Statutory definition of Securitate collaboration: sufficiency of denouncing general grievances versus specific hostile activities

Şedinţa publică din data de 29 ianuarie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea formulată reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a chemat în judecată pe pârâtul A., solicitând ca instanţa să aprecieze pe baza indiciilor rezultate din documentele existente la dosar, la această dată, asupra calităţii pârâtului de colaborator al Securităţii.

2. Soluţia instanţei de fond

Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 1639 din 03 aprilie 2018 a admis cererea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, în contradictoriu cu pârâtul A., şi a constatat că pârâtul A. a fost colaborator al Securităţii în sensul art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva hotărârii instanţei de fond recurentul-pârât A. a declarat recurs.

Recursul este întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

În motivarea recursului se arată că instanţa de fond a pronunţat o sentinţă nelegală şi netemeinică, lipsind cu desăvârşire motivarea în fapt în ceea ce priveşte stabilirea şi constatarea îndeplinirii ultimelor două condiţii cerute de dispoziţiile ari. 2 Ut. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

Aceasta întrucât, în mod cert, considerentele de drept ale primei instanţe nu se raportează la datele concrete ale speţei, ce se relevă din conţinutul probei cu înscrisuri administrată în cauză, neconstituind nimic altceva decât simple aserţiuni pur teoretice, de un caracter general absolut, ce se circumscrie genului de motivări impersonale de tip copy paste.

Recurentul precizează că din conţinutul înscrisurilor supuse analizei instanţe nu se poate reţine întrunirea cumulativă a ultimelor două condiţii imperative prevăzute de dispoziţiile art. 2 lit. b) ale O.U.G. nr. 24/2008 pentru a fi considerat colaborator al fostei Securităţi, în accepţiunea dată de legiuitor.

În acest sens, din conţinutul materialului informativ pe care îşi sprijină acţiunea reclamantul singurele elemente scrise ce pot fi examinate din perspectiva relevanţei cerute de legiuitor (conţinerea unor informaţii prin care să se denunţe activităţi şi atitudini potrivnice regimului totalitar comunist şi care să vizeze îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului) sunt reprezentate de cele două note-informative olografe, ambele din data de 31.07.1987.

Însă, este cât se poate de evident că în cadrul acestora, deşi se indică numele a doua persoane B. şi C. din Comuna Dobreţu, jud. Olt, ceea ce este esenţial de constatat este faptul că nu se relatează împrejurări concrete cu privire la activitatea acelor persoane, ci doar aspecte de ordin general, şi anume aprecieri ce au vizat nemulţumiri reproduse a fi fost exprimate de respectivele persoane cu privire la condiţiile generale de viaţă, remuneraţie şi modul de organizare şi funcţionare a CAP-ului, consemnări însă cu caracter destul de larg şi general, insuficient a permite verificarea întrunirii calităţii informaţiilor impusă de O.U.G. nr. 24/2008.

În opinia recurentului, informaţiile furnizate au fost absolut inofensive, neîntrunind cerinţele legale, întrucât nu au fost denunţate activităţi sau atitudini concrete ale celor două persoane, potrivnice regimului totalitar comunist, în scopul îngrădirii drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale acestora.

De asemenea, examinând nota-angajament din data de 31.07.1987, se poate constata că nici acest material nu întruneşte cerinţele de a conţine informaţii prin care să se denunţe activităţi şi atitudini potrivnice regimului totalitar comunist şi care să vizeze îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, de vreme ce angajamentul a fost numai şi numai în sensul "sprijinirii organelor de securitate pentru a preveni, descoperi şi lichida infracţiunile îndreptate împotriva statului şi pentru combaterea oricăror fapte de natură să afecteze orânduirea socială", astfel cum reiese fără echivoc din conţinutul acestui înscris.

Recurentul mai arată că prin notele-informative date, nu putea să facă altceva decât să-şi respecte angajamentul, atitudine ce se poate circumscrie, chiar şi la nivelul acelor vremuri, unui comportament civic, aşa cum l-a manifestat faţă de ţară la acea dată şi, mai ales, la acea vârstă atât de tânără.

În susţinerea recursului sunt redate texte de lege incidente pricinii.

3. Apărările formulate în cauză

Intimatul-reclamant Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

4. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a solicitat instanţei să constate calitatea de colaborator al Securităţii pentru pârâtul A..

Înalta Curte reţine că instanţa de fond a constatat calitatea de colaborator în sensul art. 2 lit. b) prima teză şi în mod corect a apreciat îndeplinirea ambelor condiţii necesare pentru reţinerea calităţii de colaborator al Securităţii a recurentului-reclamant.

Astfel, aplicând în mod corect norma de drept material, instanţa fondului a analizat îndeplinirea cumulativă a condiţiilor impuse de aceasta prin raportare la probatoriul depus, anume note informative olografe furnizate de recurentul-pârât şi rapoartele scrise şi semnate de ofiţerul de legătură.

Delaţiunile furnizate conţin comentarii negative privind măsuri ale partidului şi statului, respectiv nemulţumiri legate de nivelul de trai din ţară, care constituie vădite atitudini potrivnice regimului comunist.

Înalta Curte apreciază că în mod corect recurentul-pârât conştientiza faptul că persoanele denunţate erau expuse unor posibile sancţiuni, determinate de primirea, de către reprezentaţii Securităţii, a unor astfel de informaţii.

Legiuitorul nu cere, pentru reţinerea calităţii de colaborator al Securităţii, încălcarea efectivă a unor drepturi, ci numai vizarea îngrădirii acestor drepturi, în sensul că denunţătorul conştientiza că îl expune pe cel denunţat unor sancţiuni venite din partea reprezentanţilor regimului sau cel puţin unor noi investigaţii întreprinse de Securitate.

Recurentul îşi întemeiază recursul pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Înalta Curte are în vedere faptul că potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., în considerentele hotărârii "se vor arăta obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor."

Verificând conţinutul sentinţei atacate, instanţa de control judiciar constată că aceasta îndeplineşte exigenţele menţionate, întrucât judecătorul fondului a expus în mod clar şi logic argumentele care au fundamentat soluţia adoptată.

Înalta Curte apreciază că motivarea hotărârii judecătoreşti înseamnă, în sensul strict al termenului, precizarea în scris a raţionamentului care îl determină pe judecător să admită sau să respingă o cerere de chemare în judecată.

În cauza de faţă, instanţa de control judiciar consideră că hotărârea recurată îndeplineşte cerinţele impuse de art. 425 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Motivul de recurs analizat are în vedere fiecare dintre argumentele de fapt şi de drept folosite de reclamant în cererea de chemare în judecată, instanţa având posibilitatea să le grupeze şi să le structureze în funcţie de problemele de drept deduse judecăţii, putând să le răspundă prin considerente comune.

Prin urmare, instanţa constată că susţinerile şi criticile recurentului sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., fiind nefondat.

5. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-pârât A. împotriva sentinţei civile nr. 1639 din 03 aprilie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 29 ianuarie 2021.