Revision petition for violating positive res judicata across similar EU fund cases rejected due to lack of triple identity

Şedinţa publică din data de 7 octombrie 2020

Asupra cererii de revizuire de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 30 martie 2016, sub nr. x/2016, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - Direcţia Generală Pescuit Autoritate de Management pentru POP, a solicitat:

(i) anularea Deciziei nr. 306280 din 10.03.2016 privind soluţionarea contestaţiei împotriva Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/13.01.2016;

(ii) pe cale de consecinţă, anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/13.01.2016, pentru Cererea de finanţare nr. x - Ordin de Finanţare nr. 62/02.02.2011, cu titlul Conservarea patrimoniului în cadrul ariei speciale de proiecţie avifaunistică B. - Pădurea Radvan ROSPA0097, comunicat la data de 19.01.2016;

(iii) exonerarea reclamantei de plata creanţei bugetare rezultată din constatarea neregulilor, în cuantum de 676.290 RON.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 2577 din 13 septembrie 2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a dispus următoarele:

- a admis acţiunea formulată de reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - Direcţia Generală Pescuit Autoritate de Management pentru POP;

- a anulat Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x din 13.01.2016 şi Decizia nr. 306280 din 10.03.2016 privind soluţionarea contestaţiei;

- a exonerat reclamanta de plata creanţei bugetare în cuantum de 676.290 RON;

- a obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 2550 RON cu titlu de cheltuieli de judecată (2500 RON onorariu de avocat cu aplicarea prevederilor art. 451 alin. (2) C. proc. civ. şi 50 RON taxa judiciară de timbru).

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 2577 din 13 septembrie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei şi, pe fond, respingerea acţiunii, ca netemeinică.

4. Hotărârea instanţei de recurs

Prin decizia nr. 1478 din 10 martie 2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins recursul declarat de pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale împotriva sentinţei civile nr. 2577 din 13 septembrie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat şi a obligat recurentul-pârât la plata către intimata-reclamantă a sumei de 1766 RON, reprezentând cheltuieli de judecată în recurs.

5. Cererea de revizuire formulată în cauză

Prin cererea înregistrată la data de 26 martie 2020, sub nr. x/2020, pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale a formulat cerere de revizuire împotriva deciziei nr. 1478 din 10 martie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2016.

Cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuentul solicitând anularea deciziei atacate în condiţiile art. 513 alin. (4) din acelaşi cod.

În privinţa admisibilităţii cererii, revizuentul a arătat că revizuirea priveşte o hotărâre pronunţată în recurs, prin care a fost evocat fondul şi se adresează aceleiaşi instanţe care a pronunţat decizia atacată.

A susţinut revizuentul că, prin decizia nr. 1478/10.03.2020, Înalta Curte a încălcat efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat, nesocotind dispoziţiile art. 126 din Constituţie, care stabilesc rolul instanţei supreme în asigurarea interpretării şi aplicării unitare a legii.

Astfel, instanţa de recurs nu a ţinut cont de faptul că aceeaşi instanţă se pronunţase anterior printr-o serie de hotărâri judecătoreşti, în cauze având acelaşi obiect, cu privire la modul de interpretare şi aplicare a art. 30 din Regulamentul CE nr. 1198/2006, revizuentul indicând în acest sens deciziile nr. 3022/04.06.2019, nr. 3714/27.06.2019, nr. 5741/20.11.2019, nr. 6065/29.11.2019, nr. 6110/03.12.2019.

Prin ultima hotărâre rămasă definitivă în cauze de acelaşi fel, respectiv decizia nr. 1478/10.03.2020, atacată cu revizuire, prin care a fost respins recursul declarat de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, revizuentul consideră că a fost încălcat principiul autorităţii de lucru judecat.

A mai arătat revizuentul că, în prezent, pe rolul Înaltei Curţi sunt în curs de soluţionare 13 cauze similare, atât acestea, cât şi cele definitiv judecate vizând accesarea fondurilor nerambursabile disponibile prin POP 2007-2013, măsura 2.2., acţiunea 3.

Cât priveşte sintagma "autoritate de lucru judecat" din cuprinsul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuentul apreciază că aceasta ar trebui interpretată în corelaţie cu art. 430 şi 431 din acelaşi cod. Puterea lucrului judecat şi efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat nu presupun o identitate de părţi, ci o identitate a aspectului litigios dedus judecăţii, în sensul că în cea de-a doua hotărâre trebuie să se ţină cont de cele statuate anterior. În opinia revizuentului, prin motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. legiuitorul a urmărit să sancţioneze încălcarea efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat.

