Municipality Loses Res Judicata and EU Funding Exclusion Challenge; Fiscal Liability Upheld.

Şedinţa publică din data de 29 ianuarie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea formulată reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Târgovişte, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice - M.D.R.A.P., a solicitat anularea Deciziei nr. 222/11.07.2014, înregistrată la M.D.R.A.P. cu nr. x/17.07.2014 şi la U.A.T. Municipiul Târgovişte sub nr. x/23.07.2014, prin care a fost respinsă contestaţia formulată de U.A.T. Municipiul Târgovişte, înregistrată la M.D.R.A.P. cu nr. x/11.06.2014, împotriva Procesului-verbal de stabilire a creanţelor bugetare rezultate din aplicarea dobânzii datorate nr. x/12.05.2014; anularea Procesului-verbal de stabilire a creanţelor bugetare rezultate din aplicarea dobânzii datorate nr. x/12.05.2014, privind proiectul cod SMIS 9983 "Reabilitarea, modernizarea, dezvoltarea şi echiparea infrastructurii educaţionale - Şcoala cu clasele I-VIII A. din Municipiul Târgovişte", precum şi suspendarea executării Procesului-verbal de stabilire a creanţelor bugetare rezultate din aplicarea dobânzii datorate nr. x/12.05.2014.

2. Soluţia instanţei de fond

Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 138 din 26 iulie 2018, a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Târgovişte, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva hotărârii instanţei de fond reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Târgovişte a declarat recurs.

Recursul este întemeiat pe dispoziţiile art. art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea recursului se arată că instanţa de fond în mod greşit a considerat că intimatul nu avea obligaţia de a suspenda procedura de constatare a creanţelor suplimentare atâta vreme câr procedura de contestare a titlului principal era nefinalizată, în fapt aceasta fiind doar o opţiune a intimatului.

Se mai susţine faptul că, intimatul a analizat solicitarea şi a respins-o printr-o decizie, care în opinia recurentei este nelegală, necuprinzând toate temeiurile legale în baza cărora aceasta a fost emisă.

În ceea ce priveşte aspectele de nelegalitate raportate la creanţa principală, recurenta precizează că instanţa a invocat autoritatea de lucru judecat în dosarul nr. x/2013, cauză despre care nu are cunoştinţă.

Recurenta susţine că astfel cum rezultă din analiza înscrisurilor aflate la dosar, dosarul în baza căruia a fost suspendată cauza de faţă are nr. 574/2/2014, iar nu 542/2/2013.

Se mai precizează că, în speţă, actele administrative contestate nu specifică explicit şi fără echivoc, pe bază de documente justificative, modul în care cheltuielile efectuate şi declarate de către beneficiarul UAT Municipiul Târgovişte nu respectă regulile de eligibilitate şi condiţiile de legalitate, realitate, regularitate, conformitate stabilite de normele şi reglementările comunitare şi naţionale sau specificaţiile contractuale.

Mai mult, actele administrative atacate nu probează explicit şi fără echivoc, pe bază de documente justificative, încadrarea cheltuielilor ca şi cheltuieli neeligibile, potrivit prevederilor H.G. nr. 759/2007 privind regulile de eligibilitate a cheltuielilor efectuate în cadrul operaţiunilor finanţate prin programele operaţionale.

Din această perspectivă, în opinia recurentei încadrarea cheltuielilor în categoria de cheltuieli neeligibile, potrivit dispoziţiilor art. 12 din H.G. nr. 759/2007, este nejustificată şi nemotivată.

Recurenta mai arată că intimatul nu probează explicit categoriile de cheltuieli care nu se încadrează în lista cu cheltuieli eligibile aprobată potrivit art. 13 alin. (2) din H.G. nr. 759/2007, avându-se în vedere conţinutul programului operaţional gestionat şi prevederile art. 34 alin. (2) din Regulamentul Consiliului nr. 1.083/2006, ale art. 7 alin. (3) şi art. 8 din Regulamentul nr. 1.080/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului şi ale art. 3 alin. (7) şi art. 11 alin. (4) din Regulamentul nr. 1.081/2006.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice a formulat întâmpinare, prin care a solicitat, în principal, anularea recursului pentru nemotivare, iar, în subsidiar, respingerea recursului, ca nefondat.

5. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

În ceea ce priveşte motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Înalta Curte are în vedere prevederile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., potrivit cărora în considerentele hotărârii "se vor arăta obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor."

Verificând conţinutul sentinţei atacate, instanţa de control judiciar constată că aceasta îndeplineşte exigenţele menţionate, întrucât judecătorul fondului a expus în mod clar şi logic argumentele care au fundamentat soluţia adoptată.

Înalta Curte apreciază că motivarea hotărârii judecătoreşti înseamnă, în sensul strict al termenului, precizarea în scris a raţionamentului care îl determină pe judecător să admită sau să respingă o cerere de chemare în judecată.

În cauza de faţă, instanţa de control judiciar consideră că hotărârea recurată îndeplineşte cerinţele impuse de art. 425 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Motivul de recurs analizat are în vedere fiecare dintre argumentele de fapt şi de drept folosite de reclamant în cererea de chemare în judecată, instanţa având posibilitatea să le grupeze şi să le structureze în funcţie de problemele de drept deduse judecăţii, putând să le răspundă prin considerente comune.

În motivarea hotărârii judecătoreşti se regăsesc toate susţinerile invocate de partea reclamantă în legătură cu nelegalitatea actelor administrative contestate în cauză, astfel că sentinţa nu este susceptibilă de a fi reformată prin prisma motivului de recurs cercetat.

În ceea ce priveşte motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că prin procesul-verbal de stabilire a creanţelor bugetare rezultate din aplicarea dobânzii datorate x/12.05.2014, privind proiectul cod SMIS 9983- Şcoala cu clasele I-VIII A. din Municipiul Târgovişte - prin care s-a stabilit dobânda de 43,85 de RON calculată conform O.U.G. nr. 66/2011 pentru debitul eferent notei de constatare a neregulilor şi stabilire a corecţiilor financiare x/07.11.2013.

Prin decizia 222 din data de 11.07.2014, pârâta a respins contestaţia formulată de către reclamantă, ca neîntemeiată.

La baza stabilirii accesoriilor datorate debitului principal a stat nota de constatare x din data de 07.11.2013 prin care pârâta i-a aplicat reclamantei o corecţie de 5% la valoarea contractului de achiziţie publică x din data de 17.08.2010, stabilindu-se o creanţă bugetară în cuantum de 3412,35 de RON.

În ceea ce priveşte susţinerile recurentei referitoare la inexistenţa unei nereguli în stabilirea creanţei principale, instanţa de control judiciar constată că legalitatea actului administrativ prin care creanţa a fost stabilită (Nota de constatare nr. x/07.112013) a fost cercetată de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în cadrul dosarului nr. x/2014

Astfel, prin Decizia nr. 935/2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a fost respins recursul formulat de către UATM Târgovişte şi s-au menţinut ca fiind temeinice şi legale Nota de constatare nr. x/07.112013 şi Decizia nr. 4/06.01.2014, sens în care operează puterea de lucru judecat.

Înalta Curte constată că susţinerile recurentei referitoare la menţionarea greşită a dosarului x/2013 în loc de 574/2/2014, de către instanţa de fond, nu poate constitui motiv de casare a hotărârii instanţei de fond, aceasta fiind de fapt o simplă eroare de tehnoredactare care nu poate afecta legalitatea şi temeinicia hotărârii.

De altfel, în considerentele hotărârii instanţei de fond, este menţionat dosarul nr. x/2014, iar prin încheierea de şedinţă din 21 ianuarie 2015 cauza a fost suspendată până la soluţionarea irevocabilă a acestui dosar.

