Validity of pre-2008 fishing contracts after legislative change mandating exclusive allocation and public bidding

Şedinţa publică din data de 29 ianuarie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea formulată reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâta Agenţia Naţională pentru Pescuit şi Acvacultură, solicitând instanţei obligarea acesteia la încheierea unui act adiţional la contractul nr. x/26.03.2007, ca urmare a subrogării Agenţiei Naţionale pentru Pescuit şi Acvacultura în drepturile şi obligaţiile Companiei Naţionale de Administrare a Fondului Piscicol pentru o perioadă de 10 ani, în conformitate cu dispoziţiile art. II din Legea nr. 317 din 13 octombrie 2009 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 23/2008 privind pescuitul şi acvacultura şi art. 1 din Ordinul nr. 60/2017 privind accesul la resursele acvatice vii din domeniul public al statului în vederea practicării pescuitului recreativ în habitatele piscicole naturale, cu excepţia Rezervaţiei Biosferei "Delta Dunării" emis de ministrul agriculturii şi dezvoltării rurale, cu cheltuieli de judecată ocazionate de prezenta cauză.

2. Soluţia instanţei de fond

Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 71/CA/2018-PI din 24 aprilie 2018, a respins ca nefondată acţiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională pentru Pescuit şi Acvacultură şi, pe cale de consecinţă, a admis cererea de intervenţie accesorie formulată de intervenienta Asociaţia Judeţeană a Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi Bihor, în interesul pârâtei.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva hotărârii instanţei de fond reclamanta A. a declarat recurs.

Recursul este întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

După o amplă prezentare a situaţiei de fapt, în motivarea recursului se arată că prin modificările succesive a legislaţiei în materie, Agenţia Naţionala pentru Pescuit şi Acvacultura s-a subrogat în drepturile şi obligaţiile Agenţiei Domeniilor Statului, respectiv în drepturile şi obligaţiile Companiei Naţionale de Administrare a Fondului Piscicol, preluând, în calitate de administrator al resurselor acvatice vii din habitatele piscicole naturale ale României, astfel cum se poate deduce din art. 4 alin. (3) din O.G. nr. 23/2008, toate contractele încheiate de foştii administratori.

După cum se poate observa şi din cadrul motivării sentinţei recurate, singurul element analizat de către instanţa de fond şi care a stat la baza pronunţării hotărârii a constat în aceea că a survenit încetarea de drept a contractului, ca urmare a intrării în vigoare a Ordinului nr. 15/2011.

Analizând cuprinsul contractului nr. x/26.03.2007 se poate remarca faptul că părţile nu au stabilit că acesta va înceta de drept în cazul apariţiei modificărilor prevederilor legale. Or, în acest context, în măsura în care se dorea încetarea contractului era absolut necesară o notificare prealabilă în acest sens din partea intimatei, ceea ce în realitatea nu a avut loc. Ci din contră, de-a lungul timpului, au existat din partea ANPA manifestări de voinţă clare în sensul valabilităţii contractului.

Aşa cum rezultă din extrasul de pe site-ul ANPA în anul 2017 contractul nr. x/26.03.2007 este în derulare, informaţiile fiind făcute publice pe site-ul ANPA chiar de către intimată, dar imediat după ce i se comunică cererea de chemare în judecată constată, în mod arbitrar, ca acesta ar fi caduc ca urmare a modificărilor legislative.

Potrivit art. 14 din Ordinul nr. 60/2017 "Contractele aflate în derulare produc efecte juridice până la termenul prevăzut în contract"."

Or, este evident faptul că din moment ce în anul 2007 când a fost semnat contractul nr. x/26.03.2017 nu era o astfel de dispoziţie legală, putându-se încheia mai multe contracte cu privire la acelaşi curs de apă, aşa cum este normal şi firesc din punct de vedere al valabilităţii contractului, dispoziţiile legale ale Ordinului nr. 15/2011 nefiind aplicabile.

