Eligibility for compensation under Law No. 309/2002: requirement of service in labor detachments under the General Directorate of Labor versus military units

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată sub nr. 6067 din 23 martie 2004, la Curtea de Apel Cluj, reclamantul M.M. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Sălaj, modificarea hotărârii nr. 2911 din 25 iulie 2003, prin care i-a fost recunoscut dreptul de a beneficia de indemnizația prevăzută de Legea nr. 309/2002, numai pe perioada 28 iulie 1951 - 2 august 1952.

Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 656 din 18 mai 2004, a respins ca rămasă fără obiect, acțiunea reclamantului M.M., împotriva Casei Județene de Pensii Sălaj, pentru acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 309/2002, aferente perioadei 28 iulie 1951 - 2 august 1952. A respins ca neîntemeiată, cererea aceluiași reclamant, pentru acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 309/2002, aferente perioadei 2 august 1952 - 27 iulie 1954.

În motivarea soluției s-a reținut că în urma revizuirii dosarului reclamantului, pârâta Casa Județeană de Pensii Sălaj a emis o nouă decizie, nr. 2911 din 1 aprilie 2004, prin care a stabilit reclamantului, calitatea de beneficiar al prevederilor Legii nr. 309/2002, pentru perioada 28 iulie 1951 - 2 august 1952. Pentru perioada 2 august 1952 - 27 iulie 1954, reclamantul a efectuat stagiul militar la U.M. 04600, iar nu în detașamente de muncă.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, reclamantul M.M., susținând că sentința este lipsită de temei legal, întrucât a prestat muncă pe toată durata efectuării stagiului militar.

Examinând cauza, în raport cu motivele invocate, precum și potrivit art. 3041 C. proc. civ., se constată că recursul este nefondat.

Legea nr. 309/2002 prevede în art. 1, că beneficiază de drepturile acordate prin această lege, numai persoanele, cetățeni români, care au efectuat stagiul militar în detașamente de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950 - 1961.

Deci, prin această reglementare, legiuitorul a instituit două condiții care trebuie îndeplinite cumulativ de către persoana care pretinde acordarea drepturilor prevăzute de lege: să fi efectuat stagiul militar în cadrul unor detașamente de muncă, iar nu în cadrul unor unități militare, iar a doua condiție este aceea ca acele detașamente să fi făcut parte din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii.

Or, în cauză, reclamantul a efectuat stagiul militar în perioada 2 august 1952 - 27 iulie 1954, la U.M. 04600, potrivit livretului militar și fișei de evidență emisă de U.M. 02405 Pitești

Se reține, de asemenea, că Ministerul Apărării Naționale - Statul Major General - Serviciul Arhive și Documentare Militară a comunicat cu nr. A/452 din 4 martie 2003, Casei Naționale de Pensii și Asigurări Sociale, că: „militarii care au menționat în livret sau în fișa de evidență personală, că au satisfăcut stagiul militar în unități militare, nu au făcut parte din Direcția Generală a Serviciului Muncii. Aceștia au prestat activități de muncă în cadrul armatei române”.

În consecință, recursul este nefondat și va fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de M.M. împotriva sentinței civile nr. 656 din 18 mai 2004 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 martie 2005.