Provisional suspension of financing contract termination: scope of summary review for well-justified case and fault-based termination conditions

Şedinţa publică din data de 7 octombrie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal, la data de 23.09.2019, reclamantul UAT Municipiul Târgovişte, în calitate de "conducător şi reprezentant" al Parteneriatului dintre Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Târgovişte şi Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Răzvad a solicitat suspendarea provizorie a executării actului administrativ reprezentat de DECIZIA NR. 12/03.09.2019 de reziliere a contractului de finanţare nr. x/03.02.2009, comunicată la data de 13 septembrie 2019, cu Notificarea nr. x din 03.09.2019 şi înregistrată sub nr. x.

UAT Municipiul Târgovişte a depus precizare/completare a cererii introductive, în sensul că solicită, pe lângă suspendarea provizorie a efectelor deciziei nr. 12/03.09.2019 emisă de pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice şi suspendarea Deciziei nr. 14/21.10.2019 emisă de către acelaşi pârât, pentru modificarea deciziei nr. 12/03.09.2019 de reziliere a contractului de finanţare nr. x/03.02.2009, notificată prin adresa din 21 octombrie 2019.

1.2. Hotărârea pronunţată de instanţa de fond

Prin sentinţa civilă nr. 765 din 08 noiembrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a fost admisă cererea formulată de reclamantul UAT MUNICIPIUL TÂRGOVIŞTE, în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL DEZVOLTĂRII REGIONALE ŞI ADMINISTRAŢIEI PUBLICE, aşa cum a fost precizată.

Instanţa a dispus suspendarea executării Deciziilor nr. 12/03.09.2019 şi nr. 14/21.10.2019 emise de pârât, până la pronunţarea instanţei de fond.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării şi Administraţiei, fiind criticată sentinţa atacată pentru motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Recurentul a arătat că niciuna dintre condiţiile prevăzute de lege nu este îndeplinită pentru a se dispune suspendarea actelor atacate.

Astfel, recurentul a arătat că instanţa de fond a trecut la o analiză detaliată a fondului pricinii, respectiv a cauzelor care au condus la rezilierea contractului, deşi dispoziţiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 presupun numai efectuarea unor cercetări sumare a aparenţei dreptului.

Cu privire la reţinerea de către instanţa de fond a faptului că recurentul-pârât nu a făcut o distinţie a culpei (a executanţilor contractului şi a reclamantului), recurentul a arătat că s-a realizat această distincţie, întrucât s-a putut sancţiona culpa intimatului-reclamant şi nu a executanţilor, întrucât numai acesta este în relaţii contractuale cu recurentul.

De asemenea, recurentul a arătat că reclamantul a recunoscut situaţia de fapt care a dus la emiterea deciziei de reziliere, prin solicitarea adresată recurentului de încetare a contractului de finanţare, aspect pe care instanţa de fond nu l-a avut în vedere.

Cu privire la paguba iminentă, recurentul a arătat că decizia de reziliere nu reprezintă titlu executor, astfel încât este exclusă de plano existenţa vreunui prejudiciu material viitor previzibil sau, după caz, perturbarea gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public.

Recurentul a susţinut că instanţa de fond a depăşit limitele procesuale stabilite de intimată prin formularea cererii de chemare în judecată, întrucât a supus cercetării judecătoreşti aspecte care exced prezentului litigiu.

1.4. Apărările intimatului

Intimatul-reclamant UAT Municipiul Târgovişte a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului şi menţinerea ca legală şi temeinică a hotărârii instanţei de fond.

II. Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport cu motivele de recurs formulate, sentinţa atacată şi dispoziţiile legale incidente cauzei, instanţa de control judiciar va admite recursul, va casa sentinţa atacată şi, rejudecând cauza, va fi respinsă cererea de suspendare formulată de reclamant, pentru considerentele ce urmează.

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Recurentul-reclamant a supus controlului judiciar Deciziile nr. 12/03.09.2019 şi nr. 14/21.10.2019 privind rezilierea contractului de finanţare nr. x/03.02.2009 încheiat pentru realizarea proiectului SMIS 1098 "Modernizarea şi reabilitarea drumului de centură a Municipiului Târgovişte", cerere întemeiată pe dispoziţiile art. 14 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 554/2004.

Instanţa de fond a admis cererea reclamantului, reţinând faptul că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru suspendarea actelor atacate.

Instanţa de fond a reţinut că este îndeplinită condiţia cazului bine justificat, reţinând că este conturată o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ, având în vedere faptul că, deşi pârâta enumeră în decizia nr. 12/03.09.2019 activităţile şi impedimentele rezolvate de reclamant pentru utilizarea finanţării, totuşi în aceeaşi motivare se reproşează un stadiu de execuţie a lucrărilor pentru finalizarea obiectivului-etapa a-II-a- de aprox. 16%, iar valoric de 13,77% prezentând o întârziere de 65,45% faţă de programul de execuţie revizuit.

