Validity of fiscal precautionary measures: right to be heard and 150% asset value limit under Fiscal Procedure Code
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal of the tax authorities, upholding the appellate court’s decision that annulled the administrative decision instituting precautionary measures. The dispute centered on a tax authority’s imposition of a precautionary lien on a company’s sole major asset, a biomass co-generation plant, to secure an estimated corporate income tax debt of approximately 1.1 million RON arising from a fiscal inspection that disallowed depreciation deductions. The court ruled in favor of the taxpayer, finding the administrative act illegal for three decisive reasons: (1) violation of the right to be heard under Article 9(1) of the Fiscal Procedure Code, as the authorities failed to justify that delay in decision-making would have negative consequences regarding the taxpayer’s fiscal situation; (2) lack of adequate motivation, where the authorities’ generic assertion of a risk of asset diversion was not supported by evidence of specific conduct or imminent danger, noting that the taxpayer had a history of timely tax compliance; and (3) disproportionate measure under Article 28 of Order No. 2546/2016, as the secured asset’s value exceeded the estimated debt by 670%, vastly surpassing the permissible 150% limit, and the fact that it was the taxpayer’s only real estate did not justify bypassing statutory caps.
Legislator headnote
AI generatedart. 453 alin. (1) C. proc. civ, art. 9 alin. (12) lit. d) din Legea nr. 207/2015, art. 9 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 207/2015, art. 9 alin. (1) lit. a) din legea nr. 207/2015, art. 3 din Legea nr. 15/1994, art. 28 din legea nr. 227/2015; Validity of fiscal precautionary measures: right to be heard and 150% asset value limit under Fiscal Procedure Code: The dispute centered on a tax authority’s imposition of a precautionary lien on a company’s sole major asset, a biomass co-generation plant, to secure an estimated corporate income tax debt of approximately 1.1 million RON arising from a fiscal inspection that disallowed depreciation deductions. The court ruled in favor of the taxpayer, finding the administrative act illegal for three decisive reasons: (1) violation of the right to be heard under Article 9(1) of the Fiscal Procedure Code, as the authorities failed to justify that delay in decision-making would have negative consequences regarding the taxpayer’s fiscal situation; (2) lack of adequate motivation, where the authorities’ generic assertion of a risk of asset diversion was not supported by evidence of specific conduct or imminent danger, noting that the taxpayer had a history of timely tax compliance; and (3) disproportionate measure under Article 28 of Order No. 2546/2016, as the secured asset’s value exceeded the estimated debt by 670%, vastly surpassing the permissible 150% limit, and the fact that it was the taxpayer’s only real estate did not justify bypassing statutory caps.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural basis cited for the dismissal of the appeal as unfounded.
Full text
Şedinţa publică din data de 9 ianuarie 2020
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii
Prin cererea adresată Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal la data de 13.06.2017 şi înregistrată sub nr. x/2017, reclamanta A. S.R.L. Rădăuţi în contradictoriu cu pârâţii Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Suceava şi Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi, a formulat contestaţie prin care a solicitat anularea actului administrativ reprezentat de Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr. 32 din 23.05.2017, emisă de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Suceava, pe care o consideră nelegală şi netemeinică, precum şi a tuturor actelor subsecvente, cu consecinţa ridicării de urgenţă a măsurilor asigurătorii dispuse şi în temeiul art. 453 alin. (1) C. proc. civ., obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acţiunii, a arătat că motivele de fapt şi de drept pentru care apreciază că Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr. 32 din 23.05.2017 este nelegală şi netemeinică sunt: actul administrativ, nu este motivat în concordanţă cu rigorile impuse de Codurile de procedură fiscală si civilă, nefăcând referire la niciun element de fapt concret care sa indice starea de pericol; a fost încălcat dreptul de a fi ascultat, prevăzut de art. 9 alin. (1) Codul de procedură fiscală; nu au fost respectate dispoziţiile art. 28 lit. a) din Ordinul nr. 2546/2016 cu privire la valoarea bunurilor sechestrate, constituindu-se un sechestru asupra unui bun cu o valoare de şapte ori mai mare decât cea a debitului estimat şi care reprezintă principala sursă de venituri a societăţii.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 116 din 18 septembrie 2017, Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis contestaţia formulată de reclamanta A. S.R.L. Rădăuţi în contradictoriu cu pârâţii Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Suceava şi Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi .
A anulat Decizia de instituire a măsurilor asiguratorii nr. x/23.05.2017, emisă de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Suceava.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva sentinţei civile recurate a formulat recurs pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Suceava în nume propriu şi în calitate de reprezentant al Direcţiei Generale Regionale a Finanţelor Publice Iaşi criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Criticile vizează cazul prevăzut de art. 488 pct. 6, 8 C. proc. civ.
