Sidewalk-accessibility recommendations held non-binding; appeal rejected as unfounded.

Şedinţa publică din data de 8 octombrie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 19.05.2017 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta Instituţia Primarului Municipiului Bucureşti a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, anularea Hotărârii nr. 245/12.04.2017 în ceea ce priveşte recomandarea privind accesibilizarea trotuarelor de pe teritoriul municipiului Bucureşti în termen de şase luni şi a invitării în comisiile de recepţie a lucrărilor ce influenţează respectarea drepturilor persoanelor cu dizabilităţi de pe lângă Agenţia Naţională pentru Plăţi şi Inspecţia Socială a reprezentanţilor Consiliului Naţional al Dizabilităţii din România, respectiv a reprezentanţilor Organizaţiei Naţionale a Persoanelor cu Handicap din România.

La solicitarea reclamantei, instanţa a dispus la termenul din 06.11.2017, în temeiul art. 78 alin. (2) şi art. 161 din Legea nr. 554/2004, citarea în calitate de intervenient a lui A..

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 4994 din 18 decembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, s-a respins acţiunea formulată de reclamanta Instituţia Primarului Municipiului Bucureşti, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării şi cu intervenientul A., ca neîntemeiată.

3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei civile nr. 4994 din 18 decembrie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamanta Instituţia Primarului Municipiului Bucureşti, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului şi modificarea sentinţei recurate, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată.

În motivarea recursului arată că instanţa de fond nu a analizat cauza în raport cu toate prevederile legale invocate prin cererea de chemare în judecată şi cu înscrisurile depuse, ci s-a limitat la a prelua susţinerile pârâtului Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării din concluziile scrise, în sensul că termenul de 6 luni stabilit pentru realizarea accesibilizării trotuarelor nu are caracter obligatoriu, ci de recomandare, şi, prin urmare, fixarea acestuia nu produce nicio vătămare părţii, fără să aibă în vedere faptul că, potrivit art. 2 alin. (10) din O.G nr. 137/2000, pârâtul poate aplica sancţiuni în caz de nerespectare a termenului recomandat de 6 luni.

Consideră că în mod eronat instanţa a respins acţiunea, fără a ţine cont de motivele pentru care a considerat că termenul de 6 luni este mult prea scurt, având în vedere că Legea nr. 98/2016 prevede anumite termene şi anumiţi paşi ce trebuie parcurşi în vederea achiziţionării şi atribuirii unor contracte de achiziţie publică, termene ce diferă în funcţie de tipul de procedură ales în vederea realizării obiectivului.

De asemenea, Legea nr. 247/2006 privind finanţele publice stabileşte procedura de elaborare şi aprobare a bugetelor Municipiului Bucureşti şi a primăriilor de sector, care presupune respectarea anumitor repere temporale şi cum fiecare sector are în administrarea sa un număr mare de străzi şi bulevarde, accesibilizarea tuturor trotuarelor din Municipiul Bucureşti este practic imposibil de realizat într-un termen atât de scurt.

4. Apărările formulate

4.1. Intimatul - intervenient A. a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca temeinică şi legală a hotărârii recurate.

4.2. Intimatul - pârât Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării a formulat întâmpinare, prin care invocă excepţia nulităţii recursului, apreciind că argumentele din recurs nu constituie motive de nelegalitate care să poată fi încadrate în art. 488 C. proc. civ. şi nici critici aduse considerentelor hotărârii recurate.

Pe fond, solicită respingerea recursului ca nefondat.

II. Soluţia instanţei de recurs

2.1. În ceea ce priveşte excepţia nulităţii recursului, invocată de intimatul - pârât Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării prin întâmpinare, Înalta Curte constată că aceasta este neîntemeiată.

Astfel, analizând recursul de faţă, se constată că recurenta-reclamantă a invocat critici ce pot fi circumscrise motivului de casare invocat, respectiv art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., arătând textele de lege pe care le apreciază a fi fost aplicate greşit de către instanţa de fond, precum şi argumentele în sprijinul acestui punct de vedere.

În consecinţă, în temeiul art. 248 C. proc. civ. raportat la art. 486 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge excepţia nulităţii recursului.

2.2. Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport cu motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Reclamanta Instituţia Primarului Municipiului Bucureşti a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, anularea Hotărârii nr. 245/12.04.2017 în ceea ce priveşte recomandarea privind accesibilizarea trotuarelor de pe teritoriul municipiului Bucureşti în termen de şase luni şi a invitării în comisiile de recepţie a lucrărilor ce influenţează respectarea drepturilor persoanelor cu dizabilităţi de pe lângă Agenţia Naţională pentru Plăţi şi Inspecţia Socială a reprezentanţilor Consiliului Naţional al Dizabilităţii din România, respectiv a reprezentanţilor Organizaţiei Naţionale a Persoanelor cu Handicap din România.

