Burden to rebut licit wealth presumption fails where official builds property in own regime and agency relies on extrajudicial expert valuation including commercial overheads

Şedinţa publică din data de 29 ianuarie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea formulată reclamanta Agenţia Naţională de Integritate, în contradictoriu cu pârâţii Comisia de Verificare a Averilor de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti şi A., a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţasă se dispună anularea Ordonanţei nr. 1/27.01.2017 emisă de Comisia de Cercetare a Averilor de pe lângă Curtea de Apei Ploieşti, constituită în baza Legii nr. 115/1996, cu modificările şi completările ulterioare.

2. Soluţia instanţei de fond

Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 94 din 9 mai 2018 a respins acţiunea formulată de reclamanta Agenţia Naţională de Integritate în contradictoriu cu pârâţii Comisia de Evaluare a Averilor de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti şi A., ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva hotărârii instanţei de fond reclamanta Agenţia Naţională de Integritate a declarat recurs.

Recursul este întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

După o amplă prezentare a situaţiei de fapt, în motivarea recursului se arată că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre care a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material.

Hotărârea primei instanţe este rezultatul încălcării şi aplicării greşite, pe de o parte, a prevederilor Legii nr. 176/2010, iar pe de altă parte, a prevederilor Legii nr. 115/1996 pentru declararea şi controlul averii demnitarilor, magistraţilor, a unor persoane cu funcţii de conducere şi de control şi a funcţionarilor publici.

Cu privire la cheltuielile aferente construirii locuinţei situate în com. Valea Doftanei, recurenta susţine că apărările persoanei evaluate, atât în faţa Agenţiei Naţionale de Integritate, cât şi în faţa Comisiei s-au axat pe faptul că, cuantumul sumei cheltuite până la data de 31.12.2012 pentru amenajarea şi construirea casei de vacanţă, sunt proveniţi din sumele donate de părinţii acestuia conform contractelor de donaţie depuse la dosarul cauzei, folosiţi doar pentru achiziţionarea terenului şi a unei părţi din materialele folosite pentru realizarea construcţiei, deoarece manopera a fost realizată în regie proprie, lucrările fiind efectuate de către persoana evaluată cu membrii familiei, prieteni şi rude, care au muncit fără a fi remuneraţi.

Conform contractelor de donaţie autentificate sub nr. x/13.02.2008 si nr. y/07.08.2012, i-au fost donate persoanei evaluate de către părinţii săi sumele de 30.000 RON ("în scopul achiziţionării unui teren în comuna Valea Doftanei, jud. Prahova şi construirii pe acest teren a unei case de vacanţă") şi 70.000 Iei ("să finalizeze lucrările de construcţie a casei de vacanţă din comuna Valea Doftanei, jud. Prahova, proprietatea sa");

Conform Raportului de expertiză tehnică extrajudiciară nr. 190/30.03.2016 întocmit în temeiul dispoziţiilor art. 6 din Legea nr. 176/2010 cu acordul şi sprijinul persoanei evaluate, în perioada martie 2009 - decembrie 2012 (total 46 luni) acesta a efectuat cheltuieli aferente construirii acestei locuinţe, în sumă totală de 443.945 RON (aproximativ 9.650 RON/lună).

Din suma de 30.000 RON primită ca donaţie la data de 13.02.2008, persoana evaluată a cumpărat, la data de 18.02.2008, cu suma de 5.570 RON terenul pe care a construit locuinţa şi a achitat, la data de 10.03.2009, taxa de 494 RON pentru Autorizaţia de construire nr. x/11.03.2009;

Astfel, din donaţia de 30.000 RON i-a rămas disponibilă pentru construirea locuinţei suma de 23.936 RON.

După data de 07.08.2012 a efectuat cheltuieli aferente construirii locuinţei din donaţia de 70.000 RON primită la acea dată.

Aşadar, în intervalul martie 2009 - iunie 2012 (39 luni) soţii A. au efectuat pentru construirea locuinţei cheltuieli în sumă totală de 376.350 RON.

Diferenţa dintre suma (376.350 RON) cheltuită în intervalul martie 2009 - iunie 2012 pentru construirea locuinţei si suma (23.936 RON) rămasă disponibilă din donaţia primită la data de 13.02.2008 este de 352.414 RON - echivalentul a aprox. 81.389 euro.

Recurenta consideră că în mod greşit, atât instanţa de fond cât şi Comisia de Cercetare au îndepărtat Raportul de expertiză tehnică extrajudiciară nr. 190/30.03.2016 reţinând o sumă derizorie pentru construcţia unei case, având Demisol+Parter+etaj 1 + mansardă locuibilă, în cuantum de 78.000 RON (mai puţin de 18.000 Euro).

Este foarte clar faptul că, pentru construcţia acestei case (aşa cum aceasta apare şi în planşele foto aflate la dosarul cauzei) persoana cercetată nu putea construi această casă doar cu suma de 78.000 RON, chiar dacă a avut parte de ajutorul rudelor, prietenilor.

În opinia recurentei, în mod greşit instanţa de fond nu face nicio referire cu privire la aceste sume reţinând doar faptul că valoarea lucrărilor pentru construcţia casei a fost în cuantum de 78.000 RON.

Astfel, recurenta consideră că instanţa de fond era obligată să efectueze cercetări cu privire la puterea financiară a persoanei evaluate de a plăti lunar din veniturile licite pe care le-a avut, pe o perioadă de aproximativ 4 ani, suma de 9.650 RON (aprox 2.000 Euro).

