Tax authorities' challenge to appellate ruling rejected as inadmissible; final tax decision upheld.

Şedinţa publică din data de 7 octombrie 2020

Asupra contestaţiei în anulare de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâtele Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Caraş - Severin, a solicitat:

(i) anularea Deciziei de respingere a contestaţiei cu nr. 1325/436/31.08.2015, emise în procedura administrativă prealabilă de către ANAF - DGRFP Timişoara - Serviciul de Soluţionare a Contestaţiilor;

(ii) anularea Deciziei de impunere privind obligaţiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecţia fiscală pentru persoane juridice cu nr. de înregistrare F-CS 93/30.04.2015, emisă de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Caraş - Severin;

(iii) anularea Dispoziţiei privind măsurile stabilite de organele de inspecţie fiscală x/30.04.2015;

(iv) restituirea sumei achitate nedatorat de către societate, în baza deciziei de impunere menţionate şi plata dobânzilor corespunzătoare acestei sume, începând cu data plăţii şi până la data compensării sau restituirii efective a acesteia, în conformitate cu art. 124 alin. (1)1 Codul de procedură fiscală anterior şi art. 182 alin. (2) din Codul de procedură fiscală actual;

(v) obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 291 din 12 octombrie 2017, Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal a dispus următoarele:

(i) a admis, în parte, acţiunea formulată de reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâtele Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Caraş-Severin;

(ii) a anulat, în parte, atât Decizia de soluţionare a contestaţiei nr. 1325/436/31.08.2015, cât şi Decizia de impunere privind obligaţiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecţia fiscală pentru persoane juridice nr. x/30.04.2015, în sensul că a eliminat din baza impozabilă utilizată de organul fiscal pentru determinarea obligaţiilor suplimentare de plată stabilite în sarcina reclamantei cu titlu de impozit pe profit, taxă pe valoarea adăugată şi accesorii aferente acestora, următoarele venituri şi cheltuieli:

- 315.014 RON - cheltuială, reprezentând contravaloare servicii administrare prestate de S.C. B. S.R.L.;

- 760.442 RON - cheltuială, reprezentând contravaloare lucrări construcţii prestate de S.C. C. S.R.L.;

- 5.598.235 RON - venit, reprezentând contravaloarea ratelor din preţul de vânzare obţinute de reclamantă din 43 de promisiuni de vânzare-cumpărare;

- 1.248.238,5 RON - venit, reprezentând contravaloarea dobânzilor şi comisionului de administrare pe care l-ar fi obţinut reclamanta din împrumuturile acordate S.C. D. S.A.

(iii) a anulat în parte, în aceeaşi măsură, Dispoziţia nr. F-CS 42/30.04.2015;

(iv) a menţinut în rest actele administrativ-fiscale contestate;

(v) a respins, în rest, acţiunea;

(vi) a obligat reclamanta la plata sumei de 18.579 RON către expert E., reprezentând diferenţă onorariu expert, iar pârâtele la plata, în solidar, a cheltuielilor de judecată în sumă de 13.100 RON.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 291 din 12 octombrie 2017, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamanta A. S.A., solicitând, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 din C. proc. civ., casarea parţială a sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe, cu obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

Împotriva aceleiaşi hotărâri au declarat recurs şi pârâtele Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Caraş - Severin, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinţei recurate, iar pe fondul cauzei, respingerea acţiunii reclamantei şi menţinerea Deciziei nr. 1325/436/31.08.2015.

4. Hotărârea instanţei de recurs

Prin decizia nr. 187 din 15 ianuarie 2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a dispus următoarele:

- a constatat nul recursul formulat de pârâtele Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Caraş-Severin şi Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Caraş-Severin, împotriva sentinţei nr. 291 din 12 octombrie 2017, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal;

- a admis recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.A. împotriva aceleiaşi sentinţe;

- a casat în parte sentinţa recurată şi, în rejudecare, a anulat actele administrativ fiscale contestate şi cu privire la suma de 131.911 RON, reprezentând contravaloarea cheltuielilor aferente serviciilor facturate de S.C. F. S.R.L., pe care a înlăturat-o din baza impozabilă;

- a menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei recurate.

