Appeal over agency incompatibility ruling upheld; late-added claims and objections time-barred.

Şedinţa publică din data de 13 ianuarie 2021

Deliberând asupra recursului de faţă, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

I. Procedura în faţa primei instanţe

1. Cadrul procesual

Prin acţiunea înregistrată sub nr. x/2017 iniţial pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal şi, ulterior, în urma declinării competenţei (Sentinţa civilă nr. 3945/21.06.2017), pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, a solicitat:

- anularea Raportului de evaluare nr. x/01.03.2017 şi a tuturor actelor efectuate anterior de pârâtă;

- obligare la plata cheltuielilor de judecată.

Prin notele scrise formulate, pârâta a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată, susţinând, în esenţă, că raportul de evaluare este legal, temeinic şi că nu poate fi reţinută încălcarea prevederilor invocat de către reclamant.

La data de 10.01.2018 reclamantul a depus: 1) cerere completatoare, prin care a invocat noi motive de nelegalitate a raportului de evaluare, susţinând că a fost încălcat art. 26 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 176/2010, referitor la termenul în care poate fi aplicată sancţiunea disciplinară, şi că actul contestat a fost întocmit cu nerespectarea termenului de prescripţie extinctivă a răspunderii administrative a reclamantului; 2) excepţie de nelegalitate a Protocolului de cooperare încheiat între Agenţia Naţională de Integritate şi Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, completată la data de 25.04.2018; 3) excepţie preliminară cu privire la încălcarea art. 26 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 176/2010, prevedere care instituie o cauză de înlăturare a răspunderii disciplinare şi 4) excepţie preliminară privind prescripţia extinctivă a răspunderii administrative a reclamantului.

Prin încheierea de şedinţă din data de 10.01.2018, Curtea de Apel a calificat excepţiile preliminare menţionate drept cereri modificatoare, şi a admis excepţia tardivităţii formulării cererii modificatoare (completatoare) şi a excepţiilor preliminare.

La data de 25.04.2018, reclamantul a depus excepţie preliminară privind aplicarea cu prioritate a dreptului Uniunii Europene.

Prin încheierea de şedinţă din data de 25.04.2018, a fost respinsă ca inadmisibilă excepţia de nelegalitate a Protocolului încheiat între Agenţia Naţională de Integritate şi Oficiul Naţional al Registrului Comerţului.

Prin încheierea de şedinţă din data de 06.06.2018, Curtea de Apel a calificat excepţiile preliminare privind aplicarea cu prioritate a dreptului Uniunii Europene, depuse la data de 25.04.2018, ca fiind noi motive de nelegalitate a raportului de evaluare, având natura procesuală a unei cereri modificatoare, şi a admis excepţia tardivităţii invocării acestor noi motive de nelegalitate.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 3331 din 12 iulie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins cererile modificatoare (cererea completatoare şi excepţiile preliminare) depuse la data de 10.01.2018 şi cererile modificatoare (excepţiile preliminare) depuse la data de 25.04.2018, ca tardiv formulate, precum şi cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva sentinţei nr. 3331 din 12 iulie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamantul A., pentru motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi pct. 8 din C. proc. civ.

II. Analiza cererii de recurs

1. Motivele de fapt şi de drept relevante

Deşi recursul este structurat pe 2 puncte recurentul nu face referire în mod expres la incidenţa motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Ar rezulta un asemenea motiv din critica încheierilor de şedinţă din 10.01.2018 şi 6.06.2018 în care instanţa de fond a recalificat excepţiile formulate ca fiind cereri modificatoare şi a admis excepţia tardivităţii formulării acestora.

Prin încheierea de şedinţă din 10.01.2018 s-au soluţionat cererile reclamantului vizând o excepţie de nelegalitate a Protocolului de cooperare încheiat între intimata ANI şi Oficiul Naţional al Registrului Comerţului (ONRC) şi excepţiile preliminare, cu privire la încălcarea dispoziţiilor art. 26 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 176/2010 şi "privind prescripţia extinctivă a răspunderii.

Pentru excepţia de nelegalitate, pronunţarea a fost prorogată pentru termenul din 25.04.2018 fiind respinsă prin încheierea din acea dată .

Ceea ce a numit partea excepţie preliminară a fost calificat de către instanţa de fond cerere modificatoare, în raport de care s-a admis excepţia tardivităţii formulării lor.

Motivele invocate prin recurs nu aduc reale critici soluţiei amintite, cu atât mai mult cu cât reclamantul a recunoscut la termenul din 10.01.2018, depăşirea termenului de depunere a completării.

