Financial regulator trading suspension measure upheld; appeal for stay of execution dismissed as unfounded and moot

Şedinţa publică din data de 29 ianuarie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea formulată, reclamanţii Societatea de Investiţii Financiare Transilvania S.A., A., B. în contradictoriu cu pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară au solicitat suspendarea executării Deciziei A.S.F. nr. 539 din 27.04.2020 până la pronunţarea instanţei de fond asupra acţiunii în anulare, cu cheltuieli de judecată.

2. Soluţia instanţei de fond

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 321 din 29 mai 2020, a admis excepţia lipsei calităţii de reprezentanţi legali ai reclamantei SIF Transilvania S.A. în ceea ce îi priveşte pe A. şi pe B. şi, pe cale de consecinţă, a anulatcererea de suspendare formulată de reclamanta SIF Transilvania S.A., ca fiind formulată prin intermediul unor persoane fără calitate de reprezentanţi legali, a respins ca inadmisibile în principiu cererile de intervenţie accesorie formulate de C. şi D. Adrian şi a respins cererea de suspendare formulată de reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară, ca rămasă fără obiect.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva hotărârii instanţei de fond reclamanţii A. şi B. au declarat recurs.

Recursul este întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6, 7 şi 8 C. proc. civ.

După o amplă prezentare a situaţiei de fapt, în motivarea recursului se arată că prin sentinţa recurată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii [motiv de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ..]. incidenţa, deopotrivă, şi a art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Se susţine că în mod greşit, prima instanţă a admis excepţia lipsei calităţii de reprezentant, soluţia instanţei fiind nelegală, astfel că sunt incidente motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ. şi art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

De asemenea, se mai arată că instanţa a procedat la analiza unor aspecte ce au fost deja tranşate în mod definitiv prin Decizia nr. 291/06.05.2020, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, în dosarul nr. x/2020, în sensul respingerii excepţiei lipsei calităţii de reprezentanţi ai S.I.F.T. în ceea ce îi priveşte pe F. şi G..

Instanţa, practic, a procedat la reinterpretarea unei situaţii, ce a fost tranşată în mod definitiv, de o instanţă de acelaşi grad. Procedându-se astfel, este mai mult decât evidentă incidenţa motivului de recurs prevăzut de art. 448 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., respectiv încălcarea autorităţii de lucru judecat.

Contrar celor acreditate de către instanţa de fond, recurenţii precizează că figurează la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului şi au calitatea de reprezentanţi legali ai societăţii, sens în care, în mod greşit, s-a admis excepţia lipsei calităţii de reprezentant.

În opinia recurenţilor, aspectul reprezentativităţii în cadrul Directoratului S.I.F.T., ca motiv de nulitate a cererii de suspendare a Deciziei atacate reţinute de instanţă, trebuia să fie analizat în raport de momentul îndeplinirii actului de procedură (şi anume, formularea cererii de suspendare), la fel ca în cazul nulităţii oricărui act juridic (declararea/constatarea nulităţii intervenind pentru motive incidente la momentul încheierii actului).

De asemenea, recurenţii mai susţin că în mod greşit, prima instanţă a reţinut că cererea de suspendare a deciziei a rămas fără obiect.

În analiza şi interpretarea situaţiei de fapt incidente în cauză, instanţa de fond a reţinut în mod eronat faptul că, la momentul soluţionării cauzei, respectiv la momentul pronunţării sentinţei recurate, cauza ar fi rămas fără obiect ca urmare a îndeplinirii termenului de 10 zile prevăzut în art. 1 al Deciziei atacate.

În primul rând, termenul de 10 zile la care s-a raportat instanţa de fond, respectiv perioada cuprinsă între data de 27.04.2020 - 06.05.2020, a avut ca unic scop stabilirea perioadei de suspendare de la tranzacţionare a acţiunilor S.I.F. Transilvania S.A. şi nicidecum stabilirea perioadei de timp în care urmau a fi îndeplinite obligaţiile prevăzute în conţinutul art. 2 şi art. 3 din Decizia atacată.