În ceea ce priveşte recursul declarat de pârâtele Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Caraş-Severin şi Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Caraş-Severin, Înalta Curte a reţinut că, în raport de prevederile art. 489 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., că deşi recurentele-pârâte au invocat în mod formal greşita aplicare a normelor de drept material, nu au formulat critici care să fie încadrabile la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Astfel cum a relevat intimata-reclamantă, la pag. 1-6 din cererea de recurs sunt copiate motivele din contestaţia societăţii, la pag. 6-12 sunt copiate motivele din decizia de soluţionare a contestaţiei, respectiv critica 3.1 din recurs copiază pag. 44 din decizia de soluţionare a contestaţiei, pct. 3.2 din recurs copiază pct. 3.2 din decizia de soluţionare, anume pag. 48-49, pct. 3.3 copiază pct. 3.3 din decizia de soluţionare, anume pag. 51-52, pct. 3.4 copiază pct. 3.4 copiază pct. 3.4 din decizia de soluţionare, anume pag. 56, pct. 3.5 copiază pct. 3.5 din decizia de soluţionare, anume pag. 58-62, la fel pct. 3.7 şi 3.8.

La punctul 6 din considerentele hotărârii, sub titulatura aspecte de fapt şi de drept relevante, au fost amintite în mod concis motivele reţinute de prima instanţă în fundamentarea admiterii contestaţiei reclamantei şi recunoaşterea deductibilităţii unor sume considerate nejustificate de către organele fiscale.

În temeiul art. 483 alin. (3) C. proc. civ., recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Oricât de diligentă ar fi instanţa de recurs în efectuarea controlului judiciar, în lipsa oricăror critici faţă de argumentele primei instanţe, în temeiul cărora constatările şi măsurie dispuse de organul de control fiscal au fost înlăturate, nu poate identifica în ce constă aplicarea greşită a normelor de drept fiscal care ar fi putea să atragă casarea hotărârii recuate.

Având în vedere că recurentele-pârâte nu au dezvoltat critici prin care să combată argumentele reţinute de prima instanţă, ci reiterează starea de fapt şi de drept reţinută prin actele administrativ-fiscale contestate, Înalta Curte a admis excepţia invocată şi a constatat, în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ., nulitatea recursului formulat de pârâte.

5. Contestaţia în anulare formulată în cauză

Împotriva deciziei nr. 187 din 15 ianuarie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2016, au formulat contestaţie în anulare Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Caraş-Severin şi Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara, prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Caraş-Severin, înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal la data de 25 mai 2020, sub nr. x/2020.

Prin contestaţia în anulare s-a solicitat admiterea căii extraordinare de atac şi anularea deciziei criticate; totodată, contestatoarele au solicitat şi suspendarea executării deciziei atacate, până la soluţionarea contestaţiei în anulare.

Susţinând incidenţa dispoziţiilor art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., contestatoarele au învederat că decizia atacată este rezultatul unei erori materiale, în ceea ce priveşte constatarea nulităţii recursului pe care l-au declarat, întrucât calea de atac a fost motivată şi a îndeplinit condiţiile de fond reglementate de lege în ceea ce priveşte admisibilitatea recursului.

Au arătat contestatoarele că instanţa de recurs a stabilit eronat situaţia de fapt, a aplicat greşit legea şi că a respins cererile şi probele solicitate în recurs. Instanţa de recurs a făcut o analiză formală din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. şi nu a ţinut cont de niciunul dintre motivele de recurs expuse, deşi cuprindeau critici pertinente la adresa sentinţei recurate.

În continuare, contestatoarele au reluat conţinutul integral al recursului ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2016

6. Apărările formulate în cauză

Intimata A. S.A. a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii contestaţiei în anulare, pentru nemotivare, iar în subsidiar, a solicitat respingerea contestaţiei în anulare, ca inadmisibilă, susţinând că argumentele expuse de contestatoare nu se încadrează în prevederile art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ.

7. Alte aspecte procesuale

Prin încheierea din 1 iulie 2020, Înalta Curte a respins, ca neîntemeiată, excepţia lipsei de obiect a cererii de suspendare, invocată de intimată şi a respins cererea contestatoarelor privind suspendarea executării deciziei civile nr. 187 din 15 ianuarie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2016.

II. Soluţia asupra contestaţiei în anulare

II.1. În ceea ce priveşte excepţia nulităţii contestaţiei în anulare pentru nemotivare, invocată de intimată, Înalta Curte o va respinge, ca neîntemeiată.

