Civil service salary calculation: Claim for arrears dismissed as moot due to subsequent ministerial order fixing higher reference values

Şedinţa publică din data de 7 octombrie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, la data de 23.11.2016, sub nr. x/2016, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L. şi M. au chemat în judecată pe pârâţii MINISTERUL JUSTIŢIEI - în calitate de ordonator principal de credite şi MINISTRUL JUSTIŢIEI prin Ministerul Justiţiei, solicitând:

1. obligarea pârâţilor să emită ordinele de încadrare pentru fiecare dintre reclamanţi, cu luarea în considerare a nivelului maxim al indemnizaţiei de încadrare pentru fiecare funcţie, grad/treaptă, gradaţie, vechime în funcţie sau în specialitate care să includă majorările de 2, 5 şi 11% acordate prin hotărâri judecătoreşti definitive şi aflate în plată încă din anul 2015 în baza ordinelor de salarizare ordinelor de salarizare nr. 1561, 1562 şi 1563 din data de 07.05.2015 emise de Ministrul Justiţiei.

2. sesizarea Curţii Constituţionale cu privire la neconstituţionalitatea prevederilor art. 31 alin. (11) - (14) din O.U.G. nr. 57/2015, astfel cum a fost completat prin O.U.G. nr. 43/2016.

La data de 09.02.2017, reclamanţii au depus la dosarul cauzei o cerere prin care au renunţat la capătul al doilea din cerere, respectiv la sesizarea Curţii Constituţionale cu privire la neconstituţionalitatea prevederilor art. 31 alin. (11) - (14) din O.U.G. nr. 57/2015, astfel cum a fost completat prin O.U.G. nr. 43/2016, întrucât Curtea Constituţională s-a pronunţat prin Decizia nr. 794 din 15.12.2016.

La data de 14.02.2017, reclamanţii au depus la dosarul cauzei o cerere adiţională, în contradictoriu cu pârâţii Tribunalul Iaşi, Curtea de Apel Iaşi, Ministerul Justiţiei şi Ministrul Justiţiei, prin care au solicitat:

1. obligarea pârâtului Ministerul Justiţiei să emită ordine de salarizare cu aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 71/2015 şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 20/2016 prin raportare la valoarea de referinţă sectorială de 405 RON începând cu data de 09.04.2015 şi până la încetarea raportului de serviciu al fiecărui reclamant cu pârâţii;

2. obligarea pârâţilor la repararea prejudiciului creat prin neaplicarea Legii nr. 71/2015 şi a O.U.G. nr. 20/2016, respectiv la plata diferenţei dintre venitul calculat potrivit valorii de referinţă sectorială de 405 RON şi venitul efectiv plătit;

3. diferenţă ce va fi actualizată cu indicele de inflaţie;

4. şi la plata dobânzii legale penalizatoare aferentă, de la data scadenţei fiecărui venit net până la data plăţii efective;

5. obligarea pârâţilor să recalculeze pentru fiecare reclamant retroactiv de la 01.12.2015 majorarea cu 10 % prev. de art. 1 pct. 13 din O.U.G. nr. 35/2015 (respectiv art. 11 din O.U.G. nr. 83/2014) pe baza indemnizaţiei lunare de încadrare recalculate potrivit punctelor de mai sus şi plata diferenţelor salariate rezultate până la aplicarea efectivă a majorării cu 10%;

6. anularea parţială a ordinului nr. 3525/C/28.09.2016 şi anularea parţială a ordinului nr. 4680C/21.12.2016 doar în ceea ce îi priveşte pe aceştia, şi obligarea pârâtului Ministerul Justiţiei la emiterea unui nou ordin de salarizare cu aplicabilitate începând cu data de 09.04.2015, cu luarea în considerare a nivelului maxim al indemnizaţiei de încadrare pentru fiecare funcţie, grad/treaptă, gradaţie, vechime în funcţie sau în specialitate.

La termenul de judecată din 12.09.2017, Curtea a disjuns cauza privind pe reclamanţii B., C., D., E., F., G., H., I. şi J., respectiv de reclamantul M., astfel încât în prezenta cauză a continuat judecata asupra acţiunii formulate de reclamantele K. şi L..

1.2. Hotărârea pronunţată de instanţa de fond

Prin sentinţa civilă nr. 3302 din 26 septembrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal au fost respinse excepţiile autorităţii de lucru judecat şi litispendenţei, ca neîntemeiate.

Au fost respinse excepţiile inadmisibilităţii şi lipsei procedurii prealabile, ca neîntemeiate.

A fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Tribunalul Iaşi relativ la capătul de cerere privind plata diferenţei salariale rezultate, drepturi actualizate cu indicele de inflaţie şi dobânda legală, ca neîntemeiată.

A fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministrul Justiţiei.

A fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Iaşi, relativ la capătul de cerere privind plata diferenţei salariale rezultate, drepturi actualizate cu indicele de inflaţie şi dobânda legală şi a fost respinsă excepţia prescripţiei invocată de pârâtul Ministerul Justiţiei, cu privire la restul capetelor de cerere, ca neîntemeiată.

