Maintenance of SME eligibility at grant agreement signing and reduction of funding rate from 70% to 60% for mid-sized enterprises

Şedinţa publică din data de 7 octombrie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare in judecată

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 23 mai 2016, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene - Direcţia Generală Programe Competitive - Autoritatea de Management Pentru POS CCE, a solicitat anularea Deciziei nr. 25252 din 30.03.2016 privind soluţionarea contestaţiei şi a Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/03.02.2016, cu consecinţa desfiinţării creanţei bugetare în sumă de 909.180,81 RON.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 4032 din 13 decembrie 2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene - Direcţia Generală Programe Competitive - Autoritatea de Management Pentru POS CCE, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 4032 din 13 decembrie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamanta A. S.R.L., întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, admiterea acţiunii.

În motivarea recursului, recurenta arată că instanţa de fond a pronunţat hotărârea atacată cu aplicarea greşită a normelor de drept material, întemeindu-se pe motive străine de natura cauzei.

În raport de dispoziţiile art. 11 alin. (1) din Ordinul nr. 477/2008 şi ale Ghidului solicitantului, recurenta-reclamantă a susţinut că, în condiţiile în care proiectul depus a fost declarat conform, fiind admis în etapa următoare a procedurii, la momentul semnării contractului de finanţare era îndeplinită condiţia de eligibilitate privind încadrarea societăţii în categoria întreprinderilor mici sau mijlocii, această condiţie fiind suficient a fi respectată la momentul depunerii cererii de finanţare. Potrivit cap. V.5. din Ghidul solicitantului, beneficiarul nu avea obligaţia de a depune o noua declaraţie privind încadrarea întreprinderii în categoria IMM-urilor, fiind prevăzute, în mod limitativ, înscrisurile pe care beneficiarul trebuia să le transmită în termen de maximum 40 de zile calendaristice de la data primirii scrisorii de aprobare.

În opinia recurentei, instanţa de fond a reţinut în mod eronat că au fost afectate condiţiile de eligibilitate, din moment ce în cazul reclamantei nu a intervenit niciuna din situaţiile prevăzute în Ghidul solicitantului, respectiv fuziuni, divizări sau schimbarea denumirii, care să conducă la rezilierea contractului de finanţare, iar menţinerea condiţiilor de eligibilitate trebuie înţeleasă în sensul încadrării societăţii în categoria întreprinderilor mici sau mijlocii, iar nu în sensul transformării din întreprindere mică în întreprindere mijlocie. Baza de referinţă avută în vedere la contractare pentru calcularea creşterii indicatorului de rezultat a fost cifra de afaceri a anului 2010 (aferentă datelor din cererea de finanţare) şi nu cea de la nivelul anului 2013.

Regula privind încadrarea solicitanţilor în categoria întreprinderilor mici sau mijlocii până la data semnării contractului de finanţare a fost menţionată doar în anul 2014, pentru Programul Operaţional Regional 2014-2020.

Recurenta-reclamantă a solicitat a fi avute în vedere şi prevederile art. 7 pct. 19 şi 20 din contractul de finanţare, asupra cărora instanţa de fond nu s-a pronunţat, arătând că, pe perioada de durabilitate şi monitorizare a proiectului, şi-a îndeplinit obligaţiile de a respecta indicatorii de rezultat asumaţi, de a menţine investiţia iniţială şi de a nu face modificări substanţiale. Ca urmare, orice menţiune din cuprinsul titlului de creanţă referitoare la data semnării contractului de finanţare nu poate reprezenta un argument pentru stabilirea creanţei bugetare, întrucât îndeplinirea condiţiei de eligibilitate trebuia respectată la momentul depunerii cererii de finanţare.