Astfel, raţionamentul restrictiv al instanţei de fond, referitor la limitarea perioadei de aplicare de 10 zile a întregului conţinut al Deciziei atacate şi nu doar a art. 1 al acestei decizii, reprezintă o atingere gravă a drepturilor privind accesul la justiţie, precum şi o adăugire nepermisă efectuată de către instanţă asupra actului administrativ atacat.

Pe de o parte, instanţa a apreciat în mod eronat faptul că art. 2 şi art. 3 ale Deciziei atacate ar fi avut o perioadă de aplicare limitată la 10 zile, de vreme ce termenul de 10 zile a fost prevăzut doar pentru suspendarea de la tranzacţionare a acţiunilor S.I.F.T., respectiv doar în conţinutul art. 1 al Deciziei atacate.

Pe de altă parte, instanţa de fond a reţinut că, prin art. 2 şi 3 din Decizia atacată, A.S.F. a stabilit obligaţia în sarcina Consiliului de Supraveghere al S.I.F.T. de a întocmi şi publica un raport în vederea informării corespunzătoare a investitorilor/acţionarilor cu privire la actul de administrare, respectiv ca raportul respectiv să fie asumat de Preşedintele Consiliului de Supraveghere şi de un alt membru al Consiliului de Supraveghere, argumentând că această obligaţie ar fi continuat să existe şi în deciziile ulterioare emise de A.S.F, deci dincolo de termenul iniţial de 10 zile.

Or, este total eronată opinia instanţei de fond, referitoare la aplicarea limitată la 10 zile a obligaţiilor impuse prin art. 2 şi 3 a Deciziei atacate, întrucât tocmai imposibilitatea constituirii în mod legal şi statutar al Consiliului de Supraveghere al S.I.F.T. în viitor, respectiv conflictul privind stabilirea persoanei care deţine în mod legal şi statutar calitatea de Preşedinte al Consiliului de Supraveghere al S.I.F.T. au fost factori care au condus la emiterea de către A.S.F. a Deciziei atacate, precum şi a altor decizii similare, emise anterior sau ulterior acesteia.

O atare interpretare este de altfel profund eronată întrucât, în cele 10 zile pe care instanţa de fond le-a reţinut ca fiind aplicabile în cazul prevederilor de la art. 2 şi 3 a Deciziei atacate, nu putea fi rezolvată situaţia juridică privind reprezentativitatea de la nivelul S.I.F.T.

În susţinerea recursului sunt redate texte de lege incidente pricinii şi practică judiciară.

4. Apărările formulate în cauză

Intimaţii Autoritatea de Supraveghere Financiară şi SIF Transilvania au formulat întâmpinări, prin care au solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

5. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurenţi, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimaţilor, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că prin Decizia A.S.F. nr. 525/22.04.2020 s-a respins solicitarea S.I.F. Transilvania de autorizare a domnilor A., H. şi B. în funcţia de membri ai Directoratului societăţii, pentru un nou mandat de patru ani, începând cu data de 20.04.2020, în conformitate cu prevederile art. 30 alin. (6) din Regulamentul A.S.F. nr. 1/2019.

De asemenea, pârâta A.S.F. a emis Decizia nr. 526/22.04.2020 prin care a suspendat de la tranzacţionare acţiunile emise de SIF Transilvania S.A.. până pe data de 24.04.2020. inclusiv în vederea informării în mod corespunzător a investitorilor.

Prin aceeaşi decizie, s-a stabilit că SIF Transilvania S.A. are obligaţia de a asigura întocmirea şi publicarea, de îndată, dar nu mai târziu de 24.04.2020, a unui raport în vederea informării corespunzătoare a investitorilor/acţionarilor cu privire la modificările intervenite în conducerea emitentului ca urmare a respingerii de către A.S.F. a cererii de autorizare a dlor. A., H. şi B. în funcţia de membri ai Directoratului, precum şi cu privire la situaţia emitentului din perspectiva realizării actului de administrare.