Din analiza veniturilor persoanei cercetate, aşa cum au fost acestea transmise de organele abilitate, rezultă faptul că persoana cercetată nu avea puterea financiară de face aceste cheltuieli lunare în nicio lună pe parcursul perioadei 2009 -2012.

În susţinerea recursului sunt redate texte de lege incidente pricinii.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat, în principal, anularea recursului pentru nemotivare, iar, în subsidiar, respingerea recursului, ca nefondat.

5. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că la data de 28.02.2013, în urma unei sesizări înregistrată la Inspectoratul Judeţean de Poliţie Prahova, în care s-a menţionat că ofiţerul de politie A. a dobândit bunuri a căror valoare depăşeşte veniturile realizate, în temeiul dispoziţiilor art. 12 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, Agenţia Naţională de Integritate a declanşat evaluarea respectării regimului/declarării averii, de către intimatul-pârât, funcţionar public cu statut special - poliţist cu funcţie de conducere - în cadrul Inspectoratului Judeţean de Poliţie Prahova.

Întemeindu-şi concluziile pe baza unui raport de expertiză extrajudiciară, recurenta-reclamantă a finalizat evaluarea prin Raportul de evaluare nr. x/29.06.2016, raport prin care s-a reţinut că pârâtul nu poate justifica suma de 352.414 RON, afectată edificării imobilul în cauză, iar, pe cale de consecinţă a fost sesizată Comisia de cercetare a averilor din cadrul Curţii de Apel Ploieşti.

În urma desfăşurării activităţii administrative specifice de cercetare în faţa Comisiei, s-a reţinut de către aceasta faptul că, din ansamblul probelor administrate, persoana evaluată şi soţia sa au avut disponibilităţi financiare care depăşesc, în perioada analizată, cheltuielile efectuate - cheltuielile la imobilul din comuna Valea Doftanei fiind cu mult mai mici decât acelea reţinute de A.N.I., astfel că nu se poate reţine existenţa unor cheltuieli nejustificate de veniturile obţinute.

În cadrul cercetării efectuate de Comisie, s-a administrat proba cu înscrisuri, proba testimonială, fiind audiaţi 7 martori şi proba cu expertiză judiciară, specialitatea evaluare imobiliară, iar Comisia a reţinut că nu sunt incidente dispoziţiile art. 18 din Legea nr. 176/2010, dispunând clasarea cauzei, pronunţând Ordonanţa nr. 1/27.01.2017.

Înalta Curte constată că susţinerea recurentei în sensul că nu s-ar fi luat în considerare raportul de expertiza extrajudiciară întocmit în faza de evaluare nu poate fi primită, în condiţiile în care în faţa Comisiei s-a administrat proba cu o nouă expertiză, judiciară, care a luat în considerare toate înscrisurile aflate la dosarul cauzei, inclusiv declaraţiile martorilor, expertiză din care a reieşit o altă situaţie de fapt şi o altă valoare.

Raportul de expertiza întocmit de expert B. a reţinut că valoarea lucrărilor a fost de 78.000 RON, ţinând seama de faptul că imobilul a fost executat în regie proprie, reieşind astfel o valoare a imobilului la acel moment de 206.779 RON.

Înalta Curte constată că în faza cercetării desfăşurate de Comisie, recurenta nu a solicitat probe noi, nu a combătut raportul de expertiză, în condiţiile în care a fost legal citată, fiind în deplină cunoştinţă de cauză cu privire la desfăşurarea cercetării.

Raportul de expertiză susţinut de recurentă a avut în vedere o construcţie realizată cu o societate de construcţii, calculând inclusiv cotele datorate de angajator către stat (CAS, CASS) si TVA, aspecte care nu trebuiau a fi avute în vedere câtă vreme imobilul a fost construit, în timp şi în regie proprie.

Raportul de expertiză extrajudiciară, nu poate constitui o probă certă, în lipsa oricărui alt mijloc de probă, în condiţiile în care recurenta nu a înţeles să solicite probe noi.

Înalta Curte constată că instanţa de fond în mod corect a avut în vedere la pronunţarea hotărârii, jurisprudenţa consolidată a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie conform căreia prezumţia constituţională a caracterului licit al dobândirii averii, instituită în strânsă legătură cu garanţiile privind dreptul de proprietate privată, încetează să funcţioneze exclusiv în condiţiile legii, adică numai atunci când există dovezi certe că unele dintre bunurile, ori valorile aparţinând persoanelor vizate nu au fost dobândite în mod licit, şi că - în conformitate cu prescripţiile art. 11 din Legea nr. 115/1996, care obligă expres pe cei care pot face cererea de cercetare, să însoţească cererea de actele doveditoare şi să arate în mod obligatoriu care sunt dovezile pe care se întemeiază sau de unde trebuie ele solicitate - cel care introduce cererea de cercetare a averii este obligat să evoce şi să producă probe prin care să fie răsturnată prezumţia caracterului licit al dobândirii averii.

Astfel, Înalta Curte constată că toate criticile sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect şi legal starea de fapt dedusă judecăţii, hotărârea pronunţată nefiind susceptibilă de criticile formulate, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a fondului şi a probatoriilor administrate.

Prin urmare, instanţa constată că susţinerile şi criticile recurentei sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală, motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fiind nefondat.

În temeiul dispoziţiilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va obliga recurenta-reclamantă la plata sumei de 1000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată către intimatul-pârât A..

6. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă Agenţia Naţională de Integritate împotriva sentinţei nr. 94 din 09 mai 2018, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Obligă recurenta Agenţia Naţională de Integritate la plata sumei de 1000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată către intimatul-pârât A..

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 29 ianuarie 2021.