Totodată, dispoziţiile art. VI.1 din contractul de finanţare nu pot sta la baza emiterii procesului-verbal de constatare a neregulilor, întrucât privesc o perioadă ulterioară semnării contractului de finanţare, iar procesul-verbal priveşte situaţia anterioară semnării acestui contract.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul pârât Ministerul Fondurilor Europene - Direcţia Generală Programe Competitive - Autoritatea de Management Pentru POS CCE a depus întampinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. este nefondat, pentru următoarele considerente:

Cu caracter prealabil, Înalta Curte constată că, deşi reclamanta şi-a întemeiat recursul pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., criticile expuse nu se circumscriu decât cazului de casare reglementat de pct. 8 al articolului menţionat, necuprinzând argumente de nelegalitate referitoare la nemotivarea sentinţei recurate ori la existenţa unor motive contradictorii în cuprinsul acesteia. Deşi a susţinut, pasager, că hotărârea atacată se întemeiază pe motive străine de natura pricinii, reclamanta nu a detaliat această critică, iar argumentaţia cererii de recurs se subsumează doar greşitei aplicări sau interpretării a dispoziţiilor legale incidente, urmând a fi analizată din această perspectivă.

Înalta Curte va respinge, ca nefondate, criticile recurentei-reclamante prin care a susţinut că îndeplinirea condiţiei de eligibilitate privind încadrarea societăţii în categoria întreprinderilor mici trebuia respectată doar la momentul depunerii cererii de finanţare, nu şi la momentul semnării contractului de finanţare.

Dispoziţiile din cuprinsul Ghidului solicitantului prevăd obligaţia respectării criteriilor de eligibilitate inclusiv la momentul încheierii contractului de finanţare. Astfel, prevederile Cap. V.5 - "Contractarea" din Ghidul Solicitantului dispun în sensul că:

"Numai după ce se constată îndeplinirea tuturor condiţiilor solicitate descrise mai sus şi menţinerea tuturor criteriilor de eligibilitate, poate fi demarată procedura de încheiere a contractului de finanţare." În aceste condiţii, este evident că recurenta-reclamantă trebuia să îndeplinească condiţia de încadrare în categoria întreprinderilor mici şi la momentul semnării contractului de finanţare, nu doar la momentul depunerii cererii, textul condiţionând semnarea contractului de "menţinerea tuturor criteriilor de eligibilitate".

Recurenta a susţinut că dispoziţiile Ghidului solicitantului nu prevăd obligaţia societăţii de a depune o nouă declaraţie privind încadrarea întreprinderii în categoria IMM la momentul semnării contractului de finanţare, argument care, deşi real, nu schimbă în vreun fel considerentele anterior expuse. Menţinerea criteriului de eligibilitate referitor la încadrarea în categoria IMM nu se stabileşte doar în funcţie de declaraţia solicitantului, ci în raport de datele financiar-contabile, din care rezultă încadrarea în categoria întreprinderilor mici sau mijlocii, această categorie determinând şi procentul în care solicitantul poate să beneficieze de finanţarea cheltuielilor. În cauză, din verificările efectuate de autoritatea pârâtă, s-a constatat că în anul 2011, la data depunerii cererii de finanţare, reclamanta a completat declaraţia Formular D, arătând că se încadrează în categoria întreprinderilor mici. Ulterior, din verificarea situaţiei financiare aferentă anilor 2012-2013, a rezultat că solicitantul se încadrează în categoria întreprinderilor mijlocii, în raport de creşterea numărului de angajaţi, a cifrei de afaceri şi a activelor totale, astfel încât nu trebuia să beneficieze de asistenţă financiară nerambursabilă în procent de 70% din total costuri eligibile, aplicabil întreprinderilor mici, ci de o valoarea maximă a finanţării în procent de 60%, aferent categoriei întreprinderilor mijlocii.

Acordarea unei finanţări diferenţiate în raport de categoria IMM în care se încadrează beneficiarul finanţării reprezintă un argument suplimentar referitor la necesitatea respectării condiţiilor de eligibilitate atât la data depunerii cererii de finanţare, cât şi la data semnării contractului de finanţare, neputând fi primite susţinerile recurentei în sensul că este suficientă încadrarea în categoria IMM, fără a avea relevanţă apartenenţa la o categorie sau alta de întreprinderi.

