Termination of green funding contract for missed disbursement schedule upheld; extension claim rejected.

Şedinţa publică din data de 8 octombrie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată la data de 25.08.2016 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Administraţia Fondului pentru Mediu, obligarea la prelungirea perioadei de valabilitate a contractului de finanţare nerambursabilă nr. x/N din 16.02.2010.

Prin sentinţa civilă nr. 211 din 16.01.2017, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II a contencios administrativ şi fiscal s-a admis excepţia necompetenţei materiale şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 3945 din 25 octombrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, s-a respins acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Administraţia Fondului pentru Mediu, ca neîntemeiată.

3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei civile nr. 3945 din 25 octombrie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a formulat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L., întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe sau unei instanţe de acelaşi grad, în vederea anulării declaraţiei de reziliere unilaterală a contractului de finanţare nr. x din 16.02.2010, încheiat între S.C. A. S.R.L. şi Administraţia Fondului pentru Mediu şi obligării pârâtei la prelungirea contractului de finanţare la 34 de luni, în condiţiile prevederilor iniţiale din contract.

În motivarea recursului critică faptul că instanţa de fond a respins acţiunea apreciind că reclamanta nu şi-a îndeplinit obligaţia contractuală de a transmite în termen de 7 zile graficul de finanţare nerambursabilă solicitat prin adresele nr. x/11.06.2015 şi nr. y/08.07.2015, conform art. 6 alin. (9) din contractul de finanţare.

Precizează că la data de 26.03.2012 contractul de finanţare a fost suspendat unilateral de către pârâtă, care a invocat lipsa de fonduri. Mai mult, a dispus ca perioada prevăzută pentru implementarea proiectului să fie redusă de la 34 de luni la 8 luni şi 21 de zile, ceea ce a creat beneficiarului probleme extrem de dificile din perspectiva finalizării proiectului.

Menţionează că perioada iniţială de implementare a proiectului a fost de 16 luni de la intrarea în vigoare a contractului şi că la data de 04.04.2011 s-a încheiat Actul adiţional nr. x prin care s-a convenit ca durata de implementare a proiectului să fie de 34 de luni de la intrarea în vigoare a contractului

Arată că prin adresa din 29.04.2014 pârâta i-a solicitat ca, într-un termen scurt, respectiv până la data de 16.05.2016, să îi transmită toate datele, informaţiile relevante pentru susţinerea stadiului realizării proiectului, precum şi un grafic de realizare a investiţiei, recurenta-reclamantă apreciind că o asemenea solicitare era inoportună.

Susţine că intimata-pârâtă nu a respectat contractul de finanţare, suspendându-l pentru lipsa de fonduri şi că prima instanţă nu a ţinut cont de neîndeplinirea obligaţiilor contractuale şi nici de toate aspectele cauzei, de faptul că beneficiarul avea posibilităţi de finanţare proprie printr-un fond de garantare norvegian, reînnoit la 06.02.2018.

De asemenea, critică faptul că instanţa a apreciat că doar una din părţi nu şi-a respectat obligaţiile contractuale, soluţia pronunţată fiind disproporţionată şi neţinând cont de argumentul că proiectul din speţă prezenta un interes major pentru derularea unui program de importanţă naţională, iar rezilierea unilaterală a contractului şi decizia instanţei de fond sunt contrare intereselor de ordin public şi privat.

4. Apărările formulate

Deşi a fost legal citată, intimata - pârâtă Administraţia Fondului pentru Mediu nu a formulat întâmpinare.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Reclamanta S.C. A. S.R.L. a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Administraţia Fondului pentru Mediu, obligarea acesteia la prelungirea perioadei de valabilitate a contractului de finanţare nerambursabilă nr. x/N din 16.02.2010.

Prima instanţă a respins, ca neîntemeiată, acţiunea reclamantei, reţinând comportamentul culpabil al acesteia în îndeplinirea obligaţiei contractuale de a transmite, în termen de 7 zile de la primirea adresei emise de către intimata-pârâtă, a propunerii privind graficul de finanţare nerambursabilă, conform art. 6 alin. (9) din contractul de finanţare.

Prin cererea de recurs, recurenta-reclamantă critică hotărârea primei instanţe sub aspectul reţinerii culpei sale, în condiţiile în care între părţi a existat un schimb de adrese, apreciind că tocmai acest aspect demonstrează disponibilitatea sa în realizarea proiectului. De asemenea, susţine că instanţa nu a ţinut cont de interesul major de importanţă naţională a acestui proiect.

Cu titlu prealabil, Înalta Curte constată că, deşi recurenta-reclamantă şi-a întemeiat cererea de recurs pe motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., criticile formulate pot fi subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., astfel că recursul urmează a fi analizat din această perspectivă.

Înalta Curte constată că între părţi s-a încheiat contractul de finanţare nerambursabilă nr. x/16.02.2010 pentru implementarea proiectului cu titlul "Creşterea producţiei de energie din surse neregenerabile - centrala eoliană Mihail Kogălniceanu", având ca obiect acordarea unei finanţări nerambursabile în valoare de 19.999.955 RON, reprezentând 41,3 % din valoarea cheltuielilor eligibile.

Se constată că durata iniţială de realizare a proiectului a fost de 16 luni de la data intrării în vigoare a contractului, conform art. 3 alin. (2) din contract, dar ulterior, prin Actul adiţional nr. x/04.04.2011 s-a stabilit ca durata de realizare a proiectului să fie de 34 luni în raport cu acelaşi moment.