Aşa zisa "rezervare a dreptului de completare a cererii" nu doar că nu este prevăzut procedural, dar încalcă prevederile art. 204 alin. (1) C. proc. civ.

Şi la termenul din 25.04.2018 reclamantul mai depune o "excepţie preliminară" denumită de acesta de ordine publică privind aplicarea cu prioritate a dreptului Uniunii Europene, soluţionată la termenul din 6.06.2018 prin hotărâre, Curtea de apel, statuând în temeiul art. 22 alin. (4) din C. proc. civ., calificând excepţiile preliminare de ordine publică privind aplicarea cu prioritate a dreptului Uniunii Europene, depuse la data de 25.04.2018, ca fiind noi motive de nelegalitate a raportului de evaluare, având natura procesuală a unei cereri modificatoare a cererii iniţiale sub aspectul cauzei acţiunii, prin cauză înţelegându-se situaţia de fapt calificată juridic. Curtea de apel a avut în vedere că, deşi sunt intitulate excepţii, aceste apărări nu se încadrează în definiţia dată excepţiilor de procedură sau de fond de art. 245 din C. proc. civ.

Curtea de apel a admis excepţia tardivităţii invocării acestor noi motive de nelegalitate analizate, dezvoltate prin excepţiile preliminare de ordine publică privind aplicarea cu prioritate a dreptului Uniunii Europene depuse la dosar. Pe de o parte are în vedere faptul că, în cauză, nu este întrunită cerinţa privind acordul pârâtului de a proceda la judecarea acestei cereri modificatoare, potrivit art. 204 alin. (1) şi alin. (3) din C. proc. civ. . De asemenea, constată faptul că aceste noi motive de nelegalitate nu au fost invocate în termenul reglementat de art. 22 alin. (1) din Legea 176/2010 stabilit pentru contestarea raportului de evaluare.

Instanţa de recurs apreciază că niciuna din criticile aduse prin recurs, cu privire la calificarea dată "excepţiilor de ordine publică" nu poate fi primită, ele fiind motive de nelegalitate a raportului de evaluare care însă nu au fost invocate cu respectarea termenelor procedurale.

Că s-a ales această denumire tocmai pentru a se evita invocarea excepţiei tardivităţii nu are nicio importanţă, calificarea dată de judecătorul fondului, fiind conformă unei jurisprudenţe constante.

Fiind, deci, dată excepţia tardivităţii acestor completări, analiza acestor "excepţii" pe fondul (substanţa) lor, în mod justificat nu are a fi făcută.

Cât priveşte motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul l-a invocat.

1. referitor la soluţionarea "excepţiilor" mai sus analizate

Nu apar însă în motive argumentele concrete pentru care s-ar putea aprecia ca hotărârea a fost dată cu încălcarea ori aplicarea greşită a normelor de drept material.

Dincontră, aşa cum s-a analizat mai sus, instanţa de fond a făcut o corectă apreciere a normei legale.

2. Omiterea aplicări dispoziţiilor art. 26 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 176/2001 cu referire la o cauză de înlăturare a răspunderii administrative.

Reclamantul-recurent a invocat acest aspect prin prisma cererii completatoare, respinsă ca tardivă.

Astfel, această cerere fiind corect neanalizată pe fond, nu se poate prevala nimeni de utilizarea acestei căi "oblice" pentru a o repune în discuţie.

3.intervenirea prescripţiei extinctivă a răspunderii extinctive.

Invocarea, similară pct. 2, nu poate primi o altă soluţie, ea fiind invocată în aceeaşi cerere completatoare pentru acelaşi argument.

4. Încălcarea principiului priorităţii "dispoziţiilor din legislaţia CEDO".

Aspectul, generic de altfel şi invocat la fond doar prin concluzii scrise şi la dezbaterile finale nu reprezintă un veritabil motiv de recurs.

5.în ceea ce priveşte faptul că sentinţa ar fi fost pronunţată cu încălcarea priorităţii Dreptului Uniunii Europene privind protecţia datelor cu caracter personal prevăzut în Directiva 95/46 faţă de dispoziţiile cuprinse în art. 15 din Legea nr. 176/2010 cu referire la cauza Bara, trebuie amintit că acest aspect a fost tranşat prin încheierea din 6.06.2018 prin care s-a admis excepţia de tardivitate a încălcării aplicării cu prioritate a dreptului UE.

Este de subliniat că aceste prime puncte din recurs nu reprezintă o veritabilă critică a soluţiei instanţei de fond, iar o aplicare restrictivă sistematică a definiţiei recursului ar conduce la respingerea lor ca inadmisibile.