Se mai arată că la momentul semnării contractului era aplicabilă Legea nr. 192/2001 privind resursele acvatice vii, pescuitul şi acvacultura, lege care nu cuprinde nicio dispoziţie legală prin care se limitează la doar un contract de utilizare a resurselor acvatice vii în scop recreativ pe o anumită zona de pescuit recreativ.

Prin interpretarea conferită de instanţă s-a nesocotit unul dintre principiile esenţiale ale dreptului civil, respectiv principiul neretroactivităţii legii.

Principiul neretroactivităţii se traduce prin faptul că un act normativ nu se aplica unor fapte din trecut, iar contractele încheiate sub imperiul legilor anterioare îşi produce efectele şi funcţionează sub acestea, potrivit principiului tempus regit actum.

Din moment ce nicio dispoziţie legală nu limita numărul de contracte de exploatare în anul 2007 când a fost încheiat contractul, prin aplicarea principiului neretroactivităţii legii la speţă, rezultă fără putinţă de tăgadă faptul că pot exista mai multe contracte de exploatare prin pescuit recreativ-sportiv a resursei acvatice vii existente în bazinele naturale.

În aceste condiţii din moment ce potrivit art. 3.1 din contract: "contractul este valabil pe perioada existenţei asociaţiei dacă niciuna dintre părţi nu comunică celeilalte părţi intenţia de încetare sau dacă nu intervine una din celelalte cauze prevăzute la cap. IX, cap. X din prezentul contract", adică pe durată nedeterminată, dacă ne raportăm la art. 3 alin. (2) din Statutul Asociaţiei, se impune constatarea valabilităţii contractului, în lipsa unei manifestări exprese de voinţă din partea părţilor contractante în sensul încetării raporturilor contractuale ca urmare a modificărilor legale.

Pe de altă parte, ce dispoziţii legale ale Ordinul nr. 60/2017 ar fi încălcate dacă se va încheia un act adiţional la contractul nr. x/26.03.2007, chiar dacă avem în vedere faptul că există un alt contract, cu altă asociaţie în ceea ce priveşte bazinul Bihor, atât timp cât, chiar dispoziţiile ordinului invocat - art. 14 mai precis -sunt cât se poate de clare: "Contractele aflate în derulare produc efecte juridice până la termenul prevăzut în contract".

Aşadar, chiar în lipsa contractului de exploatare nr. x/26.03.2007 membrii asociaţiei care deţin permise de pescuit recreativ valabile pot să exploateze zonele pe care alte asociaţii au contracte încheiate, atât timp cât nu se va depăşi capacitatea anuală de pescuit stabilită pe bază de studii ştiinţifice de specialitate.

Se mai precizează că de la momentul încheierii contractului şi până în prezent, legislaţia în domeniu s-a modificat succesiv în ceea de priveşte instituţia abilitată a administra/gestiona resursele acvatice vii.

Competenţa intimatei este exclusivă, dobândită prin subrogaţie legală, iar norma ce reglementează încheierea actelor adiţionale are caracter imperativ. În această ambianţă, refuzul intimatei, exprimat în mod implicit ca efect al necomunicării vreunui răspuns la solicitarea reclamantei se circumscrie noţiunii de refuz nejustificat, astfel cum este descris în art. 2 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, excesul de putere fiind reprezentat tocmai prin exercitarea dreptului de apreciere prin ignorarea competenţei sale exclusive prevăzute de lege, cu efect direct asupra interesului legitim al reclamantei.

La dosarul cauzei a fost depusă în acest sens minuta din 14 iulie 2016 semnată la sediul ANPA între APS Hunedoara, AJPS Arad, B. şi A. şi reprezentanţi ai intimatei din cadrul departamentului juridic C. şi D. ca urmare a întâlnirii având ca obiect discutarea încheierii unor acte adiţionale la contractele încheiate între asociaţiile mai sus menţionate cu CNAFP. Din acesta rezultă refuzul nejustificat al acesteia de a încheia actele adiţionale la contractele în derulare, deşi s-a menţionat expres faptul ca: "în ceea ce priveşte situaţia B. şi A. care solicită încheierea actului adiţional prin subrogare ANPA-CNAFP, pentru zonele pe care acestea au încheiate contracte.. .ANPA va face propunere în vederea încheierii unui act adiţional de subrogare..."

