EU funding rejection based on litigation notice in land registry: strict eligibility criteria versus proportionality and property rights protection

Şedinţa publică din data de 7 octombrie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei. Cererea de chemare în judecată.

Prin acţiunea înregistrată sub nr. x/2018 la Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal reclamanta A. S.R.L. a formulat contestaţie împotriva Deciziei nr. 11631/OI/21.05.2018 şi a Scrisorii de răspuns contestatar nr. 71964/26.06.2018.

2. Hotărârea primei instanţe.

Prin sentinţa nr. 68/2019 din data de 25 iunie 2019, Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal:

I. a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâta Agenţia pentru Dezvoltare Regională Nord-Est, ca nefondată.

II. a respins excepţia invocată de reclamantă privind anularea Deciziei 11631/OI/21.05.2018 pentru neîndeplinirea condiţiilor de formă a unui act administrativ, ca nefondată.

III. a admis acţiunea privind pe reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâţii Agenţia Pentru Dezvoltare Regională Nord-Est şi Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice - Direcţia Generală Programul Operaţional Regional.

A anulat Decizia nr. 11631/OI/21.05.2018 şi Scrisoarea de răspuns către contestatar nr. 71964/26.06.2018.

A obligat pârâţii să plătească reclamantei 1.190 RON, cheltuieli de judecată.

3. Cererea de recurs.

Împotriva sentinţei nr. 68/2019 din data de 25 iunie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal au declarat recurs pârâţii Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice - Direcţia Generală Programul Operaţional Regional şi Agenţia Pentru Dezvoltare Regională Nord-Est.

3.1. Pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şl Administraţiei Publice (MDRAP) a solicitat casarea în tot a hotărârii recurate şi în urma rejudecării, respingerea acţiunii ca neîntemeiată, pentru motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., teza finală, având în vedere următoarele motive:

În prealabil, a reiterat împrejurările de fapt, potrivit cărora, în data de 04.05.2017 a fost primită şi înregistrată Cererea de finanţare formulată de intimata reclamantă S.C. A. S.R.L. privind implementarea proiectului cu titlul "Consolidarea poziţiei pe piaţa IMM-urilor pentru S.C. A. S.R.L. prin extindere, supraetajare, modernizare şi achiziţie de echipamente", care a parcurs etapa de verificare a conformităţii administrative şi eligibilităţii, etapa de evaluare tehnică şi financiară şi etapa precontractuală.

În urma verificării tuturor documentelor transmise în etapa de contractare, prin Scrisoarea de respingere a cererii de finanţare nr. x/21.05.2018, aplicaţia intimatei reclamante a fost respinsă întrucât aceasta nu îndeplinea condiţia de eligibilitate prevăzută de pct. 7 din secţiunea 3.2 din Ghidul Solicitantului, mai exact "Conform extrasului de carte funciară nr. x 23.03.2018, este menţionată notarea în Cartea Funciară a existenţei pe rolul Tribunalului Neamţ, a dosarului nr. x/2016, având ca obiect anulare transfer patrimonial, la cererea reclamantului-creditor A.J.F.P. Neamţ, în contradictoriu cu pârâtul-debitor B. S.R.L. şi cu pârâtul terţ C.. Imobilul, care reprezintă locul de implementare al proiectului, formează obiect de litigiu pe rolul instanţei până la soluţionarea irevocabilă a cauzei în calea de atac astfel neîndeplinind criteriul de eligibilitate, conform prevederilor din Ghidul Specific:

"Solicitantul deţine unul din următoarele drepturi asupra imobilului (teren şi/sau clădiri), la momentul depunerii cererii de finanţare şi pe perioada de evaluare, selecţie şi contractare: - imobilul (teren şi/sau clădiri) nu face obiectul unor litigii având ca obiect dreptul invocat de către solicitant pentru realizarea proiectului, aflate în curs de soluţionare la instanţele judecătoreşti".

Iniţial, intimata reclamantă a anexat cererii de finanţare extrasul de care funciară nr. x, ulterior depunând şi extrasul de carte funciară actualizat de unde rezulta faptul că asupra terenului propus ca loc de implementare al proiectului exista pe rolul Tribunalului Neamţ, dosarul nr. x/2016, având ca obiect anulare transfer patrimonial la cererea reclamantului - creditor AJFP Neamţ, în contradictoriu cu pârâtul debitor B. S.R.L. şi cu pârâtul terţ C..

Deşi intimata reclamantă a prezentat certificatul de grefă care atesta că dosarul mai sus menţionat a fost soluţionat pe fond prin respingerea ca prescrisă a respectivei acţiuni, acest argument nu a fost reţinut ca viabil întrucât sentinţa instanţei de fond nu era nici executorie de drept şi nici nu rămăsese definitivă, sens în care, la data soluţionării contestaţiei administrative, situaţia juridică a terenului era aceeaşi.