În raport de aceste considerente, nu poate fi primit nici argumentul recurentei în sensul că declararea conformă a proiectului şi admiterea acestuia în etapa următoare a procesului echivalează cu îndeplinirea conditiei de eligibilitate la momentul semnării contractului de finanţare. Potrivit art. 29 lit. c) - e) din Ordinul nr. 477/2008, verificarea conformităţii cererilor de finanţare reprezintă un aspect de natură administrativă, iar verificarea eligibilităţii beneficiarilor şi proiectelor reprezintă etape distincte şi ulterioare declarării conforme a proiectului.

Recurenta-reclamantă a criticat şi aplicarea de către instanţa de fond a prevederilor Cap. VI.1 din Ghidul solicitantului, potrivit cărora condiţiile de eligibilitate trebuia să fie menţinute pe toată perioada de valabilitate a contractului de finanţare, susţinând că aceste dispoziţii privesc o etapă ulterioară semnării contractului de finanţare. Înalta Curte reţine, similar instanţei de fond, că atât timp cât condiţiile de eligibilitate trebuie menţinute pe toată perioada de valabilitate a contractului, cu atât mai mult trebuie îndeplinite la momentul semnării contractului de finanţare. Adoptarea poziţiei susţinute de reclamantă ar conduce la concluzia evident nerezonabilă în care solicitantul ar trebui să respecte condiţiile de eligibilitate la depunerea cererii de finanţare şi pe perioada de valabilitate a contractului, dar nu şi la momentului semnării contractului de finanţare.

Înalta Curte va respinge, ca nefondat şi argumentul reclamantei referitor la menţionarea pentru prima dată, în anul 2014, în Ghidul solicitantului, a obligaţiei de încadrare a solicitantului în categoria IMM la data semnării contractului de finanţare, constatând că prevederile Ghidului solicitantului valabil la data depunerii de către reclamantă a cererii de finanţare (2011) sunt în sensul îndeplinirii respectivei condiţii de eligibilitate privind încadrarea în categoria IMM şi, respectiv, în subcategoria întreprinderilor mici, atât la data depunerii cererii de finanţare, cât şi la data semnării contractului de finanţare, de forma de constituire a solicitantului depinzând intensitatea sprijinului financiar.

Criticile recurentei referitoare la omisiunea instanţei de fond de a analiza prevederile art. 7 pct. 19 şi 20 din contractul de finanţare, sunt nefondate. Aceste dispoziţii se referă la condiţiile de respingere la rambursare a unor cheltuieli angajate de beneficiarul finanţării, iar recurenta le-a invocat în sprijinul argumentului că a respectat, pe perioada de durabilitate şi monitorizare a proiectului, indicatorii de rezultat asumaţi, că a menţinut investiţia iniţială şi nu a adus modificări substanţiale proiectului. Or, aceste dispoziţii sunt nerelevante în soluţionarea cauzei, atât timp cât prin procesul-verbal de stabilire a creanţei bugetare nu s-a constatat o neregulă referitoare la nerespectarea obligaţiilor anterior enumerate, ci la neîndeplinirea de către reclamantă a condiţiei de eligibilitate referitoare la încadrarea în categoria întreprinderilor mici.

În concluzie, Înalta Curte reţine că recurenta-reclamantă, la data semnării contractului de finanţare, se încadra în categoria solicitanţilor eligibili în raport de forma de constituire, însă nu în subcategoria declarată, a întreprinderilor mici, ci a celor mijlocii, aspect relevant din perspectiva intensităţii sprijinului financiar. Pe cale de consecinţă, este legală hotărârea instanţei de fond, care menţine actele administrative ce corectează valoarea sprijinului financiar de care reclamanta se putea bucura ca întreprindere mijlocie, statut pe care îl avea la data semnării contractului de finanţare.

Pentru aceste considerente, constatând că nu sunt incidente motivele de casare prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 496 C. proc. civ. şi art. 20 din Legea nr. 554/2004, va respinge recursul declarat de reclamanta A. S.R.L., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 4032 din 13 decembrie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 7 octombrie 2020.