Înalta Curte constată că, în cauză, neregula constă în acţiunea recurentei-reclamante de a se abate de la dispoziţiile legale în materia achiziţiilor publice, precum şi de la prevederile contractului de finanţare.

Prin neregula săvârşită s-a adus astfel prejudicii atât bugetului Uniunii Europene cât şi bugetului de stat, prin încasarea de către beneficiar a unor sume plătite necuvenit.

Dispoziţiile art. 2 alin. (4) din O.U.G. nr. 66/2011, stipulează că termenii de ... "prejudiciu" ... "au semnificaţia dată de reglementările incidente şi de ghidurile lor de aplicare, emise de Uniunea Europeană/donatorul public internaţional".

Potrivit art. 2 pct. 7 din Regulamentul (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului U.E "neregularitate" înseamnă orice încălcare a unei dispoziţii a dreptului comunitar care rezulta dintr-un act sau dintr-o omisiune a unui operator economic care are sau ar putea avea ca efect un prejudiciu la adresa bugetului general al Uniunii Europene prin imputarea unei cheltuieli necorespunzătoare bugetului general.

În acord cu legislaţia europeană, existenţa abaterii/neregulii/cheltuielii nejustificate presupune implicit potenţialitatea/existenţa prejudicierii bugetului U.E.

O neregulă cu impact financiar reprezintă o situaţie în care s-a realizat plata unor fonduri ce constituie cheltuieli nejustificate, prejudiciindu-se astfel bugetul european.

Cheltuielile sunt considerate eligibile dacă sunt în conformitate cu Hotărârea Guvernului nr. 759/2007 privind regulile de eligibilitate a cheltuielilor efectuate în cadrul operaţiunilor finanţate prin programele operaţionale, cu modificările şi completările ulterioare.

Potrivit art. 2, alin. (1), lit. d) din H.G. nr. 759/2007:

"Pentru a fi eligibilă, o cheltuială trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiţii cu caracter general, fără a încălca prevederile alin. (3), art. 3, art. 4 şi art. 5 alin. (2): să fie conformă cu prevederile legislaţiei naţionale şi comunitare".

Prin urmare, abaterile de la prevederile legislaţiei naţionale şi comunitare se sancţionează, consecinţa fiind neeligibilitatea acelor cheltuieli. Potrivit dispoziţiilor art. 28 din acelaşi act normativ, valoarea creanţei bugetare stabilită în baza prevederilor art. 27 se calculează prin stabilirea de corecţii financiare în conformitate cu prevederile anexei.

Înalta Curte apreciază că recurenta-reclamantă a acceptat finanţarea nerambursabilă şi s-a angajat să implementeze proiectul pe propria răspundere, în conformitate cu prevederile cuprinse în contract şi cu legislaţia naţională şi comunitară în vigoare.

Contractul de finanţare este un acord cu termeni specifici, privind furnizarea, în anumite condiţii, a finanţării nerambursabile pentru acoperirea parţială a costurilor eligibile efectuate în vederea implementării unui proiect şi o condiţie esenţială pentru ca o cheltuială să fie eligibilă, este ca aceasta să fie conformă cu prevederile legislaţiei naţionale şi comunitare.

Prin încheierea contractului de finanţare, beneficiarul a acceptat finanţarea nerambursabilă şi s-a obligat, potrivit art. 9 alin. (25), să respecte prevederile legislaţiei naţionale în domeniul achiziţiilor publice, nerespectarea acestor obligaţii conducând la neeligibilitatea cheltuielilor astfel efectuate.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că toate susţinerile sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect şi legal starea de fapt dedusă judecăţii, hotărârea pronunţată nefiind susceptibilă de criticile formulate, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a fondului şi a probatoriilor administrate.

Prin urmare, instanţa constată că susţinerile şi criticile recurentei sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală, motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fiind nefondat.

6. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Târgovişte împotriva sentinţei nr. 138 din 26 iulie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 29 ianuarie 2021.