Prin sentinţa recurată s-a admis acţiunea intimatei reclamante, reţinându-se în esenţă, următoarele:

- dosarul nr. x/2016 care atesta că terenul respectiv era în litigiu, a fost soluţionat pe fond de Tribunalul Neamţ la data de 26.04.2018 prin respingerea acţiunii ca prescrisă, hotărâre ce a fost menţinută si de către Curtea de Apel Bacău, în recurs, prin pronunţarea deciziei civile nr. 304/13.09.2018;

- trebuie reţinut că în Ghidul Solicitantului nu există nicio prevedere care să interzică acordarea unui termen rezonabil pentru a se prezenta de către solicitant înscrisurile necesare; -în raport de soluţia instanţelor, exista un motiv temeinic pentru amânarea soluţionării cererii intimate reclamante;

-respingerea cererii de finanţare ar însemna supunerea reclamantei intimate la o "sancţiune, pentru o faptă pe care nu a săvârşit-o şi anume conivenţa la un transfer fraudulos privind imobilul iar în prezent, situaţia de fapt şi cea juridică reţinută nu mai există.

Sentinţa recurată este nelegală şi dată cu greşita interpretare a prevederilor Ghidului Solicitantului, devenind aplicabil motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., pentru următoarele motive:

Potrivit pct. 7 al Secţiunii 3.2 "Eligibilitatea solicitantului" din Ghidul Solicitantului, fiecare solicitant era obligat să facă dovada că imobilul/terenul pe care urma să deruleze investiţia, nu face obiectul unor litigii având ca obiect dreptul invocat de către solicitant pentru realizarea proiectului, aflate în curs de soluţionare la instanţele judecătoreşti.

În aceste condiţii, având în vedere că hotărârea de mai sus nu era nici executorie de drept si nici nu rămăsese definitiva (sens în care, la data soluţionării contestaţiei administrative, nu producea efecte juridice), instituţia a reţinut în mod temeinic şi legal că imobilul aferent proiectului face obiectul unui litigiu "aflat în curs de soluţionare la instanţele judecătoreşti" (în speţă Curtea de Apel Bacău), aspect care conducea la neîndeplinirea criteriului de eligibilitate prevăzut de secţiunea 3.2 pct. 7 lit. c) din Ghidul specific.

Este lipsit de relevanţă faptul că litigiul a fost soluţionat definitiv în favoarea intimatei reclamantei, întrucât îndeplinirea condiţiei de eligibilitate se confirmă la data verificării conformităţii administrative şi eligibilităţii proiectului iar la acel moment documentaţia şi situaţia juridică indica faptul că terenul se afla în litigiu.

Reţinerea instanţei de fond că trebuia acordat un termen rezonabil pentru depunerea relaţiilor necesare este nelegală, întrucât, pe de o parte, condiţia de eligibilitate se verifică în raport de data verificării cererii de finanţare iar pe de altă parte, în condiţiile în care s-ar accepta derogări legate de acest indicator nu s-ar mai asigura principiul tratamentului egal în procesul de evaluare şi selecţie, ceilalţi solicitanţi care îndeplinesc condiţia, fiind vădit defavorizaţi.

Pârâta, ca Autoritate de Management stabileşte anumite criterii de eligibilitate care să asigure că proiectele selectate sunt fezabile, îndeplinesc un anumit grad de maturitate iar beneficiarul are capacitatea administrativă, financiara si operaţională pentru îndeplinirea respectivelor condiţii înainte de aprobarea operaţiunii.

În speţă, s-a stabilit, printre altele, acest criteriu de eligibilitate care era obligatoriu de îndeplinit la data verificării cererii. Ghidul Solicitantului nu prevede posibilitatea suspendării verificării aplicaţiei, mai ales ca în speţă era vorba de un termen nedeterminat (data soluţionării recursului) şi viza o situaţie incerta, respectiv dacă instanţa de recurs ar fi menţinut sau nu soluţia instanţei de fond.

Faptul că la acest moment litigiul a fost soluţionat definitiv, situaţie în care s-ar putea radia sarcinile din extrasul de carte funciară, nu reprezintă o împrejurare de natură să conducă la concluzia că respectivul criteriu de eligibilitate a fost îndeplinit, ci doar îndreptăţeşte intimata reclamantă să participe la următorul apel de proiecte ce va avea loc pentru această axă prioritară.

De asemenea, contrar reţinerilor instanţei de fond, dispoziţia menţionată în Ghidul Specific nu face diferenţiere în ceea ce priveşte situaţiile în care solicitantul are sau nu calitatea de parte în litigiul având ca obiect anularea transferului patrimonial al imobilului respectiv. Singura condiţie pe care o instituie prevederea Ghidului este doar aceea ca imobilul în discuţie să nu formeze obiectul unui litigiu aflat în curs de soluţionare la instanţele judecătoreşti. În concluzie, prin respingerea cererii de finanţare ca urmare a neîndeplinirii respectivei condiţii nu rezultă supunerea reclamantei intimate la o "sancţiune, pentru o faptă pe care nu a săvârşit-o şi anume conivenţa la un transfer fraudulos privind imobilul, întrucât era obligaţia acesteia de a asigura ca loc de implementare al proiectului un imobil liber de orice sarcină.

Pe cale de consecinţă, solicită admiterea recursui formulat.