Instanţa de fond reţine că deşi autoritatea contractantă admite că reclamantul a reuşit lansarea procedurii de achiziţie publică, a evaluat ofertele, a pus în aplicare deciziile CNSC, a anulat procedura de achiziţie publică, a evaluat ofertele tehnice şi financiare, a întocmit raportul procedurii, a încheiat contractul de finanţare, acesta a semnat contractul de lucrări nr. x/09.06.2015 cu un terţ executant, contract reziliat la 21.11.2015, iar noul contract de lucrări a fost semnat la 08.06.2017 cu un nou executant. A reţinut instanţa că pârâtul a concluzionat că stadiul minimal de 16% din executarea lucrărilor este imputabilă reclamantului, fără ca pârâtul să facă o distincţie între culpa executanţilor din contractele semnate şi culpa reclamantului în implementarea contractului de finanţare.

Reţine instanţa de fond că motivarea din cadrul deciziei pârâtului de reziliere în sensul că "stadiul de execuţie a lucrărilor a rămas la 40%" este contradictorie cu cea imediat subsecventă conform ultimului raport de progres din 04.10.2018, care atestă finalizarea obiectivului de aprox. 16%, cu o întârziere de 65,45%. Un alt aspect reţinut de instanţa de fond a vizat faptul că raportul de progres pe care se bazează decizia de reziliere nu prezintă modul de obţinere a măsurătorilor şi criteriile utilizate. Nu a rezultat opinia unui expert cu privire la stadiul efectiv de realizare a lucrărilor sau a unui inginer de şantier desemnat de comun acord de către părţile contractante.

Instanţa de fond a reţinut îndeplinită şi condiţia pagubei iminente, întrucât prin stabilirea în sarcina beneficiarului a obligaţiei restituirii tuturor sumelor plătite de MDRAP nu se ţine cont de lucrările efectiv şi corect executate, reclamantul rămânând în pierdere iminentă, viitoare şi previzibilă cu aceste cheltuieli corect efectuate, iar, pe de altă parte, s-ar putea discuta perturbarea previzibilă gravă a accesului public la drumul de centură al Municipiului Târgovişte. Dacă se reziliază contractul de finanţare, drumul rămâne în stadiul prezent, executat parţial şi se amână realizarea sa până după semnarea unui nou contract de finanţare şi a noi contracte de achiziţie publică de lucrări.

Criticile recurentului vizează neîndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 14 din Legea contenciosului administrativ.

Înalta Curte va primi criticile formulate de recurent, subsumate motivului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., având în vedere argumentele ce urmează.

Prin Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 s-au instituit proceduri speciale de suspendare a executării actului administrativ, proceduri prevăzute de art. 14 şi art. 15 din lege, atât în faza procedurii prealabile prevăzută de art. 7 din actul normativ indicat, cât şi în faza sesizării instanţei cu cererea de anulare a respectivului act administrativ.

În cauza dedusă judecăţii ne aflăm în situaţia prevăzută de art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ, în conformitate cu care "În cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce acţiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept şi fără nicio formalitate".

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa de control judiciar constată că instanţa de fond a dat o greşită interpretare şi aplicare a prevederilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

În ceea ce priveşte cazul bine justificat, din analiza sumară a actelor atacate, rezultă că rezilierea contractului a fost dispusă în temeiul art. 20 alin. (4) din Contractul de finanţare.

Or, din analiza acestor dispoziţii contractuale, rezultă că nu este condiţionată rezilierea de culpa beneficiarului, ci exclusiv de nerespectarea prevederilor contractuale.

Ca atare, în mod greşit instanţa de fond îşi întemeiază condiţia cazului bine justificat pe faptul că pârâtul nu a făcut o distincţie între culpa executanţilor din contractele semnate şi culpa reclamantei în implementarea contractului de finanţare.

Înalta Curte reţine ca fiind fondate şi criticile formulate de recurent referitoare la faptul că instanţa de fond a trecut la o analiză detaliată a fondului pricinii, respectiv a cauzelor care au condus la rezilierea contractului.

Aceasta în condiţiile în care din analiza considerentelor sentinţei rezultă că au fost depăşite limitele unei analize sumare a legalităţii actului.

Având în vedere faptul că nu este îndeplinită condiţia cazului bine justificat, Înalta Curte constată că nu se mai impune analizarea condiţiei pagubei iminente, întrucât cele două condiţii prevăzute de lege trebuie îndeplinite cumulativ.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa hotărârea atacată şi, rejudecând cauza, va respinge cererea de suspendare formulată de reclamanta UAT-Municipiul Târgovişte, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării şi Administraţiei împotriva sentinţei civile nr. 765 din 08 noiembrie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi, rejudecând cauza:

Respinge cererea de suspendare formulată de reclamanta UAT-Municipiul Târgovişte, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 7 octombrie 2020.