Taxi dispatching license: requirement for distinct professional chamber recommendation under Law No. 38/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 11 mai 2004, reclamanta SC R.S. SRL Slatina a chemat în judecată A.R.R. și filiala Olt a acesteia, solicitând obligarea pârâtelor să-i elibereze licență de execuție pentru activitatea de dispecerat taxi, precum și la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că, deși deține licență de transport operator, transport de persoane în regim de taxi, seria Px nr. 001379 și Autorizația de transport în regim taxi nr. 10 din 23 decembrie 2003 și a depus toată documentația necesară eliberării licenței de dispecer taxi, totuși pârâta refuză nejustificat să-i elibereze licența de execuție pentru activitatea de dispecerat taxi, ignorând faptul că această din urmă activitate este conexă celei dintâi, conform art. 6 lit. f) din Legea nr. 38/2003 și art. 13 din Normele de aplicare ale acesteia.

Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, prin sentința nr. 458 din 2 iulie 2004, a respins acțiunea reclamantei, reținând, în esență, că refuzul pârâtei nu poate fi apreciat ca nejustificat și de natură a vătăma drepturile societății, întrucât nu s-a făcut dovada că aceasta posedă recomandarea unei asociații profesionale, act necesar la dosarul de autorizare conform dispozițiilor legale.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, societatea reclamantă, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 3041 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs se susține că instanța de fond, deși a reținut corect că activitatea de dispecerat taxi este o activitate conexă celei de operator taxi, totuși, nu a observat că cele două activități au aceeași clasificare C.A.E.N. și că legiuitorul a instituit necesitatea obținerii unei licențe speciale, și pentru activitatea de dispecerat taxi, datorită necesității de a se utiliza rațional, disciplinat și sub control frecvențele radioelectrice naționale. Ceea ce, însă, în opinia recurentei, nu presupune și obținerea altei recomandări a Camerei taximetriștilor Olt, recomandarea prevăzută de art. 20 alin. (1) lit. f) din O.M.T.T.C. nr. 1170/2003 și de art. 3 pct. 1 lit. f) din Ordinul nr. 275/2003, al ministrului de resort, fiind unică, atât pentru activitatea de operator taxi, cât și pentru cea de dispecerat taxi.

Totodată, recurenta-reclamantă susține că intimatele-pârâte sunt obligate să-i elibereze licența pentru dispecerat taxi, chiar dacă, ipotetic, Camera taximetriștilor Olt ar fi recomandat neeliberarea acesteia, întrucât îndeplinea toate condițiile legale, conform documentației depuse la dosar.

Examinându-se sentința atacată, în raport cu criticile formulate, cu probele administrate în cauză și cu dispozițiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., se constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Conform dispozițiilor art. 6 lit. f) din Legea nr. 38/2003, privind transportul în regim de taxi și în regim de închiriere, sintagma „dispecerat taxi” desemnează activitatea conexă transportului în regim de taxi care preia telefonic și transmite comenzile clientului, prin stația radio de emisie-recepție, către taximetrist, iar potrivit dispozițiilor art. 15 din aceeași lege, activitatea de dispecerat taxi poate fi executată numai de o persoană juridică română sau de către un operator de transport în regim taxi, în baza licenței de execuție distincte, eliberată de A.R.R., pe baza documentației detaliate la lit. a) - f) ale art. 15 alin. (1) (faptul că cele două activități necesită licențe distincte fiind recunoscut chiar și de recurenta-reclamantă).

Între aceste documente, la lit. e) a art. 15 alin. (1) din Legea nr. 38/2003, sunt prevăzute documentele solicitate de agențiile A.R.R., în legătură cu persoana desemnată să conducă activitatea de dispecerat.

Conform art. 20 alin. (1) lit. f) din Ordinul nr. 1170/2003, printre documentele care se depun în vederea eliberării licenței de execuție, pentru activitatea de dispecerat, este „recomandarea gratuită din partea camerelor taximetriștilor, ca filiale județene sau din partea unei societăți profesionale reprezentative la nivel național, prin filialele județene”.

În cauză, se constată că recurenta-reclamantă nu a prezentat o astfel de recomandare pentru obținerea licenței.

În aceste condiții se reține că în mod corect a apreciat instanța de fond, că recurenta-reclamantă nu a depus întreaga documentație. Aceasta, întrucât, pe de o parte, legiuitorul a stabilit condiții speciale pentru obținerea licenței pentru activitatea de dispecerat, chiar dacă această activitate este conexă transportului în regim de taxi. Pe de altă parte, recurenta-reclamantă nu a prezentat la dosarul cauzei, recomandarea Camerei taximetriștilor Olt, deși chiar Înalta Curte i-a acordat un termen în acest scop (încheierea din 29 noiembrie 2004). Mai mult, reprezentanta recurentei-reclamante, nu numai că nu a prezentat recomandarea, dar nici nu s-a mai prezentat la termenul acordat.

În plus, din adresa nr. 507 din 12 aprilie 2004, rezultă că recomandarea prezentată intimatei-pârâte A.R.R. Olt, a fost doar pentru operator de transport în regim taxi, Camera taximetriștilor precizând la 9 aprilie 2004, că nu s-a eliberat recomandare, și pentru activitatea de dispecerat.

Prin urmare, constatându-se că toate criticile formulate soluției atacate sunt nefondate, iar sentința este legală și temeinică, se va respinge recursul declarat în cauză, ca nefondat.

Văzând și dispozițiile art. 274 C. proc. civ., cererea intimatei-pârâte A.R.R., precum și dovezile privind cheltuielile efectuate, urmează a fi obligată recurenta-reclamantă, la plata către aceasta, a sumei de 9.107.776 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de SC R.S. SRL Slatina, împotriva sentinței civile nr. 458 din 2 iulie 2004, a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, ca nefondat.

Obligă recurenta la plata cheltuielilor de judecată către intimata A.R.R., în cuantum de 9.107.776 lei.

Pronunțată în ședința publică, astăzi 17 ianuarie 2005.