3.1. Pârâta Agenţia Pentru Dezvoltare Regională Nord-Est, prin recursul formulat, a solicitat, invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., casarea în parte a sentinţei atacate atât sub aspectul soluţiei de respingere a excepţiei lipsei calităţii sale procesuale pasive cat si a soluţiei de admitere a acţiunii, formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L..

Cu privire la excepţia privind lipsa calităţii sale procesual pasive a arătat că Direcţia Organism Intermediar POR avea calitatea de emitent a Scrisorii nr. 11631/01/21.05.2018, prin care s-a transmis petentei rezultatul verificării conformităţii administrative si a eligibilităţii documentelor ce s-au regăsit în cererea de finanţare, însă, a acţionat în calitate de Organism Intermediar, in virtutea unor atribuţii delegate de către Autoritate de Management pentru Programul Operaţional Regional (AM POR), privind procedurile anterioare admiterii unei cereri de finanţare, conform Acordului-cadru de delegare a atribuţiilor privind implementarea Programului Operaţional Regional 2014 - 2020 - Capitolul VI - Atribuţii delegate Ol POR de către AM POR, art. 15, alin. 11I. Evaluarea, selecţia si contractarea operaţiunilor/proiectelor.

De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 15, alin. (5) din acelaşi Acord - cadru, AM POR păstrează in integralitate următoarele atribuţii: II. Evaluarea, selecţia si contractarea operaţiunilor/proiectelor 1. Elaborarea criteriilor de eligibilitate si selecţie, cu informarea si consultarea Ol POR, precum si transmiterea acestora spre aprobare Comitetului de Monitorizare POR; 2. Stabilirea calendarului orientativ de lansare a apelurilor de proiect si transmiterea acestuia spre informare si consultare Ol POR; 3. Elaborarea, actualizarea si aprobarea ghidului general si a ghidurilor specifice apelurilor de proiecte, precum si a procedurilor aferente procesului de evaluare, selecţie si contractare, cu informarea si consultarea Ol POR; 4. Aprobarea acordării finanţării proiectelor in urma procesului de verificare si aprobarea interna a documentaţiilor de contractare transmise de Ol POR.

În acest context procedural, rezultă că toate documentele emise de către Direcţia OI POR constituie acte administrative preparatorii, emise in etapa precontractuală, neavând aptitudinea de a produce efecte juridice prin ele însele, deoarece revine in atribuţia exclusivă a AM POR din cadrul Ministerul Dezvoltării Regionale si Administraţiei Publice "Aprobarea acordării finanţării proiectelor, in urma procesului de verificare şi aprobarea internă a documentaţiilor de contractare transmise de OI".

Mai mult decât atât, astfel cum reclamanta a luat cunoştinţă şi din finalul Scrisorii nr. 11631/01/21.05.2018, un solicitant de finanţare nerambursabilă care se consideră nedreptăţit de rezultatele procesului de evaluare şi selecţie şi contractare, poate formula, în scris, o singură contestaţie, care va fi trimisă spre soluţionare AM POR/MDRAP şi în copie la OI. Contestaţiile se trimit prin poştă, cu confirmare de primire, sau se depun direct la registratura Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, în atenţia şefului AM POR. O copie a respectivei contestaţii va fi transmisă spre informare de către contestatar şi Organismului Intermediar unde a fost depusă cererea de finanţare şi unde s-a desfăşurat procesul de evaluare.

Prin considerentele sentinţei în mod greşit se apreciază că, deşi a acţionat în virtutea unor atribuţii delegate, aceasta nu poate determina schimbarea naturii juridice a actului pe care l-a emis, respectiv Scrisoarea de respingere a cererii de finanţare nr. x/21.05.2018. Această motivare contrazice în mod flagrant dispoziţia legală invocată chiar în motivaţia sentinţei în paragraful imediat anterior (pag. 4, paragr. 1 din consideratele sentinţei), constând în prevederea art. 2, pct. 18 din Regulamentul UE nr. 1303/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului - regulament la care se face trimitere prin art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 40/2015 privind gestionarea financiară a fondurilor europene perioada de programare 2014-2020 - prin care este definit termenul de "organism intermediar" ca fiind: "organism public sau privat care acţionează sub responsabilitatea unei autorităţi de management sau de certificare sau care îndeplineşte sarcina în numele unei astfel de autorităţi în raport cu operaţiunile implementate de beneficiari".

Rezultă evident că natura juridică a entităţii "organism intermediar", care acţionează sub responsabilitatea/autoritatea unei autorităţi de management şi îndeplineşte sarcina în numele unei astfel de autorităţi, - deci nu în numele şi sub autoritatea ADR Nord-Est - atunci când acţionează în proceduri de evaluare în vederea aprobării acordării finanţării proiectelor, este pe deplin concordantă cu natura juridică a atribuţiilor care îi revin, respectiv aceea de atribuţii delegate. În consecinţă, documentele emise de către un "organism intermediar" nu pot avea decât natura juridică a unor acte preparatorii şi nu a unor acte administrative primare, cum reţine instanţa de fond. În aceste condiţii, nu are nicio relevanţă dacă dreptul de contestaţie al reclamantei/solicitant este considerat recurs graţios sau cale administrativ/jurisdicţională de atac.