A arătat recurenta că instanţa de fond în mod greşit a reţinut că este întemeiată acţiunea reclamantei apreciind că în cauză nu s-a realizat audierea contribuabilului, decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nu ar fi motivată, respectiv că valoarea bunului imobil asupra căruia s-a dispus instituirea sechestrului asigurător depăşeşte cu mult limita de 150% din valoarea sumei estimate/stabilite, contrar art. 28 din Ordinul nr. 2546/2016 din 5 septembrie 2016 pentru aprobarea Procedurii de aplicare a măsurilor asigurătorii de către organele fiscale competente şi pentru aprobarea modelelor, modului de utilizare şi de păstrare a unor formular.
A susţinut reurenta că motivele reţinute de prima instanţă sunt neîntemeiate având în vedere următoarele considerente:
Analiza instanţei de fond a pornit de la o premisă eronată, respectiv cea de a stabili dacă măsurile asigurătorii dispuse în temeiul noului Codul de procedură fiscală constituie sau nu măsuri de executare silită, pentru a se verifica incidenţa în speţă a prevederilor art. 9 alin. (12) lit. d) din Legea nr. 207/2015, potrivit cărora organul fiscal nu este obligat să asigure contribuabilului/plătitorului posibilitatea de a-şi exprima punctul de vedere atunci urmează să se ia măsuri de executare silită.
Întrucât în cauză s-a reţinut că sunt date condiţiile prevăzute de art. 9 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 207/2015, rezultă că organul fiscal nu era obligat să asigure contribuabilului/plătitorului posibilitatea de a-şi exprima punctul de vedere cu privire la faptele şi împrejurările relevante în luarea deciziei.
Totodată, a susţinut recurenta că se impune a fi reţinut şi faptul că art. 9 alin. (1) lit. a) din legea nr. 207/2015 nu îngrădeşte în niciun mod posibilitatea părţii de a se adresa instanţelor judecătoreşti pentru contestarea deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii şi de a se prevala, în acest cadru, de toate garanţiile care caracterizează dreptul la un proces echitabil.
Raţiunea instituirii măsurilor asigurătorii constă în garantarea recuperării obligaţiilor datorate, acestea reprezentând o măsură de siguranţă a creditorului, premergătoare actelor de executare silită, că va avea de unde să-şi îndestuleze creanţa. Caracteristica instituirii măsurilor asigurătorii este urgentă.
Decizia de instituire a măsurilor asigurătotii nr. 32/23.05.2017 a fost emisă în urma întocmirii de către AJFP Suceava a procesului-verbal nr. x/13.03.2017, prin care la S.C. A. S.R.L. Rădăuţi au fost estimate obligaţii de plată în sumă totală de 1.121.554 RON.
Contrar reţinerilor judecătorului fondului, recurenta a susţinut că decizia de instituirea măsurilor asigurătroii este motivată atât în fapt cât şi în drept, cuprinzând elementele care se permită atât cunoaşterea raţiunilor pentru care s-a dispus instituirea măsurilor asigurătorii, cât şi controlul de legalitate al măsurilor dispuse.
Pericolul este circumscris de însuşi modul în care contibuabilul a tratat din punct de vedere fiscal şi contabil operaţiunuile care au făcut obiectul controlului.
La data controlului, S.C. A. S.R.L. nu a făcut dovada proprietăţii şi a valorii bunului " Centrala co-generare pentru producerea energie electrică şi termică" cu documente fiscale de la furnizor. În acelaşi timp, contribuabilul a înregistrat cheltuieli cu amortizarea la facturi de avans primite de la furnizor, în sumă de 7.009.710 RON, aferentă perioadei mai- decembrie 2016.
Inspecţia fiscală a cosntatat că aceste cheltuieli nu sunt deductibile fiscal la calculul impozitului pe profit, întrucât se încalcă disp. art. 3 din Legea nr. 15/1994 privind amortizarea capitalului imobilizat în active corporale şi necorporale, respectiv art. 28 din legea nr. 227/2015 . În aceste condiţii s-a estimat un profit impozabil suplimentar de 7.009.710 RON cu un impozit pe profit aferent de 1.121.554 RON (7009.710 x16%).
Astfel, a susţinut recurenta că s-a procedat în deplină concordanţă cu dispoziţiile art. 213 din Legea nr. 207/2015 la emiterea deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii, precum şi în ceea ce priveşte instituirea măsurilor asigurătorii, în acord cu art. 11 din Legea nr. 141/2005 şi cu dispoziţiile Deciziei Curţii de Justiţie a Uniunii Europene pronunţată în cauza C-642/11, respectiv C- 643/11, s-a dispus instituirea măsurilor asigurătorii.
S-a constatat existenţa pericolului de risipire, ascundere sau sustragere a patrimoniului, periclitând sau îngreunând colectarea sumelor datorate bugetului de stat.