A fost admisă cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost modificată, formulată de reclamantele K. şi L., în parte.

A fost anulat, în parte, Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 3525/C/28.09.2016 şi Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 4680/C/21.12.2016 în ceea ce le priveşte pe reclamante, cu consecinţa obligării pârâtului Ministerul Justiţiei la a emite reclamantelor ordine de stabilire a drepturilor salariale individuale, astfel: - producătoare de efecte juridice în perioada 09.04.2015 - 30.11.2015, cu luarea în considerare a unei valori de referinţă sectorială de 405 RON; - producătoare de efecte juridice începând cu data de perioada 01.12.2015, cu luarea în considerare a unei valori de referinţă sectorială de 445,5 RON.

A fost obligat pârâtul Tribunalul Iaşi să plătească reclamantelor diferenţele salariale rezultate, precum şi actualizarea acestora cu indicele de inflaţie şi dobânda legală aferente perioadei de la data scadenţei fiecărui venit salarial lunar şi până la data plăţii efective

A fost respinsă acţiunea formulată în contradictoriu cu pârâtul Ministrul Justiţiei, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. A fost respins capătul de cerere privind plata diferenţei salariale rezultate, drepturi actualizate cu indicele de inflaţie şi dobânda legală formulat în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei şi Curtea de Apel Iaşi, ca fiind introdus împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond au formulat recurs B., F., J., C., G., E., I., N., D., H., şi pârâţii Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Iaşi şi Tribunalul Iaşi.

Recurenţii B., F., J., C., G., E., I., N., D., H. au criticat hotărârea instanţei de fond solicitând respingerea cererii de disjungere pentru capetele de cerere ce îi privesc şi respingerea cererii privind suspendarea cauzei în temeiul dispoziţiilor art,413 alin. (1) lit. l) din C. proc. civ. şi trimiterea cauzei la instanţa de fond pentru rejudecarea fondului cauzei.

Recurenţii au arătat faptul că alături de cele două intimate-reclamante şi recurenţii au avut calitatea de reclamanţi, însă instanţa de fond prin încheierea din 12 septembrie 2017 a disjund cauza formând 3 dosare. Primul dosar -pentru reclamanta A., al doilea dosar-pentru reclamanţii B., C., D., E., F., G., H., I., J. şi al 3-lea dosar-pentru M..

Dosarul disjuns a fost înregistrat sub nr. x/2017 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, iar instanţa, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., a dispus suspendarea judecării cauzei până la soluţionarea definitivă a cauzei înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău, nr. 3790/110/2015*.

Recurenţii au arătat faptul că trebuia suspendată cauza numai cu privire la capătul de cerere privind creşterile salariale de 18% şi nu pentru toate capetele de cerere

Recurentul-pârât Ministerul Justiţiei a criticat sentinţa atacată pentru motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Recurentul a arătat că intimatele-reclamante au beneficiat de indemnizaţia de încadrare brută lunară prevăzută de legislaţia privind salarizarea magistraţilor, iar drepturile salariale ale acestora au fost calculate şi acordate în mod corect, în conformitate cu dispoziţiile legale speciale în materie care s-au succedat în timp.

Recurentul a arătat că la data de 24.05.2017 a fost emis noul ordin de salarizare al reclamantelor, respectiv OMJ nr. 1485/C/24.05.2017, în aplicarea dispoziţiilor OMJ nr. 4680/C/2016 şi, respectiv nr. 219/C/2017, prin care au fost stabilite noile cuantumuri ale indemnizaţiilor de încadrare brute lunare şi ale sporurilor aferente acestora.

Recurenta-pârâtă Curtea de Apel Iaşi a criticat sentinţa atacată pentru motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.. Recurenta a arătat că art. 5 alin. (11) din O.U.G. nr. 83/2014, modificată şi completată prin Legea nr. 71/2015 nu foloseşte sintagma "nivel maxim în plată", astfel cum se regăseşte în cuprinsul O.U.G. nr. 43/2016, pentru a se pune problema raportării indemnizaţiilor la un astfel de nivel.

În consecinţă, a subliniat recurenta că stabilirea drepturilor salariale ale reclamantelor prin raportare la un maxim aflat în plată, care să includă şi drepturile stabilite sau recunoscute prin hotărâri judecătoreşti definitive/irevocabile se face în baza dispoziţiilor menţionate de O.U.G. nr. 57/2015, şi nu ale celor din O.U.G. nr. 83/2014, modificată şi completată prin Legea nr. 71/2015.

Recurentul-pârât Tribunalul Iaşi a criticat sentinţa atacată pentru motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Recurentul a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi respingerea acţiunii reclamantelor ca neîntemeiată, iar în subsidiar, a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor Tribunalul Iaşi şi Ministerul Justiţiei, relativ la capătul de cerere privind plata diferenţelor salariale rezultate, drepturi actualizate cu indicele de inflaţie şi dobânda legală.