Pe chestiunile de fond ale sentinţei s-a invocat:

1. Aprecierea eronată ca legale a actelor efectuate de ANI acestea fiind lovite de nulitate absolută, conform dispoziţiilor art. 13 alin. (2) din Legea nr. 176/2010.

Referirea este la solicitarea de informaţii nepublice numai după informarea persoanei, cu trimitere la enumerarea informaţiilor de interes public prevăzute de Legea nr. 554/2001.

În realitate ANI a solicitat şi recepţionat date şi informaţii cu privire la recurentul-reclamant înainte de această dată, după cum urmează:

* Solicitarea trimisă către Primăria municipiului Mărginită, jud. Bihor, la care aceasta a răspuns prin adresa nr. x/18.04.2016;

* Solicitarea trimisă Oficiului Naţional al Registrului Comerţului la care aceasta a răspuns prin adresa nr. x/05.04.2016;

Instanţa de fond afirmă că informaţiile obţinute în prezenta speţă referitoare la Recurentul-reclamant sunt informaţii publice, fiind la dispoziţia publicului, motiv pentru care nu se poate reţine încălcarea de către intimata-pârâtă ANI a art. 20 raportat la art. 13 alin. (2) din Legea nr. 176/2010, astfel corect reţinut.

Jurisprudenţa instanţelor cu privire la definirea în acest context a informaţiilor publice este constantă, de aceea recurentul nici nu indică care ar fi informaţia nepublică obţinută de intimată.

Atât hotărârile autorităţi locale unde funcţiona reclamantul cât şi înscrisurile provenind de la ORC nu sunt altceva decât acte la care orice cetăţean are acces (hotărârea de Consiliu Local se publică şi în presa ORC este în esenţa lui în registrul public, astfel că nu sunt reale afirmaţii despre încălcarea art. 20 raportat la art. 13 din Legea nr. 126/2010.

2. Referitor la încălcarea dreptului la apărare în procedura administrativă în faţa ANI prevăzut de art. 8 alin. (3) din Legea nr. 176/2010, recurenta se referă la "obligativitatea înlăturării motivate a apărărilor persoanei evaluate".

Nu doar că acest aspect nu este prevăzut normativ, art. 20 şi 21 din Legea nr. 126/2010 prevăzând limitativ aspectele obligatorii ce incumbă inspectorului de integritate dar, ca şi în alte materii se face confuzie între procedura administrativă şi ce judecătorească în materia motivării actului.

Conform art. 21 din lege, raportul trebuie să conţină punctul de vedere al persoanei evaluate nu şi analiza acestor susţineri.

3. Referitor la inexistenţa stării de incompatibilitate decurgând din inexistenţa faptei, apărările, aceleaşi ca şi în faţa instanţei de fond, au fost că înregistrarea ulterioară a modificărilor şi a noului act constitutiv actualizat al Societăţii s-a făcut cu întârziere, din cauza unor motive obiective ce au ţinut de starea de sănătate a recurentul-reclamantului.

Înregistrarea noului act constitutiv al Societăţii a operat cu întârziere în evidenţa Registrului Comerţului, la data de 19.08.2013, din cauza problemelor de sănătate pe care le-a avut recurentul-reclamant, aspect învederat încă din cuprinsul punctului de vedere prezentat în cadrul procedurii administrative.

Însă cum s-a stabilit jurisprudenţial doar o dată certă, precum înregistrarea în RC poate face dovada în astfel de situaţii.

Răsturnarea acesteia poate fi făcută doar cu mijloace de probă pertinente şi reale.

Or, aprecierea ca în toată perioada din 14.10.2007 până la 19.08.2018 recurentul ar fi fost în imposibilitatea rezolvării situaţiei sale nu poate fi reţinută ca obiectivă.

De altfel, şi din motivele invocate referitoare la starea de sănătate, referirile sunt doar la anul 2013, în timp ce incompatibilitatea datează din 18.07.2012.

În concluzie în raport de motivele invocate, hotărârea instanţei de fond apare ca temeinică şi legală.

2. Temeiul de drept al soluţiei adoptate în recurs

Cum în raport de motivele invocate nu apar incidente dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ., Înalta Curte în temeiul dispoziţiilor art. 496 C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 3331 din 12 iulie 2017 şi a încheierilor de şedinţă din 10 ianuarie 2018 şi 06 iunie 2018 pronunţate de către Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2017, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 13 ianuarie 2021.