Timeliness of cassation appeal against fiscal administrative decision: absolute nullity due to missed 15-day deadline
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal and the associated request for reinstatement of the time limit, thereby leaving in force the first-instance judgment that had rejected the claim. The dispute concerned a public administration challenge to an inspection report establishing fiscal irregularities and a subsequent administrative decision confirming budgetary claims. The appellate court’s rejection of the administrative body’s petition rested on procedural grounds, specifically that the appeal was filed approximately two years after the statutory deadline had expired. Relying on the Civil Procedure Code and the Fiscal Litigation Act, the court determined that the appellant failed to justify the delay for reinstatement and that the appeal, being filed outside the 15-day period for contesting first-instance decisions, was null and void due to absolute procedural timeliness requirements.
Legislator headnote
AI generatedart. 186 alin. (1) C. proc. civ, art. 248 alin. (1) C. proc. civ, art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, art. 489 alin. (1) din C. proc. civ, art. 248 C. proc. civ, art. 496 din C. proc. civ; Timeliness of cassation appeal against fiscal administrative decision: absolute nullity due to missed 15-day deadline: Potrivit art. 186 alin. (1) C. proc. civ., partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedeşte că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate, însă recurenta nu a adus niciun argument în sprijinul cererii sale şi nu a depus dovezi pentru a justifica depunerea cu întârziere a cererii de recurs.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 1 octombrie 2020
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii
Prin cererea înregistrată la data de 29 ianuarie 2016, reclamanta UAT Comuna Şuici, în contradictoriu cu Ministerul Dezvoltării Regionale - Direcţia Constatare şi Stabilire Nereguli, Serviciul Constatare şi Stabilire Nereguli, a solicitat anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/24.08.2015 şi a Deciziei nr. 332/11.11.2015, pe care le consideră nelegale.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 118 din 23 mai 2016, Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Şuici, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, Direcţia Constatare şi Stabilire Nereguli, Serviciul Constatare şi Stabilire Nereguli.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva sentinţei nr. 118 din 23 mai 2016, a formulat recurs reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Şuici.
Prin cererea de recurs, reclamanta a solicitat repunerea în termenul legal de declarare a recursului.
4. Apărările formulate în cauză
Prin întâmpinarea înregistrată în dosarul instanţei de recurs, intimatul-pârât a invocat excepţiile tardivităţii şi nulităţii recursului.
II. Soluţia instanţei de recurs
Înalta Curte constată că recurenta-reclamantă a formulat o cerere de repunere în termenul de formulare a căii de atac, fără a depune şi motivele pe care se întemeiază această cerere.
Potrivit art. 186 alin. (1) C. proc. civ., partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedeşte că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate, însă recurenta nu a adus niciun argument în sprijinul cererii sale şi nu a depus dovezi pentru a justifica depunerea cu întârziere a cererii de recurs.
Având în vedere aceste aspecte, Înalta Curte constată că nu sunt îndeplinite condiţiile stipulate de prevederile art. 186 alin. (1) C. proc. civ., cererea de repunere în termenul de recurs fiind neîntemeiată.
Analizând cu prioritate excepţia tardivităţii formulării cererii de recurs, invocată de intimatul-pârât, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este tardiv formulat.
Potrivit art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004:
"Hotărârea pronunţată în primă instanţă poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare", iar potrivit art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., republicat:
"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3)." Totodată, conform art. 185 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.:
"Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate absolută."
Înalta Curte reţine că sentinţa civilă nr. 118 din 23 mai 2016, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a fost comunicată recurentei-reclamante la data de 17.06.2016, conform dovezii de înmânare aflate la dosarul instanţei de fond. Termenul de 15 zile, prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, înăuntrul căruia trebuia declarată calea de atac a recursului, a început să curgă de la acest moment şi s-a împlinit la data de 04.07.2016, potrivit dispoziţiilor art. 181, raportat la art. 183-184 din C. proc. civ.
Cererea de recurs a fost depusă prin serviciul de curierat la data de 4 mai 2018, astfel cum rezultă din ştampila aplicată pe plicul aflat la dosarul instanţei de recurs.
Prin urmare, Înalta Curte constată că recursul a fost depus cu depăşirea termenului de 15 zile prevăzut de lege, respectiv la data de 4 mai 2018, ultima zi în care putea fi promovată calea de atac fiind 4 iulie 2016.
2. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs
Pentru considerentele expuse, raportat la art. 248 C. proc. civ., în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de repunere în termenul de recurs; va respinge recursul ca tardiv formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea de repunere în termen, formulată de recurenta-reclamantă Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Şuici.
Respinge recursul formulat de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Şuici împotriva sentinţei civile nr. 118 din 23 mai 2016 a Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca tardiv formulat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 1 octombrie 2020.