Conform vechiul C. proc. civ., art. 322 pct. 7 prevedea că revizuirea era posibilă numai dacă hotărârile potrivnice erau date în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate, deci textul de lege prevedea expres condiţia triplei identităţi de părţi, obiect şi cauză, pe când în noul C. proc. civ., după modificările aduse prin Legea nr. 310/2018, legiuitorul a renunţat la această condiţie şi a optat pentru protejarea întregii autorităţi de lucru judecat, inclusiv sub aspectul efectului său pozitiv.

A susţinut revizuentul că forma art. 513 alin. (4) din C. proc. civ., anterioară modificării aduse prin Legea nr. 310/2018, prevedea doar soluţia anulării ultimei hotărâri, lipsind reglementarea indicaţiei de rejudecare a cauzei, ceea ce ar conduce la ideea că, prin intermediul acestui motiv de revizuire, nu pot fi sancţionate decât contradicţia între considerente şi dispozitiv, nefiind permisă reanalizarea ultimei hotărâri; chiar şi aşa, la această soluţie se ajungea prin aplicarea art. 5 alin. (3) din cod, revenind în obligaţia judecătorului să aplice dispoziţiile legale referitoare la situaţii asemănătoare. A opinat revizuentul în sensul că Legea nr. 310/2018 permite revizuirea şi în cazul proceselor începute după intrarea sa în vigoare şi lămureşte sensul motivului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În consecinţă, revizuentul a solicitat admiterea cererii de revizuire, anularea deciziei atacate şi trimiterea spre rejudecare, ca urmare a încălcării efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat.

Totodată, revizuentul a susţinut că soluţia de respingere a recursului declarat de minister s-a datorat inducerii în eroare a instanţei de recurs de către intimată, hotărârea fiind pronunţată cu încălcarea principiului priorităţii dreptului european şi cu nesocotirea principiului autorităţii de lucru judecat. În acest sens, revizuentul a prezentat aspectele de nelegalitate ale deciziei pronunţate în recurs, în raport de legislaţia europeană şi naţională incidentă, considerând că instanţa a încălcat/a aplicat greşit normele de drept material, apreciind că se impune rejudecarea recursului declarat de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, cu consecinţa admiterii acestei căi de atac.

6. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinare, intimata A. S.A. a solicitat respingerea cererii de revizuire, în principal ca inadmisibilă, iar în subsidiar, ca neîntemeiată.

II. Soluţia pronunţată asupra cererii de revizuire

Analizând condiţiile de admisibilitate ale cererii de revizuire, potrivit art. 513 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte constată că revizuirea este inadmisibilă, pentru următoarele motive:

În conformitate cu dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

În cauză, revizuentul a susţinut că decizia Înaltei Curţi nr. 1478/10.03.2020 încalcă autoritatea de lucru judecat a deciziilor nr. 3022/04.06.2019, nr. 3714/27.06.2019, nr. 5741/20.11.2019, nr. 6065/29.11.2019 şi nr. 6110/03.12.2019, pronunţate de aceeaşi instanţă în cauze similare, în care Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale a avut calitatea de recurent-pârât şi în care s-a dezlegat o problemă de drept comună, constând în modul de interpretare şi aplicare a art. 30 din Regulamentul CE nr. 1198/2006, în materia finanţării nerambursabile acordate din fondul european pentru pescuit.

Raportat la deciziile considerate de revizuent potrivnice, Înalta Curte constată că în speţă nu este îndeplinită condiţia încălcării, prin decizia atacată, a autorităţii de lucru judecat a unei hotărâri definitive anterioare.

Potrivit art. 431 alin. (1) C. proc. civ., nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori, în aceeaşi calitate, în temeiul aceleiaşi cauze şi pentru acelaşi obiect, acest text de lege reglementând condiţia existenţei autorităţii de lucru judecat, respectiv tripla identitate de părţi, obiect şi cauză.

Procedând la verificarea deciziei atacate cu revizuire şi a celor invocate ca fiind potrivnice acesteia, Înalta Curte constată că nu sunt îndeplinite condiţiile cazului de revizuire invocat, deciziile anterioare fiind pronunţate în litigii care privesc alte părţi reclamante, având obiect diferit. Chiar dacă revizuentul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării a avut calitatea de pârât în fiecare din aceste dosare, calitatea de reclamant aparţine unor persoane juridice distincte, iar obiectul priveşte anularea unor acte administrative diferite, prin care s-au stabilit corecţii financiare aferente unor proiecte finanţate diferite.