Astfel, în pofida caracterului succint al argumentelor expuse de contestatoare, nu se poate susţine lipsa în totalitate a unei motivări a căii de atac, iar argumentele intimatei, referitoare la neindicarea în concret a pretinsei erori materiale din cuprinsul deciziei atacate, reprezintă un aspect care ţine de admisibilitatea contestaţiei în anulare, iar nu de nemotivarea acesteia.

Intimata a invocat, în susţinerea excepţiei nulităţii, argumente referitoare la întinderea şi caracterul formal al motivelor contestaţiei în anulare, care, însă, nu pot justifica o soluţie de anulare a căii de atac extraordinare, ca nemotivată, ci o analiză a acesteia din perspectiva admisibilităţii.

Prin urmare, Înalta Curte constată că excepţia nulităţii contestaţiei în anulare este neîntemeiată.

II.2. Examinând cerinţele de admisibilitate ale contestaţiei în anulare, Înalta Curte constată că cererea formulată de contestatoarele Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Caraş-Severin şi Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara, prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Caraş-Severin, este inadmisibilă, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., text de lege pe care contestatoarele şi-au întemeiat cererea:

"(2) Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când: (...) 2. dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale."

Pentru a fi incident acest caz de contestaţie în anulare, este necesar ca hotărârea împotriva căreia se îndreaptă contestaţia să fie pronunţată în soluţionarea căii de atac a recursului, iar contestatoarele să invoce existenţa unor erori materiale, săvârşite de instanţa de control judiciar, care au influenţat soluţia astfel pronunţată. În definirea cazului de contestaţie în anulare privitor la existenţa unor erori materiale, textul de lege are în vedere greşelile materiale evidente, în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, ce conduc la retractarea hotărârii pronunţate şi pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor.

Totodată, reţine Înalta Curte, contestaţia în anulare nu are menirea de a crea o cale de atac suplimentară, un "recurs la recurs" în favoarea părţii care o exercită, ci reprezintă un remediu procedural utilizat în cazuri specifice, limitativ prevăzute de C. proc. civ.. Legiuitorul nu a intenţionat ca, pe calea contestaţiei în anulare, să deschidă părţilor posibilitatea formulării unei noi căi de atac, prin care să fie analizate ori reanalizate aspecte de temeinicie şi/sau legalitate ale hotărârii judecătoreşti, ci acest mijloc procedural a fost destinat exclusiv pentru îndreptarea unor nereguli procedurale expres şi limitativ prevăzute de C. proc. civ.

Din această perspectivă, Înalta Curte constată că nu se invocă de către contestatoare în prezenta cauză o greşeală materială a instanţei de recurs, cu privire la date sau elemente ale dosarului cauzei. Motivele expuse în contestaţia în anulare se referă la însăşi legalitatea deciziei atacate, contestatoarele formulând critici cu privire la modalitatea de apreciere, de către instanţa de recurs, a conţinutului cererii lor de recurs, din perspectiva cazului de nulitate prevăzut de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Contestatoarele invocă, deci, o pretinsă greşeală de judecată în interpretarea şi aplicarea normelor procedurale, susţineri în raport de care Înalta Curte constată că motivele contestaţiei în anulare nu se circumscriu noţiunii de "eroare materială", astfel cum este reglementată de prevederile art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ.. Prin promovarea contestaţiei în anulare, titularele căii de atac urmăresc să obţină rejudecarea cauzei pentru motive de pretinsă nelegalitate a deciziei atacate, demers inadmisibil în raport de condiţiile de exercitare ale contestaţiei în anulare, care vizează, astfel cum s-a arătat anterior, doar greşeli materiale în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, iar nu presupuse greşeli de judecată.

Pentru aceste considerente, constatând că nu sunt întrunite cerinţele prevăzute de art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestaţia în anulare formulată de contestatoarele Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Caraş-Severin şi Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara, prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Caraş-Severin, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii contestaţiei în anulare pentru nemotivare, ca neîntemeiată.

Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatoarele Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Caraş - Severin şi Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara, reprezentată prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Caraş - Severin împotriva deciziei nr. 187 din 15 ianuarie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2016, ca inadmisibilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 7 octombrie 2020.