EU rural funding eligibility and recovery of funds for lack of valid farm registration at application date

Şedinţa publică din data de 8 octombrie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată la data de 12.10.2015 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii şi Investiţiilor Rurale - Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, anularea Deciziei nr. 12750/06.04.2015 emise de pârât, privind soluţionarea contestaţiei înregistrate sub nr. x/10.03.2015 şi a măsurilor subsecvente, respectiv anularea măsurii de reziliere a deciziei de finanţare emise de ARDRP şi calculul dobânzilor, precum şi anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/30.01.2015.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 4730 din 5 decembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, s-a admis acţiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii şi Investiţiilor Rurale - Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale şi s-au anulat Decizia nr. 12750/06.04.2015, procesul-verbal nr. x/30.01.2015 şi decizia comunicată prin Notificarea nr. x/07.05.2015.

3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei civile nr. 4730 din 5 decembrie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi respingerea cererii de chemare în judecată.

În motivarea recursului arată că instanţa a reţinut că elementele de fapt care au fundamentat constatarea neregulilor şi stabilirea creanţei constând în cele două tranşe achitate până la data încheierii procesului-verbal vizează aspecte formale, care nu sunt de natură să determine concluzia neîndeplinirii condiţiilor de eligibilitate, cerinţele de fond fiind îndeplinite, în acest mod încălcând normele de drept material, respectiv dispoziţiile legale care reglementează acordarea fondurilor nerambursabile prin FEADR.

Consideră că instanţa de fond a reţinut în mod greşit că au fost îndeplinite condiţiile de eligibilitate, nefiind indicate în concret cerinţele din cadrul măsurii 141 care se refereau la obligaţia înregistrării exploataţiei agricole în Baza Naţională de Date sau obligaţia prezentării acestei dovezi la constituirea dosarului, ignorând prevederile Ghidului solicitantului aferent Măsurii 141, instanţa confundând înregistrarea în Registrul Agricol cu înregistrarea exploataţiei în Biroul Naţional de Date, cele două înregistrări atestând aspecte diferite. Mai mult, trimiterile instanţei sunt la înregistrările din Registrul Agricol şi nu la Registrul Exploataţiei.

Susţine că reclamanta a săvârşit următoarele nereguli:

- conform ANSVSA, la data emiterii adeverinţei eliberate de medicul veterinar, beneficiarul nu era înregistrat ca proprietar de exploataţie şi, conform Registrului agricol, A. nu este cap de gospodărie, ci soţul B., iar după înfiinţarea PFA, înregistrarea în Baza Naţională de Date ca exploataţie a fost efectuată abia în data de 20.08.2014;

- conform datelor din Baza Naţională de Date, beneficiarul nu deţine animale;

- Registrul agricol regăsit la Primărie nu corespunde cu fotocopia, certificată pentru conformitate cu originalul, existentă în dosarul cererii de finanţare, respectiv amprenta acestuia pe hârtie nu este aceeaşi cu cea din copia cererii de finanţare, deşi informaţiile inserate în Registrul agricol sunt aceleaşi.

Apreciază că nu este relevantă împrejurarea că la momentul controlului s-a constatat deţinerea animalelor, câtă vreme la data cererii de finanţare exploataţia agricolă nu exista, aceasta fiind înfiinţată în anul 2014. Astfel, potrivit adresei nr. x/30.09.2014, înregistrate la AFIR sub nr. x/01.10.2014, DSVSA Teleorman a comunicat AFIR faptul că A. este proprietara exploataţiei cu codul nr. x, care a fost înfiinţată în 20.08.2014, dată ulterioară depunerii cererii de finanţare (iunie 2012) şi semnării deciziei de finanţare (august 2013). De asemenea, prin aceeaşi adresă se precizează că la data respectivă (30.09.2014), exploataţia cu codul nr. x nu deţine niciun animal.