În susţinerea cererii sale, revizuentul invocă efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat, pe care îl consideră incident, chiar şi în cadrul de reglementare anterior modificării operate prin Legea nr. 310/2018 în cuprinsul art. 513 alin. (4) din C. proc. civ.

Înalta Curte constată necesar a preciza că prezenta cerere de revizuire se judecă potrivit C. proc. civ. în forma în vigoare anterioară modificării aduse prin Legea nr. 310/2018, având în vedere data promovării cererii de chemare în judecată (30.03.2016) şi prevederile art. 24 şi art. 25 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit cărora dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare, iar procesele în curs de judecată, precum şi executările silite începute sub legea veche rămân supuse acelei legi.

Totuşi, modificările aduse prin Legea nr. 310/2018 nu sunt relevante cu privire la modalitatea de configurare a autorităţii de lucru judecat în C. proc. civ. din 2010. În doctrină şi în jurisprudenţă s-a reţinut că, spre deosebire de C. proc. civ. de la 1865, în actualul C. proc. civ. revizuirea pentru contrarietate de hotărâri sancţionează încălcarea autorităţii de lucru judecat atât sub efect negativ, reprezentat de tripla identitate de părţi, obiect şi cauză prevăzute de art. 431 alin. (1) C. proc. civ., cât şi sub efectul pozitiv reglementat de art. 431 alin. (2) C. proc. civ., care constă în posibilitatea pentru parte de a se prevala de cele statuate într-o judecată anterioară, atunci când are legătură cu noul proces intentat. Aşadar, modificarea prevederilor art. 513 alin. (4) din C. proc. civ., prin Legea nr. 310/2018, nu a privit decât soluţia ce va fi dispusă de instanţă în cazul încălcării efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat, soluţia legislativă anterioară, de anulare a hotărârii judecătoreşti, nefiind îndestulătoare în acest caz.

Analizând motivele revizuirii din perspectiva efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat, Înalta Curte constată că acest efect a fost susţinut de revizuent prin raportare la modalitatea de interpretare şi aplicare, prin hotărârile pronunţate anterior, a art. 30 din Regulamentul CE nr. 1198/2006. Or, rezolvarea diferită dată în alte cauze unor chestiuni litigioase similare nu creează "hotărâri potrivnice" în sensul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. şi nu se poate invoca efectul pozitiv al puterii de lucru judecat. Chiar dacă, parţial, problemele de drept supuse controlului judiciar sunt similare, nu se poate susţine existenţa efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat, hotărârile pronunţate în recurs de Înalta Curte putând fi considerate, cel mult, ca exprimând o practică judiciară neunitară la nivelul acestei instanţe, a cărei unificare se face prin mecanismele prevăzute de lege, iar nu prin mijlocul procedural al revizuirii.

Înalta Curte reţine că, deşi efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat nu presupune o triplă identitate de părţi, obiect şi cauză, acesta nu poate fi opus de partea revizuentă într-un litigiu ulterior, purtat în contradictoriu cu un alt reclamant şi cu privire la un alt act administrativ, în lipsa oricărui element de legătură între cele două cauze, la nivel subiectiv sau obiectiv, astfel cum prevede art. 431 alin. (2) C. proc. civ.. Caracterul similar al unor litigii înregistrate pe rolul instanţelor judecătoreşti nu se confundă cu efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat şi nu poate servi drept temei al formulării unei cereri de revizuire pe motivul existenţei unor hotărâri potrivnice.

În concluzie, Înalta Curte constată că în speţă nu este îndeplinită condiţia existenţei unei hotărâri potrivnice, care să încalce autoritatea de lucru judecat a unei hotărâri anterioare, din perspectiva efectului negativ sau pozitiv al acestei autorităţi.

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 şi a dispoziţiilor art. 513 alin. (3) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire formulată de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, ca inadmisibilă.

În condiţiile art. 453 C. proc. civ., Înalta Curte va obliga revizuentul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale la plata către intimata A. S.A. a cheltuielilor de judecată în sumă de 437 RON, reprezentând onorariu avocaţial dovedit prin depunerea la dosar a facturii nr. x/17.09.2020 şi a ordinului de plată nr. x/18.09.2020 .

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale împotriva deciziei nr. 1478 din 10 martie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2016, ca inadmisibilă.

Obligă revizuentul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale la plata către intimata A. S.A. a cheltuielilor de judecată în sumă de 437 RON.

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare, la Completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 7 octombrie 2020.