În ceea ce priveşte cel de-al treilea motiv de pretinsă nelegalitate a deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr. x/23.05.2017 reţinut de instanţa de fond, recurenta a arătat că potrivit art. 28 din Ordinul nr. 2546/2016 din 5 septembrie 2016, în cazul bunurilor proprietate a debitorului, dispunerea măsurilor asigurătorii se efectuează, de regulă, în limita a 150% din valoarea sumi iestimate/stabilite.
Însă instanţa de fond a omis a avea în vedere faptul că măsura asigurătorie constând în sechestru asigurător a fost instituită asupra singurului bun imobil identificat în patrimoniul contribuabilului S.C. A. S.R.L.. Respectiv "Grup co-generare pe biomasă" din loc. Rădăuţi, jud. Suceava.
Grupul co-generare pe biomasă indisponibilizat reprezintă un bun care prin natura lui, nu poate fi fracţionat pentru a se asigura instituirea măsurilor asigurătorii în limita a 150% din valoarea sumei estimate/stabilite.
4. Apărările formulate în cauză
Intimata-reclamantă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Recurentul a formulat răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea apărărilor formulate şi admiterea recursului aşa cum a fost formulat.
La data de 06.09.2019, intimata-reclamantă a transmis la dosarul cauzei note scrise prin care arată că recursul formulat de pârâtă este lipsit de interes impunându-se respingerea acestuia ca atare, raportat la Decizia de ridicare a sechestrului asigurător aplicat asupra bunurilor, precum şi Încheierea O.C.P.I. - B.C.P.I. Rădăuţi care confirmă faptul că au fost ridicate măsurile asigurătorii dispuse prin Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr. x/23.05.2017 emisă de A.J.F.P. Suceava, a cărei anulare face obiectul prezentului dosar. A depus în acest sens înscrisurile despre care a făcut vorbire în notele scrise.
II. Soluţia instanţei de recurs
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Examinând recursul formulat de pârâtă raportat la hotărârea instanţei de fond şi la probele administrate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat având în vedere următoarele considerente:
Cu privire la cazul de casare prev. de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. invocat de recurenta, Înalta Curte constată că nu este fondat .
Potrivit dispoziţiilor art. 425 C. proc. civ., considerentele hotărârii trebuie să cuprindă motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor.
Motivarea este elementul esenţial al unei hotărâri judecătoreşti, obligativitatea motivării hotărârii judecătoreşti reprezintă o condiţie a procesului echitabil, exigenţă prevăzută atât de Constituţia României (art. 21 alin. (3) cât şi de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului (art. 6 paragraf 1).
De asemenea, nu se poate reţine vreo omisiune a instanţei de fond de a cerceta şi analiza în mod efectiv cererea de chemare în judecată, raportat la obiectul acesteia, hotărârea permite instanţei de control judiciar analiza acesteia în recurs, fiind îndeplinite exigenţele desfăşurării unui proces echitabil.
Prin urmare, nu se poate reţine nici că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre în baza unor motive străine de natura cauzei, criticile recurentei sunt nefondate şi nu atrag incidenţa motivului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 pct. 6 C. proc. civ.
De altfel, recurenta nu a adus critici cu privire la acest caz de casare, fiind invocat formal, doar în drept.
Cu privire la cazul de casare prev. de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că nici acesta nu este fondat.
Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr. 32 din 23.05.2017 emisă de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Suceava, care face obiectul cauzei a fost emisă ca urmare a controlului inopinat efectuat de către inspectorii fiscali din cadrul Administraţiei Judeţene a Finanţelor Publice Suceava la societatea A. S.R.L. în perioada 27.02.2017 - 07.03.2017, finalizat prin emiterea Procesului-verbal nr. x/13.03.2017. Prin procesul-verbal, organele fiscale au concluzionat că societatea A. S.R.L. nu a făcut dovada proprietăţii şi a valorii Centralei de cogenerare pentru producere energie electrica şi termica situate în Comuna Reci şi în consecinţă, au considerat că societatea a înregistrat în mod eronat cheltuieli cu amortizarea în sumă de 7.009.710 RON, aferente perioadei mai - decembrie 2016. În consecinţă, prin procesul-verbal a fost estimat un impozit pe profit suplimentar în cuantum de 1.121.554 RON.
Instanţa de fond a stabilit corect chestiunea de drept supusă dezbaterilor în prezenta cauză, şi anume dacă măsurile asigurătorii dispuse în cauză în temeiul noului cod de procedură fiscală constituie sau nu măsuri de executare silită.
Cu privire la critica recurentei privind neaudierea contribuabilului, Înalta Curte constată că în mod corect a reţinut instanţa de fond că în cazul deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii sunt aplicabile disp. art. 9 din Codul de procedură fiscală, privind dreptul contribuabilului de a fi ascultat, astfel încât nerespectarea acestui drept constituie o încălcare a dreptului la apărare.