La data de 2.06.2020 recurentul Tribunalul Iaşi a depus precizări, arătând că prin Ordinul nr. 2066/C/24.05.2018 emis de Ministrul Justiţiei s-a dispus ca, în perioada 9.04.2015-30.11.2015, drepturile salariale ale judecătorilor din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, tribunalelor specializate, curţilor de apel şi asistenţii judiciari să beneficieze de o indemnizaţie de încadrare brută lunară, stabilită prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 421,36 RON, iar în perioada 01.12.2015-31.12.2017, de o indemnizaţie de încadrare brută lunară, stabilită prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 463,5 RON.

II. Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport cu motivele de recurs formulate, sentinţa atacată şi dispoziţiile legale incidente cauzei, instanţa de control judiciar va respinge recursul formulat de reclamanţi şi va admite recursul pârâţilor. Va casa sentinţa atacată şi, rejudecând cauza, va respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţi ca fiind rămasă fără obiect. Înalta Curte va menţine dispoziţiile instanţei de fond în privinţa soluţionării excepţiilor procesuale, pentru considerentele ce urmează.

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

2.1.1. Cu privire la recursurile reclamanţilor pentru care s-a disjuns cauza

Înalta Curte nu poate primi criticile formulate de recurenţi, subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 din C. proc. civ., considerent pentru care recursul formulat va fi respins ca nefondat, având în vedere motivele următoare.

Analizând actele dosarului, instanţa de control judiciar constată că nu sunt întemeiate criticile ce vizează greşita disjungere a cauzei, întrucât instanţa a procedat în conformitate cu dispoziţiile art. 100 din C. proc. civ., nefiind aduse argumente care să răstoarne logica instanţei de fond în gestionarea intereselor reclamanţilor.

De asemenea, nu poate fi primită nici critica ce vizează măsura suspendării judecării cauzei în dosarul nr. x/2017 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, întrucât această măsură poate fi atacată doar în cauza ce formează dosarul respectiv, nefiind admisibilă formularea unei căi de atac care vizează pronunţarea într-un alt dosar.

2.1.2. Cu privire la recursurile pârâţilor

Recursurile formulate urmează a fi admise în considerarea emiterii la data de 24.05.2018 a Ordinului MJ nr. 2066/C/2018.

Instanţa de control judiciar constată că prin Ordinul MJ nr. 2066/C/2018 s-a stabilit indemnizaţia de încadrare brută lunară, prin raportare la o valoare de referinţă sectorială, în funcţie de fiecare perioada de timp individualizată, prevăzută expres în ordin, pentru judecătorii din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, tribunalelor specializate, curţilor de apel şi asistenţii judiciari, urmând ca ulterior să fie emise ordine de stabilire a drepturilor salariale individuale.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că emiterea acestui ordin, prin care este soluţionată şi cererea ce face obiectul cererii de chemare în judecată, a avut loc înainte de finalizarea definitivă a procesului, urmare a unor împrejurări intervenite ulterior introducerii cererii de chemare în judecată, motiv pentru care Înalta Curte, în raport cu art. 194 lit. c) C. proc. civ., apreciază că cererea de chemare în judecată a rămas fără obiect.

Prin ordinul arătat a fost stabilită o valoare de referinţă sectorială mai mare decât cea solicitată de reclamante prin cererea de chemare în judecată şi pentru aceeaşi perioadă solicitată, fiind astfel soluţionată de către recurent cererea reclamantelor.

De asemenea, prin O.U.G. nr. 3/2019 privind eşalonarea plăţii drepturilor salariale restante pentru unele categorii de personal din sistemul justiţiei s-a stabilit plata sumelor reprezentând drepturi de natură salarială restante stabilite în favoarea personalului din sistemul justiţiei aferente perioadei 9 aprilie 2015-30 iunie 2018, precum şi plata dobânzilor şi a actualizării cu rata inflaţiei.

În aceste condiţii, Înalta Curte reţine că este întemeiată excepţia rămânerii fără obiect a cererii de chemare în judecată, urmând ca în raport de soluţia admiterii excepţiei, să admită recursul formulat, să caseze sentinţa atacată şi, rejudecând cauza să respingă acţiunea reclamantelor pentru acest motiv.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat de reclamanţi, va admite recursul pârâţilor, va casa sentinţa atacată şi, rejudecând cauza, va respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţi ca fiind rămasă fără obiect. Înalta Curte va menţine dispoziţiile instanţei de fond în privinţa soluţionării excepţiilor procesuale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de B., F., J., C., G., E., I., N., D., H. împotriva sentinţei civile nr. 3302 din 26 septembrie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Admite recursurile declarate de Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Iaşi şi Tribunalul Iaşi împotriva aceleiaşi sentinţe.

Casează în parte sentinţa atacată şi, rejudecând cauza:

Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţi ca fiind rămasă fără obiect.

Menţine dispoziţiile sentinţei în privinţa soluţionării excepţiilor procesuale.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 7 octombrie 2020.