De asemenea, recurenta-pârâtă susţine că potrivit adresei nr. x/20.02.2015, înregistrate la AFIR sub nr. x/26.02.2015, DSVSA Teleorman - Biroul Antifraudă a constatat, urmare a unei serii de verificări, deficienţe în activitatea medicului veterinar C., în ceea ce priveşte activitatea de identificare şi înregistrare a animalelor, respectiv întârzieri în introducerea şi transmiterea datelor în Sistemul Naţional de Identificare şi înregistrare a Animalelor. Acesta a declarat că în perioada 2011-2013 cetăţenii menţionaţi deţineau împreună cu familia acelaşi efectiv de animale, pe care le îngrijeau împreună în cadrul aceleiaşi gospodării, iar în 2014, aceştia au solicitat trecerea în nume propriu a animalelor din exploataţia părintească.

Consideră că aceste aspecte reprezintă nereguli în sensul O.U.G. nr. 66/2011, iar potrivit art. 4 şi 5 din Regulamentul Comisiei 2988/1995, orice abatere atrage după sine retragerea avantajului obţinut nejustificat.

Invocă, în acelaşi sens şi dispoziţiile art. 2 alin. (2), art. 8, art. 10 şi art. 11 din Ordinul ANSVSA nr. 40 din 29 aprilie 2010 referitor la înregistrarea exploataţiilor, în acord cu care, ulterior obţinerii adeverinţei nr. x din 19.06.2012 eliberată de medicul veterinar C., intimata-reclamantă trebuia să se adreseze acestuia în vederea înregistrării exploataţiei în RNE şi a emiterii cărţii de exploataţie. Dobândirea numărului minim de UDE, ulterior semnării deciziei de finanţare, nu conduce la eligibilitatea solicitantului de finanţare nerambursabilă.

Prin urmare, apreciază că devin incidente prevederile art. 71 alin. (3) din Regulamentul CE nr. 1605/2002, potrivit cărora sumele plătite în mod necuvenit se recuperează, precum şi cele ale art. 5 alin. (1) din Regulamentul UE nr. 65/2011, conform cărora în cazul efectuării unei plăţi necuvenite, beneficiarul rambursează suma respectivă împreună cu dobânda aferentă, calculată conform alin. (2). Astfel, arată că obligaţia de recuperare a fondurilor UE intervine automat, la constatarea neregulilor sau fraudelor, fără a fi necesară demonstrarea vreunui prejudiciu, aspect cunoscut şi asumat de beneficiară încă de la semnarea contractului.

4. Apărările intimatei-reclamante

Intimata - reclamantă A. a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului şi menţinerea hotărârii instanţei de fond ca temeinică şi legală.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este fondat.

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Reclamanta A. a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii şi Investiţiilor Rurale - Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, anularea Deciziei nr. 12750/06.04.2015 emise de pârât, privind soluţionarea contestaţiei înregistrate sub nr. x/10.03.2015 şi a măsurilor subsecvente, respectiv anularea măsurii de reziliere a deciziei de finanţare emise de ARDRP şi calculul dobânzilor, precum şi anularea procesului-verbal nr. x/30.01.2015.

În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte constată că acesta a fost invocat formal, fără a se face precizări cu privire la faptul că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei

Înalta Curte constată că sentinţa respectă exigenţele impuse de art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., arătând motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei şi indicând într-o manieră suficientă argumentele pentru care a fost admisă cererea reclamantei.

În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că între Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit, în calitate de autoritate contractantă, şi intimata-reclamantă, în calitate de beneficiar, s-a încheiat Decizia de finanţare nr. x/08.08.2013, având ca obiect acordarea finanţării Proiectului intitulat:

"Ferma de semi-subzistenţă a A. comuna Lisa, sat Lisa, judeţul Teleorman".

Proiectul a fost finanţat în temeiul Măsurii 141-Axa I - "Ameliorarea competitivităţii sectoarelor agricol şi forestier", în baza căruia intimata-reclamantă a depus cererea de finanţare, ce a fost selectată în vederea finanţării conform Raportului de selecţie nr. 63.490 din 21.05.2013.

La data depunerii cererii de finanţare, intimata-reclamantă a prezentat adeverinţa nr. x/19.06.2012, emisă de medicul veterinar C., care atesta că aceasta deţinea următoarele animale: 9 capete porcine şi 100 capete găini ouătoare.

Fiind înregistrate la sediul recurentei-pârâte mai multe sesizări, echipa de control din cadrul acestei instituţii a efectuat un control la sediul Primăriei Lisa şi la beneficiarii menţionaţi în aceste sesizări, printre care figura şi intimata-reclamantă.