II. In subsidiar, asupra fondului litigios al cauzei, consideră hotărârea recurată ca fiind nelegală, în sensul dispoziţiilor art. 488, alin. (1), pct. 8 C. proc. civ.

1. În ce priveşte neîndeplinirea de către solicitant/reclamanta S.C. A. S.R.L. a criteriului prevăzut la pct. 7, secţiunea 3.2 din Ghid, respectiv:

"imobilul (teren si/sau clădiri) nu face obiectul unor litigii având ca obiect dreptul invocat de către solicitant pentru realizarea proiectului, aflate in curs de soluţionare la instanţele judecătoreşti", arătă că, în pofida tuturor susţinerilor patentei, la momentul demarării etapei precontractuale (Scrisoarea nr. 5303/OI/15.03.2018), în cartea funciară a imobilului considerat a fi locul de implementare a proiectului, exista notat litigiul ce face obiectul dosarului nr. x/2017 aflat pe rolul Tribunalului Neamţ. În consecinţă, astfel cum în mod corect a fost reţinut şi în cadrul Scrisorii răspuns contestatar nr. 71964/26.06.2018, locul implementării proiectului face obiectul unui litigiu având ca obiect dreptul invocat de către solicitant pentru realizarea proiectului, litigiu aflat in curs de soluţionare la instanţele judecătoreşti.

În acest context, apar ca fiind nerelevante susţinerile petentei privitoare la soluţionarea litigiului de către Tribunalul Neamţ la data de 26.04.2018, precum şi cele referitoare la transmiterea unui "certificat de soluţie", întrucât prin această acţiune nu s-a demonstrat îndeplinirea criteriului de strictă interpretare din Ghid referitor la inexistenta litigiilor înscrise in CF a imobilului ce face obiectul locului de implementare al proiectului.

Cu alte cuvinte, trebuie avut în vedere faptul că, în primul rând, dosarul nr. x/2017 a fost soluţionat prin sentinţa civilă nr. 222/F/26.04.2018, fiind respinsă acţiunea formulată de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Neamţ ca fiind prescrisă, însă apelul promovat de către Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Neamţ a fost soluţionat de către Curtea de Apel Bacău prin decizia civilă nr. 304/13.09.2018.

În al doilea rând, pârâta - prin organism intermediar - nu a avut posibilitatea procedurală de a lua în considerare certificatul de grefă privind soluţia instanţei de fond prezentat de reclamantă ca răspuns la solicitarea de clarificări înregistrată cu nr. x/01/12.04.2018, deoarece acest document nu putea atesta o soluţie definitivă în cadrul dosarului nr. x/2017 aflat pe rolul Tribunalului Neamţ. Prin urmare, a rămas neschimbată şi situaţia juridică menţionată în acel moment în cartea funciara a imobilului, respectiv notarea cu privire la litigiul ce a format obiectul dosarului nr. x/2017

Astfel, raportat la momentul soluţionării contestaţiei administrative prin emiterea Deciziei MDRAP nr. 71964/26.06.2018, în mod corect s-a reţinut faptul că, în cadrul etapei precontractare, locul implementării proiectului făcea obiectul unui litigiu având ca obiect însuşi dreptul invocate de solicitant pentru realizarea proiectului asupra imobilului respectiv, litigiu care nu era încă soluţionat definitiv.

Este netemeinică motivarea instanţei de fond prin care aceasta reţine că în Ghidul solicitantului nu există nicio prevedere care să interzică acordarea unui termen rezonabil pentru a se prezenta de către solicitant înscrisurile necesare, temei în considerarea căruia instanţa a înlăturat susţinerile în sensul că certificatul de soluţie emis de Tribunalul Neamţ nu putea fi luat în considerare, deoarece atesta doar pronunţarea unei soluţii care nu era definitivă, fiind supusă căii de atac a apelului.

În consecinţă, nu poate fi vorba de posibilitatea procedurală a acordării unui termen rezonabil în favoarea solicitantului pentru a se fi aşteptat soluţionarea definitivă în calea de atac a dosarului nr. x/2017, astfel cum în mod nelegal motivează instanţa de fond, iar dacă s-ar invoca faptul că Manualul intern de procedură nu poate fi opozabil solicitantului/reclamant, arată că procedura de evaluare, selecţie şi contractare este unică şi obligatorie fiind emisă în baza Acordului-cadru privind procedurile anterioare admiterii unei cereri de finanţare, de delegare a atribuţiilor privind implementarea Programului Operaţional Regional 2014 - 2020, anterior menţionat.

De asemenea, în privinţa celorlalţi solicitanţi aflaţi în procedura de evaluare, s-ar fi încălcat principiile prevăzute de art. 3, alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011 actualizată, privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora, respectiv: "în activitatea de selecţie şi aprobare a solicitărilor de sprijin financiar, autorităţile cu competenţe în gestionarea fondurilor europene au obligaţia utilizării de reguli şi proceduri care să asigure respectarea următoarelor principii: b)respectarea principiilor de liberă concurenţă şi de tratament egal şi nediscriminatoriu"

În speţă, a emis solicitare de clarificări asupra acestui aspect înregistrată cu nr. x/01/12.04.2018, respectiv: "Conform extrasului de carte funciara actualizat nr. 14974/23.03.2018 este menţionată notarea în Cartea Funciara a existenţei pe rolul Tribunalului Neamţ a dosarului nr. x/2017, având ca obiect anulare transfer patrimonial, la cererea reclamantului/creditor A.J.F.P. Neamţ, în contradictoriu cu pârâtul-debitor B. S.R.L. şi cu pârâtul terţ C.. Astfel, transmiteţi motivele acestei acţiuni, măsurile întreprinse, precum si stadiul actual al procesului".