În vederea asigurării reprezentativităţii, s-a stabilit că raportul va reflecta Hotărârea Consiliului de Supraveghere al SIF Transilvania S.A. adoptată în componenţa avizată de către A.S.F., respectiv 7 membri (G., I., J., K., L., D., C.), cu respectarea prevederilor legale în vigoare.

După împlinirea termenului stabilit prin această decizie, pârâta a emis Decizia A.S.F. nr. 539/27.04.2020, prin care a dispus ca, începând cu data de 27.04.2020, în vederea protejării intereselor investitorilor de bună-credinţă, să se suspende de la tranzacţionare acţiunile emise de SIF Transilvania S.A. până la clarificarea situaţiei existente la societate din perspectiva realizării actului de administrare şi informării în mod corespunzător a investitorilor, dar nu mai mult de 10 zile.

Totodată, prin art. 2 şi 3, pârâta a menţinut în sarcina Consiliului de supraveghere al SIF Transilvania obligaţia de a asigura întocmirea şi publicarea de îndată a unui raport în vederea informării corespunzătoare a investitorilor/acţionarilor cu privire la situaţia emitentului din perspectiva realizării actului de administrare, şi a dispus ca, în vederea asigurării reprezentativităţii, raportul referit menţionat anterior, precum şi orice rapoarte ce urmează a fi transmise operatorului de piaţă şi cele publicate în cadrul Mecanismului Oficial de Stocare în vederea informării corespunzătoare a investitorilor pe perioada suspendării de la tranzacţionare, să fie asumate de Preşedintele Consiliului de Supraveghere al SIF Transilvania S.A. şi de un alt membru al Consiliului desemnat în acest sens şi să reflecte hotărârile CS SIF Transilvania S.A. adoptate in cvorum cu componenţa avizată de către A.S.F., respectiv 7 membri, cu respectarea prevederilor legale în vigoare precum şi cu luarea în considerare a evenimentelor ulterioare emiterii prezentei decizii ce pot viza structura Consiliului de Supraveghere (hotărâri AGA, hotărâri CS, soluţii ale instanţelor de judecata etc).

S-a reţinut că termenul de 10 zile prevăzut în decizie s-a împlinit în data de 06.05.2020, decizia în cauză producându-şi în totalitate efectele.

Ulterior împlinirii acestui termen, având în vedere că efectele dispuse prin Decizia A.S.F. nr. 539/2020 nu au condus la clarificarea situaţiei societăţii, pârâta a emis o nouă Decizie nr. 558/6.05.2020, prin care a dispus ca, începând cu data de 07.05.2020, în vederea protejării intereselor investitorilor de bună-credinţă, să fie suspendate de la tranzacţionare acţiunile emise de SIF Transilvania S.A. până la clarificarea situaţiei existente la societate din perspectiva realizării actului de administrare şi informării în mod corespunzător a investitorilor, dar nu mai mult de 10 zile.

Prin această decizie au fost reluate obligaţiile stabilite la art. 2 şi 3 din Decizia A.S.F. nr. 539/27.04.2020 în sarcina SIF Transilvania S.A., pârâta instituind din nou în sarcina Consiliului de Supraveghere al SIF Transilvania obligaţia de a asigura întocmirea şi publicarea de îndată a unui raport în vederea informării corespunzătoare a investitorilor/acţionarilor cu privire la situaţia emitentului din perspectiva realizării actului de administrare şi a dispus ca, în vederea asigurării reprezentativităţii, raportul referit menţionat anterior, precum şi orice rapoarte ce urmează a fi transmise operatorului de piaţă şi cele publicate în cadrul Mecanismului Oficial de Stocare în vederea informării corespunzătoare a investitorilor pe perioada suspendării de la tranzacţionare, vor fi asumate de Preşedintele Consiliului de Supraveghere al SIF Transilvania S.A. şi de un alt membru al Consiliului desemnat în acest sens şi vor reflecta hotărârile CS SIF Transilvania S.A. adoptate în condiţii de cvorum cu componenţa avizată de către A.S.F., respectiv 7 membri, cu respectarea prevederilor legale în vigoare precum, şi cu luarea în considerare a evenimentelor ulterioare emiterii prezentei decizii ce pot viza structura Consiliului de Supraveghere (hotărâri AGA, hotărâri CS, soluţii ale instanţelor de judecata etc).