Prima instanţă a respins acţiunea ca neîntemeiată, soluţie împărtăşită şi de Înalta Curte. Se constată că, prin argumentele dezvoltate în cererea de recurs, se critică reţinerile instanţei de fond că termenul de 6 luni stabilit pentru realizarea accesibilizării trotuarelor nu are caracter obligatoriu, ci de recomandare, fără a reţine faptul că potrivit art. 2 alin. (10) din O.G nr. 137/2000, pârâtul poate aplica sancţiuni fără a ţine cont de motivele pentru care a considerat că termenul de 6 luni este mult prea scurt în raport cu dispoziţiile Legii nr. 98/2016, care prevede anumite termene ce trebuie respectate în vederea achiziţionării şi atribuirii unor contracte de achiziţie publică şi cu cele ale Legii nr. 247/2006, în ceea ce priveşte procedura de elaborare şi aprobare a bugetului Primăriei Municipiului Bucureşti şi a primăriilor de sector.

Examinând actul supus cenzurii instanţei de contencios administrativ, Înalta Curte constată că prin Hotărârea nr. 245/12.04.2017 a Colegiului Director al Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării s-a constatat că neasigurarea accesibilizării trotuarelor de pe trecerea de pietoni reprezintă discriminare conform art. 2 alin. (1) şi (4), art. 10 lit. h), art. 15 din O.G. nr. 137/2000 coroborat cu art. 9, 19, 20 din Convenţia privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi ratificată de România prin Legea nr. 221/2010 şi cu art. 6 lit. e), art. 9 alin. (1) lit. b), art. 62 alin. (1), art. 64 alin. (4) lit. a) din Legea nr. 448/2006, iar la pct. 5 din hotărâre s-a recomandat Instituţiei Primarului Municipiului Bucureşti să accesibilizeze trotuarele în termen de 6 luni pe teritoriul municipiului Bucureşti, să invite în comisiile de recepţie a lucrărilor ce influenţează respectarea drepturilor persoanelor cu dizabilităţi de pe lângă Agenţia Naţională pentru Plăţi şi Inspecţie Socială a reprezentanţilor Consiliului Naţional al Dizabilităţii din România, respectiv a reprezentanţilor Organizaţiei Naţionale a Persoanelor cu Handicap din România.

Prin urmare, prin Hotărârea CNCD atacată este exclusă aplicarea unei sancţiuni chiar de către emitentul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, care, constatând existenţa unei discriminări, a formulat doar o recomandare cu scopul de a remedia discriminarea constatată.

Potrivit prevederilor art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000, prin discriminare se înţelege orice deosebire, excludere, restrictie sau preferinţă, pe bază de rasă, naţionalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare HIV, apartenenţă la o categorie defavorizată, precum şi orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoaşterii, folosinţei sau exercitării, în condiţii de egalitate, a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social şi cultural sau în orice alte domenii ale vieţii publice.

Conform alin. (3) din cuprinsul aceleiaşi norme, sunt discriminatorii prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prevăzute la alin. (1), faţă de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acestui scop sunt adecvate şi necesare.

Astfel, se poate considera discriminare o diferenţiere bazată pe un criteriu care atinge un drept.

Conform prevederilor art. 79 din Ordinul nr. 144 din 11 aprilie 2008 privind aprobarea Procedurii interne de soluţionare a petiţiilor şi sesizărilor, emis de Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării şi publicat în Monitorul Oficial nr. 348 din 6 mai 2008 (act administrativ cu caracter normativ), Colegiul director, prin hotărârea adoptată, poate dispune includerea unei recomandări cu caracter de îndrumare, fără forţă juridică obligatorie, în vederea preîntâmpinării încălcării principiului nediscriminării.

Din interpretarea coroborată a textelor de lege de mai sus nu rezultă în mod automat că recurentul-reclamant va fi sancţionat dacă nu îndeplineşte recomandarea, aceasta neavând, conform reglementării de la art. 79 din Ordinul nr. 144 din 11 aprilie 2008, forţă juridică obligatorie.

În acest sens, prima instanţă a reţinut în mod corect, referitor la susţinerile reclamantei, că termenul de 6 luni stabilit pentru realizarea accesibilizării trotuarelor nu are caracter obligatoriu, ci de recomandare şi, prin urmare, fixarea acestuia nu produce nicio vătămare părţii.

În consecinţă, recomandarea emisă de Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării este una legală, stabilită cu respectarea prevederilor art. 79 din Ordinul C.N.C.D, nr. 144/2008 pentru aprobarea Procedurii interne de soluţionare a petiţiilor şi sesizărilor, raportat la dispoziţiile O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare. Dispoziţiile în cauză prevăd posibilitatea legală a emiterii unei recomandări în vederea preîntâmpinării încălcării principiului nediscriminării şi al tratamentului egal, recomandare care poate să aibă ca destinatari atât persoanele aflate în culpă, cât şi pe cele care au rolul unor factori instituţionali implicaţi direct sau indirect în atingerea obiectivului preîntâmpinării încălcării principiului nediscriminării şi al tratamentului egal.

Legalitatea în cauză se justifică cu atât mai mult având în vedere lipsa de obligativitate juridică a unei asemenea recomandări, materializarea acesteia producându-se strict în ipoteza manifestării de voinţă a destinatarilor.

Prin urmare, aspectele invocate de către recurenta-reclamantă prin cererea de recurs nu sunt de natură să conducă la reformarea hotărârii recurate, legalitatea soluţiei pronunţate fiind confirmată de către instanţa de control judiciar, aceasta reflectând interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va Respinge recursul declarat de Instituţia Primarului Municipiului Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 4994 din 18 decembrie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului.

Respinge recursul declarat de Instituţia Primarului Municipiului Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 4994 din 18 decembrie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 8 octombrie 2020.