Derogarea instituită de legiuitor prin art. 9 alin. (1) lit. a) C. proc. civ..fiscală, priveşte situaţia în care întârzierea în luarea deciziei ar avea consecinţe negative în ceea ce priveşte constatarea situaţiei fiscale reale privind executarea obligaţiilor contribuabilului sau pentru luarea altor măsuri prevăzute de lege .
Or, în cuprinsul deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nu există nicio menţiune privind eventualele consecinţe negative pe care le-ar fi putut cauza întârzierea în luarea acestor măsuri.
În acest sens, instanţa de fond a invocat cauza Kamino International Logistics BV (C-129/13), Datema Hellmann Worldwide Logistics BV (C130/13)împotriva Staatssecretaris van Financien, prin Hotărârea Curţii din 3 iulie 2014, prin care s-a statuat în sensul că:
"Principiul respectării dreptului la apărare de către administraţie şi dreptul care decurge din acesta, pentru orice persoană, de a fi ascultată înainte de adoptarea oricărei decizii care ar putea să aducă atingere intereselor sale, astfel cum se aplică acestea în cadrul Regulamentului (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului din 12 octombrie 1992 de instituire a Codului vamal comunitar, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 2700/2000 al Parlamentului European Şi al Consiliului din 16 noiembrie 2000, pot fi invocate în mod direct particulari în faţa instanţelor naţionale".
De asemenea, nu este întemeiată nici critica recurentei privind soluţia instanţei de fond în ceea ce priveşte nemotivarea actului administrativ contestat.
Cu toate că recurenta-pârâtă a susţinut că pericolul este circumscris de însuşi modul în care contribuabilul a tratat din punct de vedere fiscal şi contabil operaţiunea care a făcut obiectul controlului, existenţa unor eventuale înregistrări eronate nu poate fi identificată printr-o acţiune de sustragere de la plata obligaţiilor fiscale.
Or, prin decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nu este menţionat care este cazul care a condus la instituirea măsurii şi nici cea a pericolului concret care urma să împiedice colectarea eventualelor creanţe.
Înalta Curte nu poate primi susţinerea recurentei potrivit căreia pericolul este circumscris de însuşi modul în care contribuabilul a tratat din punct de vedere fiscal şi contabil operaţiunile care au făcut obiectul controlului .
Astfel, în mod corect a reţinut instanţa de fond în sensul că pericolul ar rezulta in prezumtiva faptă de înregistrare eronată în contabilitate a unor operaţiuni, nu poate fi considerată ca fiind o abordare judicioasă a textului legal, simpla stabilire a unor obligaţii fiscale nereprezentând prin ea însăşi o dovadă suficientă a faptului că reclamanta se va sustrage de la executarea silită sau va îngreuna colectarea.
Din actele dosarului, rezultă comportamentul unui bun contribuabil, în ceea ce o priveşte pe intimata-reclamantă, care îşi declară şi achită la timp obligaţiile fiscale, dar şi că nu a înstrăinat bunuri din patrimoniu în ultimii 6 ani.
De asemenea, critica recurentei potrivit căreia s-a constatat existenţa pericolului de risipire, ascundere sau sustragere a patrimoniului, periclitând sau îngreunând colectarea sumelor datorate bugetului de stat, nu este susţinută de niciun înscris sau vreo altă probă doveditoare, fiind practic o simplă afirmaţie susţinută formal în justificarea legalităţii actului administrativ contestat.
Cu privire la critica recurentei privind reţinerea instanţei de fond a încălcării de către pârâtă a disp. art. 28 din Ordinul nr. 2546/2016, Înalta Curte constată nici aceasta nu este întemeiată.
Astfel, în mod corect a reţinut prima instanţă că faţă de valoarea estimată a obligaţiilor fiscale estimate a fi stabilite în sarcina reclamantei, respectiv suma de 1.121.554 RON, valoarea bunului imobil asupra căruia s-a dispus instituirea sechestrului asigurator depăşeşte cu mult limita de 150%, reprezentând 670% din aceasta.
În egală măsura, nu poate fi primită susţinerea recurentei potrivit căreia, măsura asigurătorie a fost instiuită pe acel imobil cu o valoare care depăşeşte cu mult eventualele creanţe, deoarece era singurul bun imobil identificat în patrimoniul contribuabilului S.C. A. S.R.L..
Acest argument nu îndreptăţeşte în niciun fel o autoritate să instituie măsuri asigurătorii în afara cadrului legal în materie.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată că prima instanţă a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
În temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul formulat de pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Suceava în nume propriu şi în calitate de reprezentant al Direcţiei Generale Regionale a Finanţelor Publice Iaşi împotriva sentinţei civile nr. 116 din 18 septembrie 2017 a Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 9 ianuarie 2020.