Motivat de faptul că pârâta a constatat din nou neîndeplinirea obligaţiilor reclamantei, a fost emisă de acesta Decizia nr. 594/15.05.2020 prin care a dispus ca, începând cu data de 18.05.2020, în vederea informării corespunzătoare a acţionarilor şi potenţialilor investitori, să fie suspendate de la tranzacţionare acţiunile emise de SIF Transilvania S.A., dar nu mai mult de 10 zile.

Prin această decizie s-a mai stabilit în sarcina Directoratului SIF Transilvania obligaţia de a asigura întocmirea şi publicarea de îndată a unui raport în vederea informării corespunzătoare a investitorilor/acţionarilor cu privire la modificările intervenite în conducerea emitentului ca urmare a aprobării cererii de autorizare a unor noi membri ai Directoratului SIF Transilvania S.A., precum şi cu privire la analiza situaţiei existente la nivelul societăţii referitoare la îndeplinirea condiţiilor legale necesare reintroducerii la tranzacţionare a acţiunilor SIF Transilvania S.A..

În ceea ce priveşte motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că deşi recurenţii invocă art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., aceştia nu arată în concret regulile de procedură încălcate de instanţa de fond, limitându-se la a menţiona dispoziţiile art. 425 C. proc. civ. referitoare la conţinutul hotărârii judecătoreşti.

În realitate, recurenţii invocă formal motivul de casare prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., de fapt se invocă o presupusă motivare insuficientă a instanţei de fond, aspect care ar putea fi analizat, în raport cu dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

În ceea ce priveşte motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte are în vedere prevederile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., potrivit cărora în considerentele hotărârii "se vor arăta obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor."

Verificând conţinutul sentinţei atacate, instanţa de control judiciar constată că aceasta îndeplineşte exigenţele menţionate, întrucât judecătorul fondului a expus în mod clar şi logic argumentele care au fundamentat soluţia adoptată.

Înalta Curte apreciază că motivarea hotărârii judecătoreşti înseamnă, în sensul strict al termenului, precizarea în scris a raţionamentului care îl determină pe judecător să admită sau să respingă o cerere de chemare în judecată.

În cauza de faţă, instanţa de control judiciar consideră că hotărârea recurată îndeplineşte cerinţele impuse de art. 425 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Motivul de recurs analizat are în vedere fiecare dintre argumentele de fapt şi de drept folosite de reclamant în cererea de chemare în judecată, instanţa având posibilitatea să le grupeze şi să le structureze în funcţie de problemele de drept deduse judecăţii, putând să le răspundă prin considerente comune.

În motivarea hotărârii judecătoreşti se regăsesc toate susţinerile invocate de partea reclamantă, astfel că sentinţa nu este susceptibilă de a fi reformată prin prisma motivului de recurs cercetat.

În ceea ce priveşte motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., potrivit căruia casarea unei hotărâri se poate cere atunci când s-a încălcat autoritatea de lucru judecat, nu poate fi reţinut deoarece contrar susţinerilor recurenţilor, instanţa de fond a adoptat o soluţie corectă în ceea ce priveşte reprezentarea SIF Transilvania S.A. în cauză prin recurenţi.

