Unconstitutionality of judicial panel composition rules during revision proceedings and the requirement of relevance to the merits

Şedinţa publică din data de 08 octombrie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

1. Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 07.10.2016, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Preşedintele României, Administraţia Prezidenţială prin Preşedintele României, Guvernul României, Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, Ministerul Finanţelor, Secretariatul de Stat pentru Recunoaşterea Meritelor Luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în România în perioada 1945-1989, B. de stat la Administraţia Prezidenţială,

- să se constate că a fost prejudiciat ca revoluţionar şi beneficiar al Legii nr. 341/2004 prin publicarea în M.O. a Decretelor Preşedintelui României 719/2015, 215/2016 şi 268/2016,

- anularea Decretelor nr. 719/2015, nr. 215/2016 şi nr. 268/2016 emise de Preşedintele României

- să se constate că prin publicarea decretelor menţionate se încalcă dispoziţiile Legii nr. 341/2004, fiind prejudiciat în drepturile câştigate prin Legea nr. 341/2004

- să se constatate că Decretele Preşedenţiale nominalizate sunt emise în temeiul unor prevederi legale inexistente în Legea nr. 341/2004 şi, în consecinţă, că beneficiarii acestor Decrete Preşedenţiale nu sunt beneficiari ai Legii nr. 341 din 2004 şi că aceştia sunt beneficiari ai O.U.G. nr. 95/2014.

Prin sentinţa civilă nr. 40 din 30 ianuarie 2017, Curtea de Apel Timişoara a admis excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant al pârâtei Administraţia Prezidenţială pentru pârâtul B. de stat, şef al Cancelariei ordinelor, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor Guvernul României, Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice, Ministerul Finanţelor Publice prin DGRFP Timişoara, Secretariatul de Stat pentru Recunoaşterea Luptătorilor împotriva Regimului Comunist instaurat în România în perioada 1945-1989, Administraţia Prezidenţială şi B. de stat, Şef al Cancelariei Ordinelor, şi a respins, ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă acţiunea formulată de reclamant împotriva acestor pârâţi.

A admis excepţia lipsei de interes şi a respins, ca lipsită de interes, acţiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Preşedintele României - C..

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond, reclamantul A. a formulat recurs, solicitând, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 4, 5 şi 6 C. proc. civ., casarea hotărârii recurate.

Prin decizia nr. 4073 pronunţată în data de 22 noiembrie 2018, pronunţată în dosarul nr. x/2016, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 40 din 30 ianuarie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Împotriva decizia nr. 4073 pronunţată în data de 22 noiembrie 2018, pronunţată în dosarul nr. x/2016 de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal a formulat cerere de revizuire recurentul A. care a solicitat admiterea cererii, anularea hotărârii a cărei revizuire se solicită şi rejudecând să se anuleze decretele Preşedintelui României emise cu încălcarea normelor constituţionale şi legale şi obligarea intimaţilor la plata pentru daunele produse.

A susţinut că, prin pronunţarea deciziei, a fost încălcat principiului priorităţii dreptului Uniunii Europene reglementat la art. 148 alin. (2) coroborat cu art. 20 alin. (2) din Constituţia României si dreptul său la un proces echitabil, cauzându-i-se astfel o vătămare procesuală, care nu poate fi înlăturata decât prin anularea hotărârii civile.

Prin cererea formulată la data de 7 februarie 2020, revizuentul a solicitat sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 52 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara, potrivit cărui "Colegiile de conducere stabilesc compunerea completelor de judecată la începutul anului, urmărind asigurarea continuităţii completului. Schimbarea membrilor completelor se face în mod excepţional, pe baza criteriilor obiective stabilite de Regulamentul de ordine interioara a instanţelor judecătoreşti.".

2. Soluţia supusă recursului

Prin încheierea din data de 16 iunie 2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 52 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 prin raportare la prevederile art. 1 alin. (5), art. 21 alin. (3) şi art. 73 alin. (3) lit. l) din Constituţia României şi art. 6 par. 1 Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, formulată de revizuentul A..

