Challenging Financial Regulatory Sanctions: Inadmissibility Due to Untimely Preliminary Complaint

Şedinţa publică din data de 7 octombrie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. I. Circumstanţele cauzei

1.1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, la data de 09.05.2015, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară următoarele:

1. -anularea în tot a Deciziilor emise de către Autoritatea de Supraveghere Financiara şi a Ordonanţele emise de către Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare - Ordonanţa CNVM nr. 175/13.06.2012, Ordonanţa CNVM nr. 315/18.09.2012, Ordonanţa CNVM nr. 9/18.01.2013, Decizia ASF nr. A/25/29.05.2013, Decizia ASF nr. A/490/15.10.2013, Decizia ASF nr. A/108/11.02.2014, Decizia ASF nr. A/765/09.07.2014, Ordonanţa CNVM nr. 174/13.06.2012, Ordonanţa CNVM nr. 316/18.09.2012, Ordonanţa CNVM nr. 10/18.01.2013, Decizia ASF nr. A/26/29.05.2013, Decizia ASF nr. A/489/15.10.2013, Decizia ASF nr. A/107/11.02.2014 şi Decizia ASF nr. A/766/09.07.2014;

2. -repunerea în termenul procedural al căii de atac împotriva acestora.

1.2. Hotărârea pronunţată de instanţa de fond

Prin sentinţa civilă nr. 3678 din 22 noiembrie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a fost admisă excepţia inadmisibilităţii cererii, pentru neformularea plângerii prealabile în termenul legal, invocată de pârât şi a fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta AUTORITATEA DE SUPRAVEGHERE FINANCIARĂ, ca inadmisibilă.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs A., fiind criticată sentinţa atacată pentru motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Recurentul a arătat faptul că instanţa de fond a reţinut faptul că prin adresa nr. x/26.11.2015 reclamantul a solicitat pârâtei ASF să îi comunice toate actele emise de pârâtă la sediul reprezentantului convenţional, revenind ulterior cu aceeaşi solicitare, iar pârâta a dat curs acestor solicitări ale reclamantului, fiind confirmată primirea prin semnătură de primire la sediul B. şi Asociaţii.

Recurentul-reclamant a arătat că nu a primit nici el, nici reprezentantul convenţional ales aceste comunicări. A arătat că din borderoul unde a fost aplicată semnătura rezultă în mod clar faptul că acea semnătură de primire nu aparţine niciuneia dintre părţile indicate pentru primirea actelor de procedură.

De asemenea, recurentul-reclamant a criticat sentinţa instanţei de fond arătând că nu a avut posibilitatea de a indica nominal deciziile atacate în cadrul plângerii prealabile formulate, întrucât deşi în răspunsul primit de la intimata-pârâtă sunt enumerate deciziile prin care a fost sancţionat, aceste decizii nu i-au fost comunicate.

Astfel, recurentul a solicitat respingerea excepţiei decăderii din dreptul de a formula cererea de chemare în judecată şi respingerea excepiei inadmisibilităţii cererii pentru prescripţia dreptului de a cere anularea actelor administrative.

1.4. Apărările intimatei

Prin întâmpinarea depusă la dosarul de recurs, intimata Autoritatea de Supraveghere Financiară a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat şi menţinerea sentinţei pronunţate de instanţa de fond ca temeinică şi legală.

II. Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport cu motivele de recurs formulate, sentinţa atacată şi dispoziţiile legale incidente cauzei, instanţa de control judiciar va menţine soluţia dată de instanţa de primă jurisdicţie ca fiind legală şi, pe cale de consecinţă, recursul formulat va fi respins, pentru considerentele ce urmează.

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Prin cererea introductivă reclamantul a supus controlului judiciar actele emise de pârâtă.

Instanţa de primă jurisdicţie a admis excepţia inadmisibilităţii cererii, pentru neformularea plângerii prealabile în termenul legal, şi a respins cererea de chemare în judecată formulată, ca inadmisibilă.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de primă jurisdicţie a reţinut că în cauză nu a fost respectat termenul de 30 de zile prevăzut de art. 7 din Legea nr. 554/2004 pentru formularea plângerii prealabile.

Instanţa de fond a reţinut că prin adresa nr. x/26.11.2015 reclamantul a solicitat pârâtei ASF să îi comunice toate actele emise de către pârâtă (ordonanţe, decizii) la sediul reprezentantului său convenţional, respectiv la B. şi Asociaţii.

Reclamantul a revenit ulterior către pârâtă cu aceeaşi solicitare, transmisă prin adresa nr. x/04.12.2015.