Nici până la acest moment nu s-a comunicat un răspuns către Asociaţiile care au participat la întâlnire, acesta fiind motivul pentru care reclamanta a înţeles să formuleze plângere prealabilă şi implicit introducerea cererii de chemare în judecată, în lipsa unui răspuns concret.

Nu trebuie omis faptul că prin legislaţia în domeniu se urmăreşte conservarea şi exploatarea durabilă a resurselor piscicole şi nicidecum obţinerea unui monopol asupra resurselor de apă prin încheierea contractului de utilizare de către o singură asociaţie de pescuit agreată în vederea obţinerii unor venituri cât mai mari de către aceasta.

În susţinerea recursului sunt redate texte de lege incidente pricinii şi practică judiciară.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatele Asociaţia Judeţeană a Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi Bihor şi Agenţia Naţională pentru Pescuit şi Acvacultură au formulat întâmpinări, prin care au solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

5. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatelor, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Din actele şi lucrările dosarului rezultă ANPA a încheiat un contract de exploatare durabilă în anul 2007 cu A., având ca obiect exploatarea durabilă prin pescuit recreativ-sportiv a resurselor acvatice vii din bazinul judeţului Bihor, cuprinse în anexa 1. Conform clauzei de la pct. 3.1, cap. III din contract, acesta este valabil pe perioada existenţei asociaţiei dacă nici una dintre părţi nu comunică celeilalte intenţia de încetare sau dacă nu a intervenit una din celelalte cauze prevăzute la cap. IX sau X.

Conform prevederilor de la pct. 10.2, lit. e), cap. X din acest contract, acesta încetează ca urmare a modificărilor legislative.

Contractul a fost încheiat în baza Legii nr. 192/2001, modificate prin O.U.G. nr. 69/2004.

Potrivit art. 9, alin. (3) din O.U.G. nr. 23/2008, prin care s-a abrogat Legea nr. 192/2001, pe zona de pescuit recreativ nu poate fi încheiat decât un contract de utilizare a resurselor acvatice vii în scop recreativ.

Înalta Curte constată că intervenienta AJVPS BIHOR a încheiat în anul 1987 cu E. contractul nr. x/1987 privind valorificarea fondului piscicol pentru anumite ape curgătoare şi lacuri de acumulare din judeţul Bihor, contract care avea durata de valabilitate de 20 ani, adică pana la 31.12.2007.

Prin Legea 192/2001 privind fondul piscicol, pescuitul şi acvacultura s-a înfiinţat Compania Naţională de Administrare a Fondului Piscicol, instituţie autorizata pentru administrarea şi gestionarea fondului piscicol.

Compania Naţională de Administrare a Fondului Piscicol a confirmat vechiul contract şi a încheiat următoarele acte adiţionale la contractul nr. x/1987:

- act adiţional nr. x/03.03.2003 care stabileşte la art. 2 că instituţia intervenientă este gestionar al resurselor acvatice vii, respectiv deţinător al dreptului de pescuit recreativ/sportiv a fondului piscicol din apele menţionate la anexele 1a şi 2a, durata acestuia fiind până la 31.12.2007;

- act adiţional nr. x/14.01.2005 prin care obiectul contractului se restrângea la 6 din cele 11 poziţii ale lacurilor de acumulare din anexa 1a;

- act adiţional nr. x/26.07.2006 prin care obligaţiile părţilor au fost redefinite şi prin care termenul contractului a fost stabilit pe durată nedeterminată.

La data de 13.07.2016 a fost încheiat al 4-lea act adiţional cu Agenţia Naţională pentru Pescuit şi Acvacultură, instituţie nou înfiinţată, care a preluat atribuţiile prin subrogarea legală, întrucât prin O.U.G. nr. 23/2008 (care a abrogat Legea 192/2001) C.N.A.F.P. a fost desfiinţată şi în conformitate cu prevederile art. 69 din acest act normativ, locul C.N.A.F.P. în relaţia contractuală cu intervenienta a fost preluat prin subrogare legală de către Agenţia Domeniului Statului, iar ulterior în temeiul art. 71 din aceeaşi ordonanţă (astfel cum a fost modificată prin Legea 317/2009) a intervenit subrogarea A.N.P.A, în locul Agenţiei Domeniului Statului.