Prin Raportul de control nr. 43.668 din data de 19.12.2014 s-a reţinut în privinţa intimatei A. că, potrivit răspunsului DSVSA Teleorman, aceasta este proprietara exploataţiei x, înfiinţată abia la data de 20.08.2014. Astfel, atât la data depunerii cererii de finanţare, cât şi la data semnării deciziei de finanţare, intimata-reclamantă nu era deţinătoarea unei exploataţii agricole.

S-a mai reţinut prin acelaşi raport de control că, potrivit datelor din BND, beneficiarul nu deţinea animale, deşi la controalele din august şi septembrie 2014, acestea au fost identificate.

În baza Raportului de control nr. 43.668 din data de 19.12.2014 a fost încheiat de către recurenta-pârâtă procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/30.01.2015.

Împotriva procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/30.01.2015, emis de Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, a formulat contestaţie intimata-reclamantă, care a fost respinsă din decizia nr. 12.750 din 06.04.2015, emisă de Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale - Comisia de Soluţionare a Contestaţiei.

De asemenea, prin Nota de control nr. x/2015, întocmită de Departamentul pentru Luptă Antifraudă din cadrul Guvernului României s-a reţinut că: intimata-reclamantă a obţinut codul de exploataţie abia la data de 20.08.2014; animalele menţionate în adeverinţa nr x/19.06.2012, la data eliberării înscrisului, nu figurau înscrise pe numele intimatei sau pe numele vreunui membru cu care aceasta locuia în aceeaşi gospodărie

Controlul s-a finalizat concluzionând că, în vederea obţinerii unui ajutor nerambursabil în cadrul Măsurii 141, intimata-reclamantă a depus în cadrul cererii de finanţare documente care atestă situaţii nereale: adeverinţa nr. x/19.06.2012, adeverinţa nr. x/22.06.2012 şi extrasul din Registrul Agricol al Primăriei comuna Lisa, inducând în eroare experţii CDRJ Teleorman. Prin urmare, proiectul a fost declarat neeligibil, beneficiarul obţinând pe nedrept, prin inducerea în eroare a experţilor AFIR, suma de 13.373,25 RON, plătită pentru primele două tranşe din suma ce face obiectul deciziei de finanţare.

Analizând legalitatea actelor administrative contestate, din perspectiva celor reţinute în fapt şi în drept de către autoritatea pârâtă, prima instanţă a constatat că reclamanta a îndeplinit condiţiile de eligibilitate, depunând la dosarul de finanţare toate actele solicitate conform Ghidului Solicitantului M 141 şi că nu au fost indicate în concret cerinţele din cadrul Măsurii 141 care se refereau la obligaţia înregistrării exploataţiei agricole în Registrul Naţional al Explotaţiilor sau obligaţia prezentării acestei dovezi la constituirea dosarului.

Prima instanţă a avut în vedere şi considerentele Ordonanţei de clasare, apreciind că, dată fiind soluţia din dosarul penal, nici pe latură civilă nu se poate reţine ca neregulă nedeţinerea animalelor la momentul depunerii cererii de finanţare.

Instanţa de recurs consideră că prima instanţă a apreciat în mod greşit că reclamanta a îndeplinit condiţiile de eligibilitate pentru accesarea fondurilor în cadrul Măsurii 141, hotărârea fiind nelegală din această pespectivă.

Astfel, în Ghidul solicitantului pentru accesarea Măsurii 141, la Capitolul 1 pct. 1.1. se arată că "Măsura 141 "Sprijinirea fermelor agricole de semi - subzistenţă" se încadrează în Axa I - "Creşterea competitivităţii sectoarelor agricol şi forestier" şi are ca obiectiv general creşterea competitivităţii exploataţiilor agricole în curs de restructurare pentru facilitarea rezolvării problemelor legate de tranziţie, având în vedere faptul că sectorul agricol şi economia rurală sunt expuse presiunii concurenţiale a pieţei unice."

