Judicial recusal and impartiality in tax non-existence actions where judges previously dismissed procedural inadmissibility without ruling on merits

Şedinţa publică din data de 1 octombrie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin sentinţa civilă nr. 6390 din 17.11.2017 pronunţată în dosarul nr. x/2017 al Tribunalului Cluj, s-a respins excepţia autorităţii de lucru judecat, s-a admis acţiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtele CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE A JUDEŢULUI CLUJ şi ADMINISTRAŢIA JUDEŢEANĂ A FINANŢELOR PUBLICE CLUJ, s-a constatat inexistenţa juridică a deciziilor de impunere din oficiu nr. 374791/1/şi 374795/2 din 01.03.2012 emise de pârâtă împotriva reclamantei; s-a dispus încetarea tuturor efectelor produse de cele două decizii, s-a constatat inexistenţa juridică a tuturor deciziilor de accesorii emise de AJFP Cluj, ca urmare a preluării de la C.A.S. a deciziilor de impunere, iar pârâta a fost obligată la 100 RON cheltuieli de judecată în favoarea reclamantei.

Împotriva acestei sentinţe au formulat recurs pârâtele CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE A JUDEŢULUI CLUJ şi ADMINISTRAŢIA JUDEŢEANĂ A FINANŢELOR PUBLICE CLUJ, solicitând casarea hotărârii recurate.

1.2. Hotărârea instanţei de recurs

Prin decizia nr. 3176 din 30 mai 2018 a Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a de contencios administrativ şi fiscal, s-au admis recursurile declarate de recurentele CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE A JUDEŢULUI CLUJ şi ADMINISTRAŢIA JUDEŢEANĂ A FINANŢELOR PUBLICE CLUJ împotriva sentinţei civile nr. 6390 din 17.11.2017 pronunţată în dosarul nr. x/2017 al Tribunalului Cluj, dispunându-se casarea acesteia în sensul respingerii acţiunii formulate.

Prin încheierea de şedinţă din 17 mai 2018 a Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a de contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în dosar nr. x/2017, s-a respins cererea de recuzare a doamnelor judecător B. şi C..

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva încheierii de şedinţă din 17 mai 2018 a Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a de contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în dosar nr. x/2017, reclamanta A. a formulat recurs, solicitând admiterea recursului şi, în consecinţă, casarea deciziei civile nr. 3176/2018 din 30 mai 2018 a Curţii de Apel Cluj pronunţată pe fondul cauzei şi trimiterea cauzei spre rejudecare, Curţii de Apel Cluj.

Prin recursul formulat de recurenta A. împotriva încheierii de şedinţă din data de 17.06.2018 pronunţată în dosarul x/2017 recurenta a solicitat să se constate că prin încheierea atacată a fost respinsă în mod greşit cererea de recuzare a judecătorilor B. şi C. şi să se caseze decizia civilă nr. 3176/30.05.2018.

În motivarea recursului recurenta a arătat că în dosarul nr. x/2015 a fost pronunţată decizia nr. 1980/26.10.2016 prin care cele două doamne magistrat s-au pronunţat asupra excepţiei de nelegalitate a deciziei de impunere nr. x emisă de Casa de Sănătate in sensul respingerii excepţiei. Excepţia de nelegalitate avea ca obiect nelegalitatea deciziei ca urmare a emiterii ei de către un organ necompetent.

În prezenta cauză s-a solicitat, pe cale directă, constatarea inexistenţei juridice a aceloraşi decizii de impunere cu o argumentare asemănătoare.

În cauză a fost formulată şi declaraţie de abţinere care, însă a fost respinsă printr-o încheiere anterioară.

În opinia recurentei soluţia de respingere a cererii de recuzare este nelegală întrucât în ambele dosare s-a invocat acelaşi lucru, respectiv efectele sentinţei civile nr. 835/2012 a Curţii de Apel Bucureşti prin care a fost anulat art. 35 din Ordinul nr. 617/2007 constatându-se că Casele de sănătate nu au calitatea de organ fiscal şi, prin urmare, nu pot emite decizii de impunere.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit, în Hotărârea Marcel şi Branquart c. Franţei că, în cazul în care hotărârile anterioare conţin referinţe sau chestiunile abordate în cursul celei de a doua proceduri sunt analoage celor cu privire la care judecătorul s-a pronunţat anterior, se aduce atingere imparţialităţii, aceasta are de suferit şi există o îndoială asupra ei.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatele - pârâte CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE A JUDEŢULUI CLUJ şi ADMINISTRAŢIA JUDEŢEANĂ A FINANŢELOR PUBLICE CLUJ nu au formulat întâmpinare.

II. Soluţia instanţei de recurs

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Analizând probele administrate în cauză Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Este adevărat că în cadrul dosarului nr. x/2015 în care a fost pronunţată decizia nr. 1980/26.10.2016 a fost soluţionată o excepţie de nelegalitate deciziei de impunere nr. x emisă de Casa de Sănătate in sensul respingerii excepţiei. Excepţia de nelegalitate avea ca obiect nelegalitatea deciziei ca urmare a emiterii ei de către un organ necompetent.

Soluţia instanţei de fond, menţinută de instanţa de recurs prin decizia nr. 1980/26.10.2016 pronunţată de un complet din care au făcut parte cele două judecătoare recuzate, a fost în sensul respingerii excepţiei de nelegalitate ca inadmisibilă cu motivarea că decizia de impunere nr. x fusese contestată pe cale principală şi instanţele se pronunţaseră în sensul respingerii acţiunii. În aceste condiţii s-a apreciat că nu se mai poate repune în discuţie, pe cale de excepţie, legalitatea deciziei respective în condiţiile în care legalitatea actului a fost stabilită, în mod definitiv, pe cale de acţiune.

După cum se poate observa, completul de judecată nu a analizat problema de fond referitoare la efectele sentinţei civile nr. 835/2012 a Curţii de Apel Bucureşti prin care a fost anulat art. 35 din Ordinul nr. 617/2007 constatându-se că nu au calitatea de organ fiscal Casele de sănătate şi, prin urmare, aceste autorităţi nu pot emite decizii de impunere.

Această problemă nu a fost analizată nici în legătură cu deciziile de impunere cu privire la accesorii, instanţa de recurs apreciind că toate aceste critici se referă la decizia de impunere pentru datoria principală astfel încât nu pot fi valorificate decât în cadrul unor eventuale căi extraordinare de atac în litigiul în care a fost tranşată pe fond problema legalităţii deciziei de impunere nr. 374795/1.

În consecinţă, în mod corect s-a reţinut, prin încheierea atacată în prezenta cauză, că judecătorii recuzaţi nu şi-au exprimat părerea cu privire la aspecte care formează obiectul acestui dosar în sensul că nu s-au pronunţat cu privire la inexistenţa deciziilor în discuţie şi nici cu privire la argumentele de fond pe care reclamanta şi-a fundamentat prezenta acţiune.

De altfel, nici în prezentul litigiu nu a fost tranşată pe fond respectiva problemă ci, prin decizia 3176/30.05.2018 Curtea de Apel Cluj a apreciat că eventuala necompetenţă a organului emitent nu conduce la inexistenţa actelor emise ci reprezintă un viciu care trebuie analizat în cadrul unei acţiuni în anularea actului administrativ emis în aceste condiţii.

2. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Faţă de aceste considerente în baza art. 496 din C. proc. civ. Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta A. împotriva încheierii de şedinţă din 17 mai 2018 a Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 1 octombrie 2020.