Eligibility of approved budgeted expenses under public funding contracts: formal omission from acquisition table vs. substantive compliance with funding application

Şedinţa publică din data de 7 octombrie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

1.1. Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 18 mai 2016, pe rolul Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta Universitatea Ştefan cel Mare Suceava, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Cercetării şi Inovării - Autoritatea Naţională pentru Cercetare Ştiinţifică şi Inovare - Direcţia Generală Organism Intermediar pentru Cercetare, a solicitat:

- anularea parţială a Notificării nr. x din 10.09.2015 privind situaţia cererii de rambursare nr. x din 04.08.2015 din cadrul implementării proiectului "Centru integrat de corectare, dezvoltare şi inovare pentru Materiale Avansate, Nanotehnologii şi Sisteme Distribuite de fabricaţie şi control (MANSiD)", finanţat prin contractul nr. x din 09.04.2015, în privinţa respingerii rambursării plăţii pentru suma de 18.710,00 RON, reprezentând contravaloarea facturilor nr. x din 30.04.2015 şi nr. x din 31.05.2015, emise de furnizorul A. S.R.L. în baza contractului de achiziţie nr. x din 20.04.2015;

- anularea Deciziei de respingere a contestaţiei, transmisă prin adresa din 19.11.2015;

- constatarea ca eligibilă a sumei de 18.710,00 RON şi rambursarea către reclamantă a sumei de 18.710,00 RON.

1.2. Prin sentinţa civilă nr. 195 din 5 septembrie 2016, Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

1.3. Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 14 octombrie 2016.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 2880 din 07 iulie 2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Universitatea Ştefan cel Mare Suceava, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Cercetării şi Inovării - Autoritatea Naţională pentru Cercetare Ştiinţifică şi Inovare - Direcţia Generală Organism Intermediar pentru Cercetare, a anulat parţial Decizia nr. 12630 din 19.11.2015 şi Notificarea nr. x din 10.09.2015, în ceea ce priveşte declararea ca neeligibile a cheltuielilor în valoare de 18.710 RON şi a obligat pârâtul la rambursarea sumei de 18.710 RON către reclamantă.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 2880 din 07 iulie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâtul Ministerul Cercetării şi Inovării (actual Ministerul Educaţiei şi Cercetării), întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

În motivarea recursului, pârâtul a susţinut că, deşi cheltuiala a fost menţionată în cererea de finanţare, la linia de buget 4.1., era obligatoriu să fie menţionată şi în tabelul 3.4. din cererea de finanţare, referitor la achiziţii, la fel ca toate celelalte cheltuieli.

În opinia recurentului, nu este relevantă împrejurarea că achiziţia de servicii de consultanţă s-a făcut prin cumpărare directă, întrucât toate achiziţiile, indiferent de procedura aleasă, trebuie menţionate în tabelul 3.4. din cererea de finanţare. Ca atare, este eronată şi interpretarea dată de intimată prevederilor art. 18 din O.U.G. nr. 34/2006, potrivit căreia cumpărarea directă nu aparţine sferei procedurilor de achiziţii publice.

A arătat recurentul că nu contestă efectuarea cheltuielii cu serviciile de consultanţă, ci doar caracterul eligibil al acestora, ca urmare a nemenţionării în tabelul 3.4. din cererea de finanţare.

Recurentul-pârât a mai susţinut că această cheltuială nu îndeplineşte nici condiţiile de eligibilitate prevăzute de art. 2 alin. (1) lit. c) din H.G. nr. 759/2007, întrucât nu respectă prevederile cererii de finanţare referitoare la menţionarea în tabel a achiziţiei aferente acelei cheltuieli.

Este greşit argumentul instanţei de fond potrivit căruia Ghidul solicitantului nu prevede că lista procedurilor de achiziţie din tabelul 3.4 trebuie să fie exhaustivă, întrucât în cuprinsul ghidului nu se face diferenţiere între achiziţionarea produselor şi serviciilor necesare derulării proiectului şi serviciile necesare organizării procedurilor de achiziţii.

A mai arătat recurentul-pârât că nu se poate vorbi de un formalism excesiv, în condiţiile în care există prevederi legale pe care intimata nu le-a respectat, iar proiectul este finanţat în proporţie de 100% din fonduri ale bugetului de stat şi fonduri europene, caz în care beneficiarul trebuie să asigure îndeplinirea contractului de finanţare cu responsabilitate şi eficienţă.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata-reclamantă Universitatea "Ştefan cel Mare" Suceava nu a depus întâmpinare la cererea de recurs.

5. Alte aspecte procesuale

Potrivit art. 8 alin. (3) din O.U.G. nr. 68/2019, Ministerul Cercetării şi Inovării a fost desfiinţat, activitatea sa fiind preluată de Ministerul Educaţiei şi Cercetării, sens în care, prin încheierea din 7 octombrie 2020, instanţa de recurs a luat act de transmiterea calităţii procesuale de recurent-pârât către Ministerul Educaţiei şi Cercetării.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâtul Ministerul Educaţiei şi Cercetării este nefondat, pentru următoarele considerente:

Cu caracter prealabil, Înalta Curte constată că, deşi pârâtul şi-a întemeiat recursul pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., criticile expuse nu se circumscriu decât cazului de casare reglementat de pct. 8 al articolului menţionat, necuprinzând argumente de nelegalitate referitoare la nemotivarea sentinţei recurate ori la existenţa unor motive contradictorii în cuprinsul acesteia; totodată, nu sunt indicate motivele apreciate a fi străine de natura cauzei. Prin urmare, argumentaţia cererii de recurs se subsumează doar greşitei aplicări sau interpretării a dispoziţiilor legale incidente, urmând a fi analizată din această perspectivă.

