi limitativ prevăzute de legi speciale.

Diipoziţile art. 29 alin. (5) şi (7) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, prevăd că numai hotărârile Plenului Consiliului Superior al Magistraturii privind cariera şi drepturile judecătorilor şi procurorilor pot fi atacate cu contestaţie direct la secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Cererea dedusă judecăţii nu face parte din cererile prevăzute a fi soluţionate, în primă instanţă, de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie întrucât aceasta nu vizează anularea unei hotărâri a plenului CSM privind cariera şi drepturile judecătorilor şi procurorilor, ci refuzul nejustificat al pârâtului de soluţionare a cererii reclamantului din data de 11.10.2019, prin care a solicitat Plenului CSM analizarea posibilităţii suplimentării locurilor de procurori scoase la concursul pentru promovarea în funcţie de execuţie, organizat în perioada 10 iulie - 16 octombrie 2018.

Potrivit art. 9 din Legea nr. 304/2004 de organizare judiciară, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 207/2018, " Hotărârile secţiei pentru judecători, respectiv ale secţiei pentru procurori ale Consiliului Superior al Magistraturii, în orice alte situaţii decât cele prevăzute la art. 134 alin. (3) din Constituţia României, republicată, în care Consiliul Superior al Magistraturii îndeplineşte rolul de instanţă de judecată în domeniul răspunderii disciplinare a judecătorilor şi procurorilor, pot fi atacate la secţia de contencios administrativ a curţii de apel competente, conform dreptului comun.

Dreptul comun este reprezentat de dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, potrivit cărora "litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel."

Aceste dispoziţii imperative structurează competenţa instanţelor de contencios administrativ în ceea ce priveşte soluţionarea în primă instanţă a acţiunilor având ca obiect actele lato sensu ale autorităţilor publice, sferă ce include şi refuzul nejustificat de soluţionare a unei cereri.

Pentru aceste considerente, faţă de obiectul cererii de chemare în judecată care vizează un act adminstrativ asimilat, având în vedere calitatea pârâtului Consiliul Superior al Magistraturii de autoritate centrală, ţinând cont de dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, în temeiul art. 132 alin. (1) şi (3) din C. proc. civ. raportat la art. 96 pct. 1 din acelaşi cod şi coroborat cu art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite excepţia necompetenţei sale materiale şi va trimite cauza spre competentă soluţionare Curţii de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în a cărei circumscripţie îşi are domiciliul reclamantul A..

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Declină competenţa de soluţionare a cererii formulate de A., în contradictoriu cu Consiliul Superior al Magistraturii, în favoarea Curţii de Apel Constanţa, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 08 octombrie 2020.