Decizia nr. 291/06.05.2020, invocată de recurenţi, pronunţată de Curtea de Apel Braşov în dosarul nr. x/2020, nu este relevantă pentru susţinerea calităţii recurenţilor de reprezentanţi ai SIF Transilvania S.A.

Chiar anterior expirării de drept a mandatului la data de 19.04.2020, prin Hotărârea nr. 1 din data de 30.03.2020, Consiliul de Supraveghere al SIF Transilvania S.A. a revocat Hotărârea CS din data de 15.01.2020.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că instanţa de fond în mod corect a reţinut că la data formulării şi depunerii prezentei cereri de suspendare în numele reclamantei SIF Transilvania S.A., recurenţii nu mai aveau calitatea de reprezentanţi legali ai acesteia, deoarece nu a fost prelungită şi confirmată prin hotărârile consiliului de supraveghere invocate.

Argumentul principal al recurenţilor potrivit căruia termenul de 10 zile din decizia contestată nu ar fi operat şi în privinţa dispoziţiilor art. 2 şi art. 3, nu îşi găseşte fundament nici în decizia contestată şi nici în situaţia de fapt şi juridică existentă ulterior datei de 06.05.2020. A admite argumentul recurenţilor ar însemna că, ulterior datei de 06.05.2020 când s-a împlinit termenul de 10 zile prevăzut în decizia contestată şi când a fost emisă Decizia nr. 558/2020, societatea ar fi fost în ipoteza îndeplinirii unor obligaţii identice stabilite însă prin două acte administrative distincte.

În ceea ce priveşte motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că nici acesta nu este întemeiat. Instanţa de fond a făcut, prin sentinţa pronunţată, prin raportare la circumstanţele de fapt ale litigiului, o corectă interpretare şi aplicare a normelor de drept material aplicabile.

Înalta Curte are în vedere dispoziţiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, potrivit cărora:

"în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente odată cu sesizarea în condiţiile art. 7 a autorităţii publice care a emis actul, persoana vătămată poate cere instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ până la pronunţarea instanţei de fond".

Suspendarea actelor juridice reprezintă operaţiunea de întrerupere vremelnică a efectelor acestora, ca şi cum actul dispare din circuitul juridic, deşi, formal-juridic, el există, iar suspendarea executării actelor administrative constituie un instrument procedural eficient pus la dispoziţia autorităţii emitente sau a instanţei de judecată în vederea respectării principiului legalităţii atâta timp cât autoritatea publică sau judecătorul se află într-un proces de evaluare, din punct de vedere legal, a actului administrativ contestat, este echitabil ca acesta din urmă să nu-şi producă efectele asupra celor vizaţi.

Termenul de 10 zile prevăzut în decizia a cărei suspendare s-a solicitat s-a împlinit în data de 06.05.2020. Cu alte cuvinte, decizia în cauză şi-a produs în totalitate efectele, astfel că în mod temeinic şi legal instanţa a pronunţat în data de 29.05.2020 (după 23 de zile de la data împlinirii termenului prevăzut în decizie) soluţia de rămânere fără obiect a cererii de suspendare a executării.

Înalta Curte constată că la data de 29.05.2020 când s-a pronunţat instanţa de fond nici Decizia ulterioară (Decizia nr. 558/06.05.2020) celei contestate în cauză, care a fost tot de suspendare de la tranzacţionare a acţiunilor SIFT, nu îşi mai producea efectele întrucât şi termenul de 10 zile prevăzut în aceasta din urmă se împlinise la data de 16.05.2020.

De asemenea, Înalta Curte constată toate criticile sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect şi legal starea de fapt dedusă judecăţii, hotărârea pronunţată nefiind susceptibilă de criticile formulate, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a fondului şi a probatoriilor administrate.

Prin urmare, instanţa constată că susţinerile şi criticile recurentei sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală.

6. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenţii-reclamanţi B. şi A. împotriva sentinţei civile nr. 321 din 29 mai 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 29 ianuarie 2021.