3. Recursul exercitat în cauză

Împotriva încheierii din data de 16 iunie 2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs revizuentul A., invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea căii de atax exercitate, recurentul a arătat că în mod greşit a fost respinsă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitatze a dispoziţiilor art. 52 alin(1) din Legea nr. 304/2004.

Recurentul a susţinut că art. 29 din Legea nr. 47/1992 nu oferă instanţei în faţa căreia s-a invocat excepţia de neconstituţionalitate, posibilitatea de a verifica constituţionalitatea propriu-zisă a prevederilor legale contestate, ci doar de a aprecia asupra condiţiilor de admisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate. Ca atare, instanţa nu are atribuţii de jurisdicţie constituţională, aşa încât verificarea condiţiilor de admisibilitate nu echivalează cu o analiză a conformităţii prevederii atacate cu Constituţia şi nici cu soluţionarea de către instanţă a unui aspect de contencios constituţional, căci instanţa nu statuează asupra temeiniciei excepţiei, ci numai asupra admisibilităţii acesteia.

Recurentul a arătat că, în cauză, sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992 şi a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii recurate şi admiterea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale.

4. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând încheierea atacată prin prisma criticilor formulate de recurentă şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

În cadrul cererii de revizuire cu care a învestit instanţa de contencios administrativ, revizuentul A. a formulat o cerere de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 52 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, text care prevede compunerea completelor de judecată, cerere respinsă de instanţă prin încheierea atacată.

Analizând soluţia de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate invocată, ce formează obiectul prezentului recurs, instanţa de control judiciar constată că în mod corect prima instanţă a ajuns la această concluzie, reţinând astfel neîndeplinirea cerinţelor legale.

Astfel, din interpretarea logico-juridică a prevederilor art. 29 alin. (1), (2) şi (3) ale Legii nr. 47/1992 rezultă că pentru sesizarea Curţii Constituţionale cu o excepţie de neconstituţionalitate trebuie îndeplinite următoarele condiţii, în mod cumulativ:

(i) excepţia să fie invocată în cadrul unui litigiu aflat pe rolul unei instanţe judecătoreşti sau de arbitraj comercial;

(ii) excepţia să aibă ca obiect neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare;

(iii) norma vizată de excepţie să aibă legătură cu soluţionarea cauzei şi să nu fi fost constată ca fiind neconstituţională printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale.

Condiţia relevanţei excepţiei, care impune ca normele criticate să aibă incidenţă în soluţionarea cauzei respective, trebuie analizată în concret, funcţie de circumstanţele cauzei şi posibila tangenţă a prevederilor legale în discuţie cu litigiul aflat pe rolul instanţei.

Astfel, se impune o analiză riguroasă, în care să fie luat în calcul interesul procesual al rezolvării excepţiei de neconstituţionalitate, prin prisma elementelor cadrului procesual şi a stadiului concret în care se află litigiul.

Din perspectiva interesului procesual, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în mod corect, a apreciat că, în cauză, nu este îndeplinită cerinţa legăturii cu pricina ce se judecă, impusă de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 52 alin. (1) din Legea nr. 304/2004.

În speţă, obiectul cauzei în care s-a invocat excepţia de neconstituţionalitate îl reprezintă revizuirea unei decizii - Decizia nr. 4073/2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pronunţată în dosarul nr. x/2016, prin care a fost respins recursul declarat de recurentul A., ca nefondat.

Instanţa învestită cu judecarea cererii de revizuire este obligată să se limiteze la examinarea criticilor privind admisibilitatea revizuirii, fără a putea intra în analiza, pe fond, a situaţiei de fapt deduse judecăţii şi normelor legale aplicabile, astfel că, din această perspectivă, se constată că dispoziţiile a căror neconstituţionalitate o invocă revizuenta nu au legătură cu cadrul strict definit în care se dezbate cererea de revizuire.

Prin urmare, Înalta Curte constată că soluţia primei instanţe este corectă, în speţă nefiind îndeplinite condiţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 pentru sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate invocată de revizuent.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva încheierii din 16 iunie 2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 08 octombrie 2020.