De asemenea, la Capitolul 2 pct. 2.1. se arată că "Beneficiarii eligibili pentru sprijinul nerambursabil acordat prin Măsura 141 sunt persoanele fizice în vârstă de până la 62 de ani (neîmpliniţi la data depunerii cererii de finanţare), care desfăşoară activităţi economice, în principal activităţi agricole şi a căror exploataţie agricolă: (...) este înregistrată în Registrul fermelor/Registrul agricol; comercializează o parte din producţia agricolă obţinută."

Prin urmare, se impunea ca la data formulării cererii de finanţare, intimata-reclamantă să deţină o exploataţie agricolă valabil înfiinţată, ceea ce presupune şi înregistrarea în Registrul Naţional al Exploataţiilor, precum şi obţinerea codului de exploataţie, căci, în caz contrar, nu se poate vorbi de îndeplinirea condiţiilor de eligibilitate în accesarea sprijinului nerambursabil, Măsura 141 fiind destinată exclusiv exploataţiilor agricole.

Or, în speţă, astfel cum a susţinut în mod corect recurenta-pârâtă, nici la data formulării cererii de finanţare şi nici la data semnării deciziei de finanţare, intimata-reclamantă nu deţinea un cod valabil de exploataţie, acesta fiind obţinut abia la data de 20.08.2014, astfel că nu îndeplinea condiţiile de eligibilitate pentru obţinerea fondurilor nerambursabile în cadrul acestei măsuri.

Mai mult, prin adresa nr. x/30.09.2014, înregistrată la AFIR sub nr. x/01.10.2014, DSVSA Teleorman a comunicat AFIR faptul că A. este proprietara exploataţiei cu codul nr. x, care a fost înfiinţată în 20.08.2014 şi care la data de 30.09.2014 nu deţinea niciun animal.

Totodată, se constată că, deşi elementele în raport cu care s-a reţinut neeligibilitatea proiectului subzistau la data depunerii cererii de finanţare, identificarea lor a presupus o analiză coroborată a deciziei de finanţare a recurentei în raport cu împrejurările de fapt ale cauzei.

Este adevărat că AFIR avea obligaţia legală de a verifica condiţiile de eligibilitate înainte de acordarea sprijinului nerambursabil, însă atribuţiile recurentei-pârâte de verificare a îndeplinirii condiţiilor de eligibilitate se întind pe toată durata de derulare a proiectului, astfel că, dacă la momentul acordării tranşelor de plată nu au existat toate premisele constatate ulterior, nu se poate vorbi de faptul că prin depistarea acestora în cadrul unei acţiuni de control, autoritatea şi-ar fi depăşit atribuţiile.

De altfel, chiar normele europene incidente în cauză, respectiv art. 4 alin. (1) din Regulamentul (CE, EURATOM) nr. 2988/95 al Consiliului din 18 decembrie 1995 privind protecţia intereselor financiare ale Comunităţilor Europene prevăd că orice abatere atrage după sine retragerea avantajului obţinut nejustificat prin obligaţia de a vărsa sumele datorate sau de a rambursa sumele primite nejustificat, iar alin. (3) din acelaşi articol statuează că "Actele despre care se stabileşte că au drept scop obţinerea unui avantaj care contravine obiectivelor dreptului comunitar aplicabil în situaţia în cauză, prin crearea în mod artificial a condiţiilor necesare pentru obţinerea avantajului, au drept consecinţă, după caz, fie neacordarea avantajului respectiv, fie retragerea acestuia."

În acelaşi sens sunt şi prevederile art. 5 alin. (3) din Regulamentul Comisiei (CE) nr. 1975/2006 privind normele de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului în ceea ce priveşte punerea în aplicare a procedurilor de control şi a eco-condiţionalităţii în ceea ce priveşte măsurile de sprijin pentru dezvoltarea rurală.

Prin urmare, aspectele invocate de către recurenta-pârâtă prin cererea de recurs sunt fondate, criticile formulate evidenţiind incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale împotriva sentinţei civile nr. 4730 din 5 decembrie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal; va casa sentinţa recurată şi, rejudecând, va respinge acţiunea formulată de reclamanta A., ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale împotriva sentinţei civile nr. 4730 din 5 decembrie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi, rejudecând:

Respinge acţiunea formulată de reclamanta A., ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 8 octombrie 2020.