Pârâta a dat curs acestor solicitări ale reclamantului prin adresa DETA nr. x/09.12.2015, conform căreia pârâta trimite, în original, următoarele documente: cu privire la obligativitatea derulării unei oferte publice de preluare a societăţii C. Sa Buzău: Ordonanţa CNVM nr. 175/13.06.2012, Ordonanţa CNVM nr. 315/18.09.2012, Ordonanţa CNVM nr. 9/18.01.2013, Decizia ASF nr. A/25/29.05.2013, Decizia ASF nr. A/490/15.10.2013, Decizia ASF nr. A/108/11.02.2014, Decizia ASF nr. A/765/09.07.2014; cu privire la obligativitatea derulării unei oferte publice de preluare a societăţii D. S.A. Ştefăneştii de Jos: Ordonanţa CNVM nr. 174/13.06.2012, Ordonanţa CNVM nr. 316/18.09.2012, Ordonanţa CNVM nr. 10/18.01.2013, Decizia ASF nr. A/26/29.05.2013, Decizia ASF nr. A/489/15.10.2013, Decizia ASF nr. A/107/11.02.2014 şi Decizia ASF nr. A/766/09.07.2014.

A constatat instanţa de fond că, aşa cum rezultă din confirmarea de primire, adresa DETA nr. x/09.12.2015 a fost comunicată către B. şi Asociaţi, fiind confirmată primirea prin semnătură la data de 14.12.2015.

În consecinţă, instanţa de fond a reţinut că nu pot fi primite susţinerile reclamantului în sensul că actele contestate nu i-au fost niciodată comunicate, cât timp, indiferent dacă comunicările anterioare ale acestor acte au fost sau nu legale, acestea i-au fost cel mai târziu comunicate la data de 14.12.2015, la reprezentantul convenţional B. şi Asociaţii, astfel cum a solicitat reclamantul.

În aceste condiţii, instanţa de fond a reţinut că termenul pentru formularea plângerii prealabile s-a împlinit la data de 14.01.2016, iar reclamantul a formulat plângerea prealabilă la data de 22.02.2016, plângerea fiind înregistrată la ASF sub nr. x/22.02.2016, cu depăşirea termenul legal de 30 de zile prevăzut în acest sens de prevederile art. 7 din Legea nr. 554/2004.

Prin motivele de recurs formulate, recurentul-reclamant a înţeles să dezvolte argumentele cu privire la faptul că actele administrative emise de pârâtă nu au fost primite de persoana însărcinată cu primirea actelor de procedură, aşa cum a indicat expres în cererile adresate pârâtei.

Înalta Curte apreciază că soluţia pronunţată prin sentinţa atacată este legală în raport cu motivele de recurs invocate.

Astfel, contrar susţinerilor recurentului, Înalta Curte apreciază că în speţă nu sunt incidente prevederile art. 158 alin. (1) din noul C. proc. civ., în condiţiile în care recurentul-reclamant nu a indicat în mod explicit o persoană însărcinată cu primirea actelor de procedură, ci au fost indicate datele de contact (e-mail, respectiv telefon) a două persoane din cadrul B..

Totodată, Înalta Curte constată că, deşi susţine predarea corespondenţei unei persoane străine de societatea de avocaţi mai sus arătată, recurentul-reclamant nu a dovedit că a formulat plângere penală împotriva funcţionarului poştal care a predat corespondenţa pentru săvârşirea unei infracţiuni de fals ori că ar fi urmat procedura înscrierii în fals pentru combaterea menţiunii referitoare la predarea corespondenţei unui reprezentant al B., astfel cum impun prevederile art. 164 alin. (4) din noul C. proc. civ.

Nu sunt întemeiate nici susţinerile recurentului-reclamant privitoare la încălcarea în speţă a prevederilor art. 27 din O.G. nr. 2/2001 - dincolo de faptul că acestea reglementează comunicarea procesului-verbal de contravenţie şi nu a unor acte administrative, întrucât se constată că cerinţa textului menţionat este îndeplinită, atâta timp cât comunicarea actelor atacate a fost făcută prin poştă, cu aviz de primire.

Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte nu poate primi apărările formulate de recurent, pe care le va respinge ca nefondate.

Astfel, în raport de data comunicării deciziilor emise de pârâtă şi data formulării plângerii prealabile, Înalta Curte reţine faptul că în mod corect instanţa de fond a constatat că plângerea prealabilă a fost formulată cu depăşirea termenului prevăzut de lege, caz în care în mod corect a fost admisă excepţia de inadmisibilitate.

Nefiind identificate cauze de casare a sentinţei pronunţate de instanţa de fond, instanţa de control judiciar va menţine ca legală hotărârea pronunţată de instanţa de fond şi, pe cale de consecinţă, va respinge recursul formulat.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva sentinţei civile nr. 3678 din 22 noiembrie 2016 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 7 octombrie 2020.