Înalta Curte reţine că, prin Notificarea nr. x/10.09.2015, recurentul-pârât a respins cererea de rambursare formulată de intimata-reclamantă, în ceea ce priveşte cheltuiala în sumă de 18.710 RON, reprezentând contravaloarea facturilor nr. x/30.04.2015 si nr. x/31.05.2015, emise de furnizorul A. S.R.L. în baza contractului de achiziţie nr. x din 20.04.2015.

Prin criticile formulate în recurs, pârâtul a susţinut că respingerea cererii de rambursare este o măsură legală, întrucât, pe de-o parte, cheltuiala în sumă de 18.710 RON nu a fost aprobată odată cu cererea de finanţare şi, pe de altă parte, că suma angajată nu îndeplineşte condiţiile de eligibilitate, însă considerentele pe care se sprijină aceste argumente sunt comune şi privesc aceeaşi chestiune litigioasă, a neincluderii cheltuielii în tabelul 3.4. din cererea de finanţare.

Înalta Curte va respinge aceste critici, ca nefondate, atât cele referitoare la neaprobarea cheltuielii în procedura, cât şi cele referitoare la caracterul neeligibil.

În cadrul cererii de finanţare aprobate - parte integrantă din contractul de finanţare - la capitolul 4.1 apare linia denumită "cheltuieli cu organizarea procedurilor de achiziţie publică" - 75.000 RON . Pentru a justifica stabilirea bugetului, la momentul depunerii cererii de finanţare, reclamanta a depus oferta de preţ pentru serviciile de consultanţă în achiziţii a unei firme care efectua astfel de servicii. Prin urmare, recurentul-pârât, în calitate de autoritate finanţatoare, a cunoscut de la bun început destinaţia acestei linii bugetare şi a aprobat efectuarea cheltuielii în cadrul proiectului finanţat.

În consecinţă, contrar celor susţinute de către recurentul-pârât, cererea de finanţare a fost respectată, cheltuiala în discuţie fiind prevăzută în cuprinsul său, la pct. 4.1. şi fiind aprobată de autoritatea pârâtă.

Reclamanta a justificat neincluderea acestei cheltuieli şi în tabelul 3.4. prin aceea că reprezintă o cheltuială de organizare a procedurilor de achiziţii publice, care s-a făcut prin cumpărare directă, susţinere căreia recurentul-pârât i-a opus un argument strict formal, referitor la obligativitatea menţionării în tabelul 3.4. a tuturor cheltuielilor vizând achiziţiile publice, indiferent de natura lor sau de procedura aleasă pentru desfăşurare. Formalismul acestui argument constă tocmai în faptul că, deşi cheltuiala este inclusă în proiectul de buget, a fost aprobată de recurent şi nu s-a contestat efectuarea sa în scopul indicat prin proiect, singura neregulă imputată reclamantei se referă doar la neindicarea cheltuielii în ambele tabele aferente cererii de finanţare (3.4. şi 4.1), ci doar la pct. 4.1.

De altfel, recurentul-pârât nu a indicat consecinţele negative efectiv produse asupra procedurii, contractului de finanţare, bugetului finanţator, etc. prin pretinsa omisiune a menţionării cheltuielii în cuprinsul ambelor tabele, în condiţiile în care, astfel cum s-a arătat anterior, cheltuiala a fost solicitată şi aprobată prin cererea de finanţare, fiind considerată necesară desfăşurării proiectului finanţat.

În ceea ce priveşte caracterul neeligibil al cheltuielii, recurentul a arătat în mod expres, în cuprinsul cererii de recurs, că nu a contestat efectuarea cheltuielilor cu serviciile de consultanţă, ci le-a declarat neeligibile doar pentru că acestea nu au fost menţionate în tabelul 3.4. Or, astfel cum s-a arătat anterior, lipsa indicării cheltuielii şi în tabelul 3.4. nu reprezintă o omisiune care să fie sancţionată cu respingerea rambursării cheltuielii pentru plata serviciilor aferente contractului nr. x din 20.04.2015, în condiţiile în care cheltuiala a fost inclusă în cererea de finanţare şi a fost aprobată de recurentul-pârât.

Totodată, cheltuiala corespunde criteriilor de eligibilitate prevăzute în art. 2 alin. (1) lit. c) din H.G. nr. 759/2007, respectiv este realizată în conformitate cu prevederile cererii de finanţare, parte integrantă a contractului de finanţare.

Înalta Curte constată că recurentul a contestat şi argumentul intimatei-reclamante, referitor la calificarea procedurii de cumpărare directă ca nefăcând parte dintre procedurile de achiziţie publică reglementate de O.U.G. nr. 34/2006. Însă instanţa de fond nu a reţinut acest argument în motivarea sentinţei recurate, iar obiectul recursului îl reprezintă analiza de legalitate a hotărârii atacate. Pe de altă parte, în raport de considerentele anterior expuse, rezultă că această critică este lipsită de relevanţă, atât timp cât s-a reţinut că cerinţa includerii cheltuielii şi în tabelul 3.4. este una de ordin formal, care nu ar trebui să atragă neeligibilitatea cheltuielii menţionate la pct. 4.1. al cererii de finanţare, aprobată de autoritatea finanţatoare.

Pentru aceste considerente, constatând că nu sunt incidente motivele de casare prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 496 C. proc. civ. şi art. 20 din Legea nr. 554/2004, va respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Educaţiei şi Cercetării, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Educaţiei şi Cercetării împotriva sentinţei civile nr. 2880 din 7 iulie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 7 octombrie 2020.