Prin Deciziile Comitetului Director din 26.03.2012, 13.12.2012, 28.06.2013, 30.06.2014 şi 17.12.2014 s-a hotărât suspendarea contractului de finanţare nr. x/16.02.2010 de la data de 26.03.2012 până la data de 30.06.2015, perioadă în care pârâta a solicitat reclamantei prin adresa nr. x/29.04.2014 să-i comunice până la data de 16.05.2014, toate informaţiile şi documentele relevante cu privire la stadiul realizării proiectului, împreună cu graficul de realizare a investiţiei.

Ulterior, prin adresa nr. x/17.09.2014, pârâta AFM a comunicat reclamantei că se pot aloca sumele necesare finanţării proiectului, în situaţia în care doreşte derularea contractului, solicitându-i acesteia ca până la data de 20.09.2014 să precizeze dacă poate duce la îndeplinire proiectul pe care şi l-a asumat, precum şi dacă situaţia economico-financiară îi permite realizarea acestuia, după care prin adresa nr. x pârâta a comunicat beneficiarului că s-a decis prelungirea suspendării contractului de finanţare nr. x/16.02.2010 până la data de 30.06.2015.

Printr-o nouă adresă cu nr. x/11.06.2015, intimata-pârâtă a comunicat beneficiarului că perioada de suspendare a contractului va înceta la data de 30.06.2015, fără a mai fi prelungită şi că durata de realizare a proiectului rămasă neutilizată în cadrul contractului de finanţare după data de 30.06.2015 este de 8 luni şi 21 zile, solicitând reclamantei să prezinte graficul de finanţare în raport cu această perioadă.

Aceeaşi solicitare a fost adresată recurentei-reclamante de către intimata-pârâtă prin adresa nr. x/08.07.2015, prin care i s-a adus la cunoştinţă că perioada de implementare rămasă este de 8 luni şi 13 zile, solicitându-i remiterea propunerii cu graficul de finanţare nerambursabilă în termen de 7 zile de la primirea adresei.

Prin urmare, contrar celor susţinute de către recurenta-reclamantă, nu se poate reţine disponibilitatea acesteia în ceea ce priveşte implementarea proiectului, câtă vreme nu a dat curs solicitărilor repetate ale autorităţii contractante.

Întrucât recurenta-reclamantă nu s-a conformat solicitării autorităţii contractante de a trimite propunerea sa privind graficul de finanţare nerambursabilă, în şedinţa Comitetului Director din data de 10.12.2015 s-a hotărât rezilierea contractului de finanţare nerambursabilă nr. x/N/16.02.2010, recurenta-reclamantă fiind încunoştinţată de acest aspect prin adresa nr. x/29.12.2015.

Înalta Curte constată, în acord cu cele reţinute şi de către prima instanţă, că, în condiţiile stării de fapt mai sus expuse, rezilierea contractului de finanţare nerambursabilă nr. x/N/16.02.2010 s-a dispus în mod legal.

O asemenea sancţiune este expres prevăzută în clauzele contractului din speţă la: art. 9 pct. 2 lit. a), care stipulează încetarea contractului de finanţare prin reziliere, la iniţiativa AFM, în situaţia în care beneficiarul nu îsi îndeplineste obligaţiile contractuale; art. 8 pct. 1, care prevede că nerespectarea de către beneficiar a oricăreia dintre obligaţiile asumate prin contract constituie caz de culpă; art. 6 pct. 9, care prevede că beneficiarul are obligaţia să furnizeze AFM orice informaţii sau documente relevante pentru prezentul contract, solicitate în mod rezonabil de către aceasta, în termen de maxim 7 zile de la cerere.

Prima instanţă a reţinut în mod corect că rezilierea contractului este o sancţiune a neexecutării culpabile a contractului sinalagmatic, care face să înceteze efectele acestuia pentru viitor şi, cum în speţă, culpa îi incumbă recurentei, în acord cu clauzele din contractul de finanţare anterior expuse şi în special cu art. 8 pct. 1 din contract, măsura rezilierii a fost luată în mod corect de către intimata-pârâtă.

Cu alte cuvinte, recurenta-reclamantă nu şi-a îndeplinit obligaţia contractuală de a transmite propunerea privind graficul de finanţare nerambursabilă, astfel cum i s-a solicitat prin adresele nr. x/11.06.2015 şi nr. y/08.07.2015 (aceasta din urmă prevăzând un termen de 7 zile pentru depunerea respectivului grafic de finanţare), culpa sa în implementarea contractului este evidentă, sancţiunea rezilierii contractului fiind corect aplicată.

Prin cererea de recurs, recurenta-reclamantă a susţinut că în speţă culpa aparţine intimatei-pârâte, date fiind suspendările executării contractului de finanţare.

Or, un asemenea raţionament nu poate fi reţinut în condiţiile în care recurenta-reclamantă nu a răspuns solicitărilor repetate ale intimatei, efectuate în vederea derulării contractului, situaţie care, conform contractului de finanţare nerambursabilă, este încadrată în comportamentul culpabil, iar un asemenea comportament conduce la rezilierea contractului.

În consecinţă, faţă de faptul că în speţă a intervenit sancţiunea rezilierii contractului de finanţare, susţinerile recurentei-reclamante relativ la perioada de suspendare a contractului nu au relevanţă, aspect reţinut în mod corect şi de către prima instanţă, iar, pe de altă parte, întrucât prin reziliere contractul de finanţare nu mai poate produce efecte, nu se mai poate pune în discuţie nici prelungirea perioadei de valabilitate a acestuia, căci rezilierea presupune desfiinţarea contractului cu executare succesivă, efectele acestei sancţiuni producându-se ex nunc.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de S.C. A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 3945 din 25 octombrie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de S.C. A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 3945 din 25 octombrie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 8 octombrie 2020.