Astfel, având în vedere că, potrivit certificatului de grefă, sentinţa civilă nr. 222/F/26.04.2018 pronunţată în dosarul nr. x/2017 nu era definitivă (sens în care la data emiterii Deciziei nr. 11631/01/21.05.2018 şi a Scrisorii de răspuns contestatar nr. 71964/26.06.2018 ce formează obiectul acţiunii în contencios administrativ promovată în cauză, hotărârea respectivă nu producea efecte juridice de natură să determine radierea notării de litigiu din Cartea Funciară), în mod temeinic şi legal s-a reţinut în procedura de evaluare a cererii de finanţare şi în cadrul soluţionării contestaţiei administrative de către AM POR că imobilul aferent proiectului face obiectul unui litigiu aflat în curs de soluţionare la instanţele judecătoreşti.

Este lipsit de relevanţă şi faptul că acest litigiu a fost soluţionat definitiv în favoarea reclamantei/solicitant (prin menţinerea în calea de atac a apelului a soluţiei instanţei de fond de respingere ca fiind prescrisă a acţiunii A.J.F.P. Neamţ de anulare a transferului patrimonial având ca obiect terenul afectat implementării proiectului), deoarece pronunţarea deciziei civile nr. 304/din 13.09.2018 a Curţii de Apel Bacău a intervenit ulterior, la aproximativ 3 luni de la data emiterii Deciziei MDRAP nr. 71964/26.06.2018, şi nu putea acoperi retroactiv neîndeplinirea criteriului de eligibilitate potrivit secţiunii 3.2- "Eligibilitatea solicitantului", pct. 7 - " Locul de implementare a proiectului" din Ghidul solicitantului-" Condiţii specifice de accesare a fondurilor".

În aceste condiţii, criteriul de eligibilitate enunţat interzice ca dreptul de proprietate al solicitantului asupra imobilului destinat implementării proiectului să fie afectat de modalităţi, respectiv să aibă caracter rezolubil în condiţiile prevăzute de art. 1401 noul C. civ., conform căruia condiţia este rezolutorie atunci când îndeplinirea ei determină desfiinţarea obligaţiei, iar în cauză condiţia rezolutorie este determinată tocmai de existenţa litigiului notat în Cartea funciară a imobilului.

În concluzie, solicită Înaltei Curţi să constate că sentinţa atacată este pronunţată cu încălcarea normelor de drept material ale C. civ. şi ale Ghidului solicitantului mai sus enunţate, conform cazului de casare prevăzut în mod expres prin dispoziţiile art. 488, alin. (1), pct. 8 C. proc. civ.

4. Apărările formulate în cauză.

4.1. Intimata-reclamantă a depus întâmpinare prin care invocă excepţia nulităţii recursurilor întrucât au reiterat în integralitate conţinutul întâmpinării depuse la Curtea de Apel şi în subsidiar respingerea acestora, ca nefondate.

Cu privire la excepţia nulităţii recursului arată că recurenta nu a precizat si nu a dezvoltat motivele de nelegalitate pe care îsi întemeiază recursul, ci doar reiterează in integralitate conţinutul întâmpinării depuse la Curtea de Apel Bacău,

Potrivit dispoziţiilor imperative ale art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, iar în conformitate cu prevederile art. 488 din acelaşi Cod, casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute în cuprinsul acestui articol.

Totodată, conform art. 489 alin. (2) C. proc. civ. sancţiunea nulităţii intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ.

2. Hotărârea instanţei de fond este legala si temeinica din următoarele motive:

Reiterează starea de fapt confor căreia la data de 4.05.2017 a depus cererea de finanţare înregistrata sub nr. x/2016/2/2.1/A/1/645/4.05.2017, x, cerere ce i-a fost aprobată, in urma acesteia urmând sa depună toate documentele necesare solicitate.

Proiectul a fost acceptat in etapa CAE -etapa administrativa si eligibilitate, a fost acceptat si in etapa ETF -etapa de evaluare tehnica si financiară si a fost demarată etapa precontractuala, urmând a fi semnat doar contractul de finanţare.

La momentul demarării întregii proceduri a fost necesar un extras de carte funciara din care era mai mult decât evident ca imobilul implicat in proiect era liber de orice sarcini si nu era nici un litigiu înscris in Cartea Funciara- anexez extrasul din 12.09.2017.

A depus toată documentaţia solicitata si in etapa precontractuala, însă pe parcursul acestei proceduri a fost înregistrat in cartea funciara existenţa unui litigiu pe rolul Tribunalului Neamţ, si anume dosarul nr. x l/103/2017/a2, având ca obiect anulare transfer patrimonial, aşa cum rezultă din extrasul de carte funciara din x/2018.