Prin actul adiţional nr. x durata contractului a fost stipulată ca fiind 5 ani de la încheierea acestuia, adică pana în anul 2021.

Modificările legislative intervenite prin intrarea în vigoare a Ordinului 15/2011 privind condiţiile de practicare a pescuitului recreativ/sportiv stabileau că, pentru aceeaşi zonă de pescuit, autoritatea care gestionează resursa de peste, în speţa ANPA, nu poate să semneze mai mult de un singur contract de exploatare pentru aceeaşi zona geografică de pescuit. Conform Ordinului nr. 60/2017, noua reglementare prevede ca modalitate de atribuire licitaţia publică, situaţie în care ANPA a organizat deja o licitaţie pentru atribuirea resursei acvatice vii din apele de pe raza judeţului Bihor, licitaţie la care au participat ambele asociaţii şi în care A. a fost descalificată iar asociaţiei interveniente i-au fost atribuite toate apele curgătoare de pe raza judeţului Bihor, în baza contractului nr. x/10.10.2017.

Înalta Curte constată că instanţa de fond în mod corect a reţinut că solicitarea de obligare a pârâtei la perfectarea unui nou act adiţional la contractul nr. x/2007 încheiat cu reclamanta este nelegală, fiind contrară dispoziţiilor Ordinului 60/2017 privind accesul la resursele acvatice vii din domeniul public al statului.

Este evident că modificările legislative incidente contractului produc efecte directe şi imediate, independent de voinţa părţilor contractante în ceea ce priveşte întinderea drepturilor şi obligaţiilor lor contractuale, durata contractului, etc.

În ceea ce priveşte critica potrivit căreia "s-a nesocotit principiul neretroactivitatii (...) contractele încheiate sub imperiul legilor anterioare îşi produc efectele şi funcţionează sub acestea potrivit principiului tempus regim actum", Înalta Curte o apreciază ca fiind neîntemeiată motiv pentru care nu poate fi primită.

Principiul potrivit căruia contractele se încheie sub imperiul legilor anterioare îşi produc efectele şi funcţionează sub acestea este unul pe deplin valabil.

Obligaţiile asumate de părţi nu pot privi decât acele drepturi şi obligaţii valabil recunoscute conform reglementarii legale existente la data încheierii contractului. Nu pot fi recunoscute alte drepturi sau alte obligaţii care nu erau la momentul intrării în vigoare a contractului sau care nu mai existau.

Însă, atât timp cât reglementarea actuală schimbă în întregime modalitatea de atribuire a fondului piscicol, părţile nu mai pot invoca un contract încheiat în baza unei reglementari abrogate.

Conform art. 9 din O.U.G. nr. 23/2008: "Pe zona de pescuit recreativ nu poate fi încheiat decât un contract de utilizare a resurselor acvatice vii în scop recreativ" iar după apariţia O.U.G. nr. 23/2008 ANPA nu mai putea intra într-un nou raport contractual cu o altă asociaţie de pescari.

Înalta Curte are în vedere faptul că Ordinul 60/2017 prevede ca modalitate de atribuire licitaţia publică, care a şi fost organizată de ANPA la sfârşitul anului trecut.

De asemenea, Înalta Curte constată că şi celelalte critici sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect şi legal starea de fapt dedusă judecăţii, hotărârea pronunţată nefiind susceptibilă de criticile formulate, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a fondului şi a probatoriilor administrate.

Prin urmare, instanţa constată că susţinerile şi criticile recurentei sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală, motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fiind nefondat.

6. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul va nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva sentinţei nr. 71/CA/2018-PI din 24 aprilie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 29 ianuarie 2021.