Acest dosar a fost soluţionat de către Tribunalul Neamţ la data de 26.04.2018, acţiunea fiind respinsă ca prescrisă, sens în care s-a depus la ADR Nord Est un certificat de soluţie de unde sa rezulte soluţia adoptata de către instanţa de judecată.

Decizia atacată, prin care a fost menţinută soluţia de respingere a proiectului este greşită si nelegală din următoarele motive.

S-a respins cererea pe baza prevederii din Ghidul Specific ce stipulează cerinţa ca imobilul (teren sau clădire) să nu fie în litigiu având ca obiect dreptul invocat de către solicitant pentru realizarea proiectului, aflate in curs de soluţionare la instanţele judecătoreşti.

In acelaşi Ghid Specific sunt menţionate o serie de excepţii de la aceasta prevedere, reclamanta încadrându-se la aceste excepţii.

In primul rând, a arătat că nu a fost parte în acest dosar, astfel că nu i se putea respinge cererea pentru existenta unui dosar în care nu era parte, cerere ce a fost introdusă cu totala rea-credinţă de către ANAF. De asemenea a arătat faptul ca acţiunea ce formează obiectul dosarului nr. x/2016 al Tribunalului Neamţ, este prescrisa, fiind introdusa peste termenul de 1 an de zile prevăzut de ari. 118 din Legea 85/2014, în condiţiile în care termenul stabilit pentru depunerea raportului prevăzut de art. 97 alin. (1) din Legea 85/2014 era data de 29.11.2016.

Astfel, potrivit alin. (1) al art. 118 din Legea 85/2014, "Acţiunea pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna creditorilor, prevăzută la art. 117, poate fi introdusă de administratorul judiciar/lichidatorul judiciar în termen de un an de la data expirării termenului stabilit pentru întocmirea raportului prevăzut la art. 97, dar nu mal târziu de 16 luni de la data deschiderii procedurii, în cazul admiterii acţiunii, părţile vor fi repuse în situaţia anterioară, iar sarcinile existente la data transferului vor fi reînscrise".

Întrucât acţiunea s-a depus la data de 5.12.2017, este evident ca s-a depăşit termenul de 1 an de zile, stabilit imperativ de lege.

Mai mult chiar daca ar fi admisa o asemenea acţiune, terţul dobânditor (adică subscrisa) nu ar trebui sa restitui bunul, ci doar valoarea acestuia. Astfel, potrivit alin. (1) al art. 120 din Legea 85/2014 "Terţul dobânditor în cadrul unui transfer patrimonial, anulat potrivit prevederilor art. 117, va trebui să restituie averii debitorului bunul transferat sau, dacă bunul nu mai există ori există impedimente de orice natură pentru preluarea acestuia de către debitor, terţul va restitui valoarea acestuia de la data transferului efectuat de către debitor, stabilită prin expertiză efectuată în condiţiile legii".

Astfel, consideră că ar fi trebuit analizate condiţiile efective ale existentei acestui dosar pe rolul Tribunalului Neamţ, astfel să fie analizat faptul ca nu este parte in dosar, că nu are nicio cultă în existenta acestui dosar, ca acţiunea introdusa era una prescrisa, şi chiar daca ar fi fost admisă Legea insolventei prevedea ca se restituie contravaloarea bunului, nu bunul in integralitatea lui.

Daca nu s-ar tine cont de aceste interpretări ale legii, ci s-ar da eficienta doar interpretării literale, atunci sensul normei juridice interpretate si incidenţa in cauza ar fi total deturnat. Printr-o astfel de interpretare si prin faptul ca a fost respinsă cererea de finanţare se încalcă dreptul său de a primi suma de bani ce urma sa o primească ca urmare a semnării contractului, adică la un drept de creanţă.

Articolul l din Protocolul nr. 1 al Convenţiei Europene a drepturilor Omului prevede: Protecţia proprietăţii.

Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni- nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru o cauză de utilitate publică şi în condiţiile prevăzute de lege şi de principiile generale ale dreptului International.

Dispoziţiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosinţa bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuţii, sau a amenzilor.

Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului a statuat că intră în sfera-noţiunii de "bun" în sensul art. 1 din Protocolul 1 şi drepturile de creanţă, asa cum rezultă din toate hotărârile pronunţate de către Curte.

Menţiunea în extrasul de carte funciară a apărut ulterior tuturor etapelor parcurse.

Această înscriere are valoare juridică informativă în conformitate cu Legea 7/1996 şi Ordinul nr. 2371/1997, art. 26 din alin. (4) lit. c) din Legea 7/1996 republicată, ca şi cele ale art. 44 lit. C) şi art. 84 din Ordinul nr. 2371/1997 privind Regulamentul de organizare şi funcţionare a birourilor de carte funciară.

4.2. Intimata pârâta Agenţia Pentru Dezvoltare Regională Nord -Est, a depus întâmpinare fata de recursul declarat de Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice (MDRAP), solicitând instanţei de recurs să constatate admisibilitatea acestuia. In acelaşi timp, arată că înţelege să achieseze la recursul formulat cu privire la neîndeplinirea de către reclamanta- intimata S.C. A. S.R.L., a criteriului de eligibilitate prevăzut la pct. 7, secţiunea 3.2 " Eligibilitatea solicitantului" din Ghid. Conform criteriului menţionat, fiecare solicitant este obligat sa facă dovada ca terenul pe care urmează sa deruleze investiţia nu face obiectul unor litigii având ca obiect dreptul invocat de către solicitant pentru realizarea proiectului, aflate in curs de soluţionare la instanţele judecătoreşti". Faţă de aceste cerinţe rezultă legalitatea actelor administrative care formează obiectul acţiunii civile in contencios administrativ formulata de reclamanta S.C. A. S.R.L..

5. Procedura de soluţionare a recursului.

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

Faţă de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) şi art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispoziţiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. şi dispoziţiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, prin rezoluţie s-a fixat termen de judecată la data de 23 septembrie 2020.

6. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurenţii-pârâţi, Înalta Curte apreciază că recursurile sunt nefondate şi vor fi respinse.

Examinând, în prealabil, excepţia nulităţii cererilor de recurs, invocată de intimata reclamantă, Înalta Curte apreciază că este neîntemeiată. Recurenţii pârâţi au invocat, în drept, motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., iar în dezvoltarea acestuia au susţinut că hotărârea primei instanţe este dată cu încălcarea dispoziţiilor din Ghidul solicitantului privitoare la condiţiile de eligibilitate stabilite la pct. 7 Secţiunea 3.2- Eligibilitatea solicitantului. Aşa fiind, criticile invocate invocate se circumscriu motivului de nelegalitate invocat.

Examinând critica formulată de pârâta Agenţia pentru Dezvoltare Regională Nord-Est, privind lipsa propriei calităţi procesual pasive, Înalta Curte împărtăşeşte concluzia primei instanţe în sensul că în materia contenciosului administrativ nu prezintă relevanţă dacă autoritatea emitentă a actului administrativ contestat acţionează în virtutea unor competenţe primare sau a competenţei delegate, relevantă fiind capacitatea de drept administrativ de a emite acte administrative în exercitarea unor prerogative de putere publică, precum şi faptul că a fost chemat în judecată în calitatea sa de emitent al actului a cărui anulare se cere.

Potrivit art. 4 alin. (1) din H.G. nr. 15/2017 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene, acest minister exercită funcţiile autorităţii de management şi îndeplineşte atribuţiile aferente acesteia, pentru mai multe programe, între care şi Programul operaţional regional 2014 - 2020. Pârâta Agenţia pentru Dezvoltare Regională Nord-Est îndeplineşte, în cadrul aceluiaşi program operaţional, funcţia de organism intermediar, în virtutea atribuţiilor delegate de autoritatea de management. Înţelesul termenului de "organism intermediar" este cel prevăzut în art. 2 pct. 18 din Regulamentul (UE) nr. 1.303/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului - regulament la care se face trimitere prin art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 40/2015 privind gestionarea financiară a fondurilor europene pentru perioada de programare 2014 - 2020 - respectiv de "organism public sau privat care acţionează sub responsabilitatea unei autorităţi de management sau de certificare sau care îndeplineşte sarcini în numele unei astfel de autorităţi în raport cu operaţiunile implementate de beneficiari".

Chiar dacă, potrivit susţinerilor pârâtei aceasta exercită doar atribuţiile delegate de AM POR, existenţa Acordului-cadru de delegare a atribuţiilor privind implementarea Programului operaţional regional 2014 - 2020 nu poate determina schimbarea naturii juridice a actului pe care l-a emis şi care este contestat de reclamantă, aceea de act administrativ în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004; scrisoarea de respingere de la finanţare în urma ETF nr. 2701/OI/29.03.2017 are aptitudinea de a produce efecte juridice întrucât este actul primar prin care reclamantei i s-a negat dreptul la obţinerea finanţării nerambursabile prin Programul operaţional regional.

Pe fondul recursului se reţine că recurenta reclamantă a suspus controlului de legalitate exercitat de instanţa de contencios administrativ Decizia nr. 11631/OI/21.05.2018 şi Scrisoarea de răspuns contestatar nr. 71964/26.06.2018, susţinând, în esenţă, că acestea sunt nelegale întrucât respingerea cererii sale de finanţare s-a făcut cu greşita interpretare a unor prevederi din Ghidul Specific prin care este instituită cerinţa ca imobilul (teren sau clădire) să nu formeze obiectul unui litigiu ce vizează dreptul invocat de către solicitant pentru realizarea proiectului, aflat in curs de soluţionare la instanţele judecătoreşti. Astfel, nu s-a ţinut seama de excepţiile menţionate în acelaşi Ghid Specific, reclamanta încadrându-se la aceste excepţii. Mai mult, reclamanta nu a fost parte în acest dosar, iar cererea a fost introdusă cu totala rea-credinţă de către ANAF, fiind prescrisă.

Pentru a admite cererea de chemare în judecată, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că aspectul litigios constă în modul de interpretare a cerinţelor privind eligibilitatea solicitantului din Ghidul solicitantului cu referire la locul de implementare a proiectului, cerinţe potrivit cărora solicitantul trebuie să deţină unul dintre drepturile expres menţionate la lit. c) din pct. 7 al Secţiunii 3.2., şi, în plus, imobilul (teren şi/sau clădiri) să fie liber de orice sarcini sau interdicţii ce afectează implementarea proiectului.

Prima instanţă a constatat că măsura respingerii cererii reclamantei, motivat de faptul că din extrasul de carte funciară rezultă că imobilul este în litigiu, constituie o sancţiune excesivă, cât timp normele din ghid nu exclud posibilitatea acordării unui termen pentru clarificarea situaţiei imobilului, în contextul în care toată documentaţia solicitată a fost depusă în etapa precontractuală, iar declanşarea unui litigiu pe rolul Tribunalului Neamţ (dosar nr. x/2017), având ca obiect anulare transfer patrimonial, aşa cum rezultă din extrasul de carte funciară din x/2018, a fost înregistrată ulterior, acţiunea fiind respinsă ca prescrisă prin sentinţa nr. 222/F/2016/a2, pronunţată de Tribunalul Neamţ, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 304 din 13.09.2018 a Curţii de Apel Bacău.

Recurenţii pârâţi au susţinut că reţinerea instanţei de fond, în sensul că trebuia acordat un termen rezonabil pentru depunerea relaţiilor necesare, este nelegală, întrucât, pe de o parte, condiţia de eligibilitate se verifică, în raport de data verificării cererii de finanţare, iar pe de altă parte, în condiţiile în care s-ar accepta derogări legate de acest indicator nu s-ar mai asigura principiul tratamentului egal în procesul de evaluare şi selecţie, ceilalţi solicitanţi care îndeplinesc condiţia, fiind vădit defavorizaţi.

În ceea ce priveşte motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că acesta este neîntemeiat. Motivarea primei instanţe corespunde cerinţelor stabilite prin art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., cuprinde considerentele de fapt şi de drept concludente care întemeiază soluţia, precum şi răspunsul instanţei la cererile şi apărările formulate de părţi.

Examinând criticile subscrise motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că într-adevăr, îndeplinirea criteriilor de eligibilitate stabilite prin Ghidul Solicitantului este esenţială în vederea asigurării tratamentului egal şi a transparenţei în evaluarea corectă a cererilor de finanţare. Cu toate acestea, şi cu toate că Ghidul nu prevede posibilitatea suspendării verificării aplicaţiei până la soluţionarea definitivă a litigiului care există pe rolul instanţelor, nu se poate susţine că autoritatea de management este lipsită de orice marjă de apreciere în aplicarea criteriilor de eligibilitate.

Faptul că la momentul evaluării cererii litigiul notat în cartea funciară a fost soluţionat în primă instanţă prin hotărâre executorie a judecătorului sindic, (art. 46 din Legea nr. 85/2014), hotărâre care se bucură de autoritate de lucru judecat provizorie (art. 430 alin. (4) C. proc. civ.), având în vedere şi faptul că societatea nu era parte în litigiul, ceea ce înseamnă că hotărârea nu era aptă să producă efecte faţă de patrimoniul său, cu atât mai putin să aducă atingere unui drept tabular, ştiut fiind de altfel şi faptul că notarea litigiului în cartea funciară nu restrânge în niciun fel atributele dreptului de proprietate, cât timp autoritatea a fost informată cu privire la toate aspectele de fapt şi de drept ale litigiului, soluţionat în mod favorabil reclamantei, ceea ce a şi condus la înlăturarea efectelor notării din cartea funciară, constituie aspecte pertinente în evaluarea respectivului criteriu de eligibilitate, confirmând totodată caracterul excesiv al măsurii şi validând considerentele reţinute de prima instanţă.

Aşa cum în mod corect a susţinut intimata reclamantă, dacă dispoziţia normativă ar primi o interpretare exclusiv literală, fără a se ţine seama de alte principii juridice, cu o valoarea superioară, atunci sensul normei juridice interpretate ar fi total deturnat de la scopul urmărit de legiuitor. Astfel, respingerea cererii de finanţare formulate de reclamantă, în condiţiile concrete ale cauzei, echivalează cu o restrângere a dreptului său de creanţă izvorât din contractul de finanaţare în virtutea căruia urma să beneficieze de o finanţare nerambursabilă, fiind contrară articolului 1 din Protocolul 1 al Convenţiei Europene a drepturilor Omului care prevede: Protecţia proprietăţi, potrivit căruia:

"Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni- nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru o cauză de utilitate publică şi în condiţiile prevăzute de lege şi de principiile generale ale dreptului internaţional."

Dispoziţiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le consideră, necesare pentru a reglementa folosinţa bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuţii, sau a amenzilor.

Faţă de considerentele reţinute, Înalta Curte apreciază că motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ. nu este incident în cauză

7. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, apreciind că nu poate reţine incidenţa motivelor de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursurile formulate ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursurilor.

Respinge recursurile declarate de recurenţii-pârâţi Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice - Direcţia Generală Programul Operaţional Regional şi Agenţia pentru Dezvoltare Regională Nord-Est, împotriva sentinţei nr. 68 din 25 iunie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca neîntemeiate.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 7 octombrie 2020.